9,503 matches
-
îndeosebi, de Ghica prin versurile lui în românește, mai reușite decât tot ce se încropea în cercul elevilor de pe la 1831. Tristă ironie, societatea dispusă, la tinerețe, să se entuziasmeze de meritele acestui orfan (Ghica ocolește, cu delicatețe, orice referire la biografia timpurie a bunului prieten), e aceeași care, văzându-și scăparea, o să-l țină, mai târziu, departe de orice fel de onoruri. Nici firea lui n-a cerut altfel. „Deși în mare favoare la curtea lui vodă Bibescu, dar nici intriga
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
efect stă în creșterea tonusului psihic: te simți mai întremat cînd vezi ce oameni frumoși și-au risipit oasele pe aici. Cartea lui Mihai Sorin Rădulescu e o astfel de coborîre în genealogii românești celebre. Și cum orice genealogie e biografia unui familii urmărite de-a lungul generațiilor, istoricul arată o apetență dusă pînă la pedanterie în precizarea ramurilor, datelor, rudelor, rangurilor și mo- șiilor de care a avut parte un neam sau altul. Sub ochii cititorului de desfășoară o procesiune
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
Vasile Lungu În lipsa unor mărturii lămuritoare din partea lui Caragiale asupra motivelor care l-au determinat să ia hotărârea exilului berlinez, biografii marelui scriitor au formulat câteva ipoteze. În anii proletcultismului, istoricii literari dogmatici nu vedeau decât o singură cauză a părăsirii țării și anume persecuțiile la care ar fi fost supus dramaturgul de către „oficialitatea culturală burghezomoș ierească”1. Îndepărtarea din slujba
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Sorin Lavric Ovidiu Papadima, Opera critică. Creatorii și lumea lor (vol. 1), ediție critică de I. Oprișan, București, Editura „Saeculum. I. O.“ , 2011, 560 pag. A ținut de un privilegiu al biografiei ca Ovidiu Papadima, imediat după absolvirea Facultății de Litere, să fie primit la Gândirea în postura de cronicar literar. Ce anume mirosise Nichifor Crainic în stofa tânărului literat e greu de spus, dar ce știm azi e că, timp de
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
română. În fine, jurnalul sau, într-o prima ediție selectivă (apărută între 2000 și 2005), ne-a oferit șansă întâlnirii cu arcanele unei personalități, deopotrivă literare și civice, cu mult mai interesante decât lasă să se întrevadă prea scurtă să biografie oficială. Acum, sub titlul Carnete maro. Jurnal 1982-1990, acelasi neobosit Adrian Ălui Gheorghe ne oferă o ediție de anvergură a jurnalului intim al poetului. Nu este o ediție integrală, deoarece, pe de-o parte, se pare că unii apropiați ar
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
identitate, exil, literatură, istorie: „Mă întreb dacă literatura nu ar putea cumva reabilita istoria. Gîndiți-vă doar la toți grecii care și-au părăsit țara. Nu îi forțează noile condiții să se reinventeze? De ce să nu fie această complexitate parte a biografiei lor? Sau de ce să nu aibă istoricii ceva de învățat de la ei?”.
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
o bună rutină a practicilor de lectură. (Cum le numesc numeroși istorici occidentali, ca Engelsing, Hall sau Bödeker.) Statutul literaturii ca literatură fiind încă incert, ficțiunile puteau trece cu ușurință drept fapte. Mai mult, ele puteau intra fără grijă în biografia autorului sau chiar, ca aici, a traducătorului. N-am făcut însă acest ocol istoric, cam întins, într-adevăr, doar pentru portanța lui anecdotică. Ce am vrut să arăt este că, la rece privind lucrurile, destinul lui Cârlova e mai puțin
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
rememora prezența în Mărginimea Sibiului, „zonă de un pitoresc aparte și de o străveche românitate”. Avem a face mai puțin cu generalități decît cu evocări din proximitate, pe viu, cuprinzînd detalii asupra ființei lui Blaga, împrejurări mai puțin cunoscute ale biografiei sale. Astfel viața nemijlocită a acestuia palpită în paginile cu migală alcătuite de cercetător. Chipul lui Blaga se conturează nu din perspectiva istoriei literare sau a exegezei, ci a existenței sub un unghi nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
junimiștii (care vedeau în Creangă un „autor poporal“, talentat, dar de speță inferioară), iar ideea care răzbate din carte e următoarea: Creangă a încetat de mult să mai fie un simplu autor, el a devenit un personaj literar a cărui biografie trece în operă și a cărui operă trece viață. De osmoza aceasta în dublu sens nu e răspunzător numai Creangă, ci mai ales acribia celor care i-au făcut posteritatea: junimiștii, Ibrăileanu, Călinescu, Vasile Lovinescu, Valeriu Cristea. Pentru a defini
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
ori de tot rău. În plus, sub unghiul virtuozității lexicale, criticul vede în Creangă nu atît un talent artistic, cît o natură de tip stihial. Parafrazînd vorba lui Sartre despre Baudelaire, Eugen Simion spune că la Creangă nu găsim o biografie pe care opera lui ar merita-o, încheind cu concluzia: „biografia lui Creangă e creată de opera lui“. Nu aș adăuga decît o mică nuanță: dar și de criticii cu talent care i-au cercetat viața.
