2,247 matches
-
nu era sub pericol. Chemarea la datoria armelor avea să mai întârzie. * Se făceau multe farse pe vremea aceea. Era un notar, Vlahuță, văr cu poetul Alexandru Vlahuță, pe care prefectul țărănist ștefan Constantinov l-a dat afară din serviciu. Bietul Vlahuță lucra pe unde putea, cum putea, ca să poată trăi. Intr-o zi ia o cutie, o îmbracă în pânză neagră, încropește un trepied și merge la prefect. Domnule prefect nu vă port pică pentru darea afară. V-aș pofti
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
i-am botezat fetița, desigur Steluța, dar cei mai buni prieteni au fost Vladimir și Emilia Popa, învățători în comu-na Bulgărica, județul Cahul, la 2-3 kilometri de Tabacu. Prin ei ne-am împrietenit și cu familia ștefan și Pașa Luca. Bietul Vladimir a rămas pe câmpiile de la Cotul Donului iar Luca a murit, după război, la București. Cea mai apropiată și sinceră prietenie a fost însă cu familia Lucreția și Ion Vulpe. El era magazioner în stația cfr Traian Val. Ne-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Se pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus sub o râpă și i-a împușcat drept represalii. Ce vină aveau aceștia? Ce vină aveau femeile, bieții copilași? La ieșirea din comuna Bujoru am fost încercuiți de sovietici. Am reușit și am ieșit din capcană. Peste tot, unde întâlneam sate eram bine primiți, bine chiar și în sate rusești.La Vasieni, în Basarabia, am avut o altercație
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tainică în suflet. O SĂPTĂMÂNĂ LA MARE Concediul a trecut repede, mult prea repede. O săptămână petrecută în lumea civilizată mi-a fost de ajuns pentru a înțelege cât de cumplită era sărăcia, foametea și mizeria în care se zbăteau bieții români. Mâncam cartofi prăjiți în uleiul adus de acasă și salată de roșii. Obișnuitele grătare de pe plajă erau părăsite din lipsă de carne. Uneori se găsea pește la grătar dar și pentru acesta trebuia să stai ore lungi în soare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vreme când mașinile erau încă o raritate, tiotia Nadia (eu îi spuneam în secret "Regina") avea extravaganța de a avea un automobil și șofer (un tânăr de la conacul ei pe care îl boscorodea tot timpul, în special pe franțuzește, încât bietul Vasea așa îl chema ajunsese să se descurce binișor în franceză). Claxonul se auzea de departe și trezea toată casa; mie îmi provoca o emoție puternică, mă înecam de bucurie. Privită de toată lumea la scara mașinii, urma coborârea, ușoară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Kico și cu mine. Dar apoi, după formarea guvernului, s-a dat această sarcină lui Kico Panaitescu, iar el a îndeplinit-o la înălțimea celor mai optimiste așteptări, oricât de mult vor fi supărat articolele lui incisive și drastice pe bieții noștri „bien pensants” sau „oamenii de treabă”, dovedindu-se un admirabil ziarist și un demn urmaș al lui Nae Ionescu la conducerea celui mai bine scris ziar politic apărut vreodată în România. Profesorul Brăi [204]leanu și cu mine am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
era el de lung, băiatul s-a sculat în picioare și a început să dea drumul din gâtlej unui „H...H.H...H.”, și sa oprit să respire. Stino s-a făcut verde. - C... cum îndrăznești? Realizând ce se întâmplă, bietul bâlbâit a încercat să se explice: - D... d... dom p... pr... - Iii-eși afffară!!! Nuh, hhhai la dd... director. Umflându-l de-o halipă, profesorul la dus pe Holban la directorul Rimmer ca să dea seama de nemaipomenita lui îndrăzneală. Amândoi înalți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis Nicolae (cu o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
certei, i-a scăpat o jignire banală și o ofensă personală. Gradatul, fără să se gândească la gravele consecințe, a făcut raport împotriva soldatului, acuzându-l că ar fi ultragiat ierarhia militară și că s-ar fi mânjit de furt. Bietul nenorocit a primit 3 ani de închisoare, pe care și le-a ispășit pe lângă compania de disciplină la Peschiera. În carceră a făcut tuberculoză. Dus la spitalul militar din Verona, a fost asistat de Calabria. Bietul soldat s-a agravat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lumina și puterea lui Dumnezeu care, deși sunt atât de mizer, mă ține aici în Casa Domnului și vrea să se slujească de mine, aprodul său... Am nevoie, și e necesar, ca Opera să fie înțeleasă în mod supranatural de bietul de mine». La 30 noiembrie 1951: «De câteva zile încercări și suferințe cu totul deosebite...». La 14 decembrie 1951: «Sunt vreo câteva zile de când am noi încercări, dar simt că sunt direct de la Dumnezeu, neîndoielnic pentru această Operă, care, dacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unui bătrân de 72 de ani, un tăietor de lemne care trăia căsătorit, fără fii, în Cappadocia, în provincia de L'Aquila. Se numea Liborio Testa și era pe punctul de a muri de ciroză hepatică. Pe 12 noiembrie 1957 bietul Liborio «a fost internat de urgență la spitalul din Tagliacozzo dus de medicul său, pentru că - mărturisea medicul la Proces - era bolnav de ciroză hepatică cu ascită». În spital medicii i-au aplicat inutil toate terapiile cazului, iar bietul Liborio, dintr-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
noiembrie 1957 bietul Liborio «a fost internat de urgență la spitalul din Tagliacozzo dus de medicul său, pentru că - mărturisea medicul la Proces - era bolnav de ciroză hepatică cu ascită». În spital medicii i-au aplicat inutil toate terapiile cazului, iar bietul Liborio, dintr-un gest de pietate, a fost trimis la 24 decembrie «să moară» acasă, după ce i-au aplicat pentru ultima și a opta oară paracenteza, prin care, ca și în cele precedente, i-au extras între 10-12 litri de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pare rău că nu l-am ascultat. La un moment dat, înainte de venirea la putere a lui Constantinescu, am pus împreună la cale înființarea unei librării-edituri la Paris, menită să promoveze literatura română. Proiectul nostru a eșuat. Sau, altfel spus, bietul Ulici a murit înainte de a-l realiza. Moartea lui a fost neașteptată, tragică și stupidă în același timp. A murit în somn, asfixiat, intoxicat cu gaz. A murit fără să-și dea seama că moare. Poate că în momentul acela