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
vede în Creangă nu atît un talent artistic, cît o natură de tip stihial. Parafrazînd vorba lui Sartre despre Baudelaire, Eugen Simion spune că la Creangă nu găsim o biografie pe care opera lui ar merita-o, încheind cu concluzia: „biografia lui Creangă e creată de opera lui“. Nu aș adăuga decît o mică nuanță: dar și de criticii cu talent care i-au cercetat viața.
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
tuturor. Între poeta rafinată, victimă a meschinăriei și torturii morale, și femeia de serviciu care povestește spășită cum o calcă bărbatul în picioare, diferența e nulă. Doar mijloacele cruzimii bărbatului sunt altele. Ca text care dublează istoria literară cu o biografie parțială a două personalități, textul Constanței Buzea este remarcabil și prin portretul partenerului de viață și matrimoniu, desenat cu precizia și sagacitatea unui specialist clinician. Lipsurile, mizeria, inegalitățile și frustrările nerezolvate invită patologicul în toată această construcție diaristică. Portretul soțului
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
crede, mai presus de orice, în existența unui sens al literaturii. Care înglobează fără remușcări faptele meschine de care e capabilă viața. Cu atât mai mult în ce-l privește pe Creangă. O prejudecată curentă în istoriografia literară face ca biografiile scriitorilor să includă orice altceva decât orele în care aceștia scriu. Date, anecdote, stări, iubiri, drame. Toate sunt consemnate minuțios. Cu risipă de efort chiar. Ce lipsește, îndeobște, e tocmai esențialul. Adică literatura. E firesc ca un partizan neînduplecat al
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
că este Eugen Simion, să fie sensibil la o asemenea inadvertență. Și s-o sancționeze atunci când e cazul. La Ibrăileanu, de pildă, cu care poartă o polemică plină de respect: „G. Ibrăileanu este prea categoric, am impresia, despărțind cele două biografii, dacă există, cu adevărat, două. Creangă oprește Amintirile în momentul în care ajunge la școala de la Socola. Viața lui de orășean ne este cunoscută din documente, și, reconstituind-o, G. Călinescu i-a dat, într-o extraordinară carte, o imagine
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
numită „Epoca lui Beethoven și a lui Schubert”. Vreau să spun că doar un singur om care a participat la înmormântarea lui Beethoven putea ști cine îi va urma, cine va împărți cu el gloria epocii -, și anume Schubert însuși. Biografia lui Kreissle spune povestea atât de des istorisită despre ce a făcut Schubert în acea zi. S-a dus împreună cu prietenii săi, muzicienii Franz Lachner și Benedikt Randhartinger, la taverna Mehlgrube, unde a umplut două pahare cu vin. Cu primul
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
paradoxală la care ajunge: că nu opera îi este datoare celui care a scris-o, cât acesta operei a cărei creație este în fond. O spune memorabil la sfârșitul studiului său: „Ion Creangă nu a avut, poate, cât a trăit, biografia pe care opera o merita cu prisosință, dar, după dispariția lui sau, poate, chiar din timpul scurtei sale existențe, Creangă a început să devină o creație a operei sale, iar opera a început să se identifice din ce în ce mai mult și în
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
o merita cu prisosință, dar, după dispariția lui sau, poate, chiar din timpul scurtei sale existențe, Creangă a început să devină o creație a operei sale, iar opera a început să se identifice din ce în ce mai mult și în chip inextricabil cu biografia reală sau imaginară a omului care a scris-o”. O reașezare de termeni privitoare la originalitatea lui Ion Creangă pe care nu știu să o mai fi făcut cineva în critica noastră.