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
e și mai greu... Cotidianul, 20 octombrie 2001 Tablete de scriitor D. Țepeneag Vecini cu Africa de Sud, sectorul Kalahari... Nu știu unde a găsit Pastenague un articol al actualului președinte al Uniunii Scriitorilor. Trebuie că e un articol mai vechi, de pe vremea când bietul Ulici era încă în viață și Eugen Uricaru era vice-președinte; ține morțiș să-mi citească din el: „Au trecut mai mult de cinci decenii de când „furnizarea” de imagine privind România și românii nu numai că a fost întreruptă din cursul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Breban pare să vândă mai mult (măcar pentru că a scris mult mai multe cărți!) decât mai tânărul său confrate. Oricum, dacă M. Cărtărescu a spus prostia de mai sus, amețit cum e de ce-a văzut ori auzit prin State, bietul Daian, poet neajutorat și publicând cu chiu cu vai, nu e firesc s-o spună. O fi chiar așa de greu de înțeles că dacă statul subvenționează cultura, asta nu înseamnă că are dreptul s-o și controleze! Ce este
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
al revistei "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". Aici publică îndeosebi materiale documentare și capitole revăzute din scrierile sale mai vechi. Intensă activitate socială. E deputat acum și în anii care urmează în Marea Adunare Națională. 1954 Apare Bietul Ioanide. 1955 Alte note de călătorie: Am fost în China nouă. 1956 Publică Studii și conferințe. 1959 Apare monografia Nicolae Filimon. 1960 Romanul Scrinul negru. 1961 Invitat să țină ca profesor onorific cursuri speciale studenților din ultimul an al Facultății
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
copilă brudnică, și deodată o vezi că se aruncă în disertații metafizice și în dispute literare, de n-o mai înțălege nici dracu. Toată dorința ei e s-audă vorbind de dânsa. Închipuiești-ți că se socoate poetă și muzicantă, încît bietul târgușorul nostru geme de versurile și de sonatele ei; de aceea noi toți o numim Muza de la Burdujăni." Scopul pentru care a scris C. Negruzzi această farsă, căci această bucată e nu numai tendențioasă, ci curat tezistă - cum dealtmintrelea vom
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: Moș Anton a plecat de mult dintre noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani de zile. Astăzi, 16 septembrie 2008, Costică e mort de 15 ani, iar Ionică a plecat și el pe drumul veșniciei de aproape doi ani. UNCHIUL ION a fost impegat de mișcare la căile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepț ia vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
era amplasată, încurca manevrele tractoarelor care arau. Tata era trecut de 65 de ani. I s-a repartizat un teren pe care să-și mute gospodăria, în centrul comunei Râmnicelu, într-o grădină a unui „chiabur” care avea acolo vie. Bietul tata, s-a dus la proprietarul grădinii și l-a rugat să-i vândă grădina cu vie, fără știrea comuniștilor, ca să se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii socialiste. Tata era convins că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Dinu o gospodărie aproape ca cea a părinților. A avut „noroc” pentru că tractoarele au trebuit să treacă și peste gospodăria fratelui Dinu, și astfel tata și fiul au făcut o singură casă, o singură gospodărie acolo unde s-au mutat. Bietul tata, la strămutare, a scos toamna pomii fructiferi din pământ cu toate rădăcinile, le-a legat pământul dintre rădăcini cu niște brâie de tablă, și așa, cu un tractor, a mutat toți pomii care încurcau tractoarele, la noua locuință, și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
foame, nu mânca decât hamsii sărate, de-i albea sarea pe buze și împrejurul gurii și apoi bea apă multă, multă. Această lipsă cronică în alimentația noastră a avut urmări, dar aceste urmări au fost resimțite, cel mai greu de bietul Titi. El na mai crescut ca ceilalți frați. A rămas mic de statură, slab și palid. De la jumătatea verii au venit în ajutorul nostru fructele și crude, și pârguite și coapte, iar de la o vreme am scăpat la pepeni și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
curând, ca să nu mai facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Titi s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică și a ajuns pensionar mai înainte de vreme. Deși Titi a făcut matematică și fizică la Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pernă, și când am tras mâna, îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Șuțu în cap, și ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorbă afară, că nu e nimic... Dar după o jumătate de oră, bietul Eminescu murise!” Modestia și simplitatea povestitorului nu scad întru nimic caracterul dramatic al acestor ultime ceasuri ale nefericitului poet. Faptele povestite aici sunt consemnate, de altfel, mai de mult, de acei care, în vreme, au stabilit condițiile în care Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în mișcarea ei tocmai când creirul celui mai mare cugetător poet al țării părea a renaște la o viață nouă. Și astfel a intrat Eminescu în Nirvana pe care o meditase și o dorise atâta. (Adevărul)”. Vedem efectul de presă: bietul doctor Tomescu, pe un diagnostic al căruia, presupus, se baza doctorul Vineș și care era mort din 1911, devine „vestitul clinician prof. dr. Thomescu”, care a diagnosticat „precis”, etc., etc. (numele său adevărat: T(h)omescu, N. C., 1859-1911, piteștean
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]