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
8 ianuarie. Dinu Cocea a dorit să fie incinerat și urna cu cenușa acestuia va fi adusă în România, în jurul Paștelui, pentru a fi depusă în cavoul familiei de la cimitirul Sfânta Vineri din București, a precizat Oana Cocea. Conform unei biografii publicate de Mediafax, Dinu Cocea s-a născut pe 22 septembrie 1929, în comuna Periș, din județul Ilfov. Dinu Cocea a semnat regia filmelor "Iancu Jianu Haiducul" (1980), "Iancu Jianu zapciul" (1980), "Ecaterina Teodoroiu" (1979), "Stejar - Extrema urgență" (1974), "Parașutiștii
Regizorul Dinu Cocea a murit la vârsta de 84 de ani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53287_a_54612]
-
dau naștere unor opinii asemănătoare cu privire la anumite chestiuni esențiale.” Caracteristicile fundamentale ale unui popor, conform aceluiași sociolog francez, nu trebuie să fie numeroase. Bine sedimentate în conștiința fiecărui individ, ele determină destinul istoric al unei națiuni.... Citită în această cheie, biografia și opera lui Grigore Vieru consună cu aspirațiile națiunii pe care a reprezentat-o. Calitățile și slăbiciune caracterului său se suprapun peste cele ale poporului din care a făcut parte. De aici pleacă și receptarea cu totul extraordinară antumă și
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
în epică, eșuează complet în poezia politică și în satire. A rămas însă poet pînă la capăt. Minat de sifilis, sfîrșește pe un pat de spital în indigență absolută: s-ar părea că a vrut să prevadă pînă la detaliu biografia viitorului său mare admirator și involuntar urmaș. În partea cea mai originală a operei sale, adică în poezie, muzicalitatea versului reprezintă marea inovație; prin Bolintineanu, prozodia românească evoluează brusc, cîștigînd cîteva decenii. Vocabularul poetului nu se înfățișează prea variat; cu excepția
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
mereu pe lângă el, grăbit să ajung acasă, după peregrinări întotdeauna obositoare prin celelalte orașe italiene pe care, cu siguranță, nu mă voi sătura niciodată să le revăd, căutând cu lăcomie acele amănunte ce transferă culturile evanescente derulate pe aici în biografia personală, atât cât poate ea să încapă. Acest Umberto a fost librar în Trieste, administrând cu generozitate gloria altor autori, fără altă ambiție decât aceea de a deveni un om care se topește la rândul său printre ceilalți și de la
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
în Trieste, administrând cu generozitate gloria altor autori, fără altă ambiție decât aceea de a deveni un om care se topește la rândul său printre ceilalți și de la care el așteaptă un sentiment confratern. Aproape în secret, își cioplea propria biografie, într-o carte ce se va lărgi continuu până la sfârșitul vieții și pe care a scris, ca orice italian ce se respectă, un titlu cu rezonanțe mediteraneene, Canțonierul. Și tot el, în deplină cunoștință de cauză, a explicat-o, într-
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
Nicolae Radu e ceea ce îndeobște se numește o conștiință încărcată, genul de vinovat căruia greșelile, scelerate în grad extrem, nu-i pot fi iertate decît de milosîrdia divină. Moralicește vorbind, autorul nu are păcate flagrante care să îndreptățească verdictul de biografie maculată. Dimpotrivă, sub unghi social avem de-a face cu viața unui medic anestezist care și-a clădit cariera pe muncă, voință și chin. Că în acest parcurs autorul își descoperă clătinări, lașități și culpe - aceste detalii țin de acuitatea
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
din incompatibilitate de gen. Ce rămîne însă în urma acestui tom inegal, de pestrițătură literară clădită după regula mozaicului, e aplecarea mărturisitoare a autorului. Nicolae Radu e un povestitor cu vădită ușurință verbală, care își descrie, cum poate, greșelile și greșiții biografiei sale.
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
legături de dragoste cu Luiza. Bruno află însă, abia la sfârșit, ceea ce naratorul omniscient îi dezvăluise progresiv cititorului: atât Bojin (în privința serviciului căruia oricum nu existau dubii), cât și Luiza-informatoarea sunt, deopotrivă, păpușarii care-l manipulează, fabricându-i o altă biografie, și marionetele Securității, însărcinate să-l transforme într-un om nou. Finalul deschis al romanului suscită mai multe interpretări: refuzând să treacă granița cu Luiza, Bruno arată că nu mai vrea să fie o marionetă (nici măcar pentru visul de libertate
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]