2,387 matches
-
și nădejde să vă vedeți fiul iubit acasă! Toată lumea de bună credință dorește acest lucru. Toți oamenii patrioți , ai neamului vor lupta pentru eliberarea lui Ilie! Mare e puterea lui Dumnezeu. Adevărul trebuie să biruie. De când e lumea binele a biruit asupra răului! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Vă îmbrățișez cu drag! Sergiu Nucă 30—06 -1999 Continuăm discuția de suflet la mormânt. Măicuța nu-și putea stăpâni lacrimile de durere. La un moment dat doamne prof. Rugină zice: „Ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
timorate și nu spun ce-ar vrea să se știe cu adevărat despre ele. Vorbesc cum au văzut că vorbesc alții, degeaba. Dacă interviul e mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat în seamă biruie dorința de a se da odată mare. E tare greu să ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au nevoie de mine. Președinți, președinți, dar cam pisălogi.“ Arhanghelul dreptății Există persoane pentru care nu numai că Mersul trenurilor e o carte, dar e și singura pe care au ținut-o vreodată în mână. Când o persoană îndelung necitită biruie un roman de trei sute de pagini, el e asemenea unei femei îndelung neglijate, care tocmai a fost frământată temeinic de un bărbat: simte că s-a întâmplat, în sfârșit, acel ceva ce trebuia să se întâmple. Citind până la capăt romanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
găsești. Și nici nu e cazul să cutreieri ospiciile. Dai peste ei în tot locul, de cele mai multe ori la televizor. La un an după ce Bebe M. s-a luptat cu romanul Arhanghelul dreptății și se poate spune că l-a biruit, omul a simțit nevoia să mai răsfoiască o carte. La început, a crezut că e o simplă nevralgie, dar după ce s-a dus la mai mulți doctori și a aflat că nu e de la stres și nici de la investițiile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților rămânea imprimat pe creier. Clăpocea nu reușea, săracul de el, să biruiască o singură pagină cu cititul, dar numele autorilor și titlurile care-i defilau de câteva ori în zi prin fața ochilor până la urmă le reținea. Nu chiar din prima citire, însă, în jumătate de an, suficient de multe ca să tresară când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i fie. Înțelegea tot ce citea. Și ceea ce înțelegea îi plăcea. Partea proastă era că stătea ore întregi cu nasul în carte, dar numărul paginilor care-i mai rămâneau de citit creștea parcă, în loc să fie din ce în ce mai mic. Codin Antonescu a biruit primul volum din Război și pace în șase după-amieze. S-a întâmplat să-l termine într-o sâmbătă. De mândrie, îi venea să zboare. De fapt, a și zburat nițel pe deasupra cartierului, numai că toată lumea privea la televizor, la meci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe fereastră la băiatul care plutea lin printre blocurile cu zece etaje. Codin Antonescu a învins toate cele patru tomuri ale marelui roman al lui Tolstoi în treizeci și șapte de zile. La sfârșit, stors de puteri, însă mulțumit că biruise, a stat în fața oglinzii două ceasuri. De dincolo de sticlă nu-l mai privea un puști cu nasul plin de bubițe, furios pe tot ce vedea, ci un ostaș roman cu pieptul plin de zale aurite și coif bătut cu pietre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în localitatea Volcinet iar cursurile liceale la liceul din Cotmani. Copilăria și adolescență i-au fost umbrițe de diparitia prematură a tatălui, în anul 1926, rămânând orfan la 13 ani și preluând o serie din grijile familiei. Cu tenacitate a biruit dificultățile de ordin material și familial, dotat cu o puternică voința, urmează cursurile Facultății de Istorie din Cernăuți pe care o absolvă cu rezultate meritorii în anul 1937. A făcut parte din Societatea studențeasca Arboroasa unde a militat alături de alți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
telegrafic și, după ce am aruncat peste ea pînza de cort, ne-am așezat În spatele ei. Uraganul din apropiere ne Împiedica să ne folosim sacii de dormit. Nu a fost nicidecum o noapte plăcută, dar În cele din urmă somnul a biruit frigul, vîntul și toate celelalte, și ne-am trezit dimineața la nouă, cînd soarele se ridicase mult deasupra noastră. La lumina zilei, am descoperit că sunetul infam fusese făcut de ruperea părții din față a șasiului. Pe moment trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dat de Isus apostolilor, suntem împinși să ne întrebăm: Cum se poate aceasta? Lumea e plină cu greutăți și de răutăți; viața ne oferă nenumărate griji și piedici și numai o minte luminată și un braț puternic le-ar putea birui spre a ajunge la fericirea veșnică. Ce va face un copil? Ce știe, ce poate el? Și totuși, Mântuitorul, Adevărul veșnic, acela care nu poate înșela și nu poate fi înșelat, ne spune: De nu vă veți întoarce și nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fie voia ta. Și să nu ne speriem de mărimea și de mulțimea suferințelor. Dumnezeu care ni le trimite, ne va da și tăria ca să le suportăm. O singură privire la cruce în ceasul încercării ne va fi deajuns ca să biruim toate. Iar în al doilea loc să le primim cu bucurie după pilda apostolilor și a mucenicilor care mergeau cântând la locul de caznă. Sfânta Elisabeta, după ce a fost alungată din palat împreună cu copiii ei, s-a dus la o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la pământ; Străluceai cu ochi de soare... Erai viu într-un mormânt. Tatăl vru să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul către astre, Ai rămas nebiruit. Rupt-ai gratiile negre, Lacătul cel greu căzu... În această luptă surdă Biruit-ai numai tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
așa de bine organizată și să aibă o activitate așa de intensă cum este Biserica Catolică. Aceasta, pentru că Dumnezeiescul ei Făuritor i-a făgăduit asistența până la sfârșitul veacurilor și i-a spus clar că: „Nici porțile iadului nu o vor birui pe ea” (Mt 16,18) iar „Cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Afară de asigurarea harului său și de jertfele martirilor, Cristos și-a mai susținut Biserica prin o serie de oameni excepționali
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
azi! Combes zicea în 1904: „Vreau să sfârșesc cu reacția clericală... dați-mi trei luni, nimic mai mult”! Cele trei luni au trecut, Combes a trecut... Biserica este și azi! Căci Cristos a zis: „Și porțile iadului nu o vor birui”. Și nu au biruit-o! Să lăsăm trecutul și să privim prezentul. Oare astăzi nu trăiesc prigonitori de ai Bisericii, dușmani ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale directă, fie pe cale indirectă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1904: „Vreau să sfârșesc cu reacția clericală... dați-mi trei luni, nimic mai mult”! Cele trei luni au trecut, Combes a trecut... Biserica este și azi! Căci Cristos a zis: „Și porțile iadului nu o vor birui”. Și nu au biruit-o! Să lăsăm trecutul și să privim prezentul. Oare astăzi nu trăiesc prigonitori de ai Bisericii, dușmani ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale directă, fie pe cale indirectă se năzuiesc, zi de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
antirasiști - își strigă din adâncul plămânilor tot ceea ce cred și gândesc unii despre alții. Profesorul Lorenz (zoolog) descoperă că lupul își iartă învinsul care-și întinde supus grumazul, spre deosebire de porumbel, care e mult mai feroce în rarele cazuri când își biruie adversarul. La Covina, lângă Los Angeles, 17 polițiști din cei 57 sunt aruncați în închisoare printr-un ordin al șefului lor, care socotește că astfel se realizează un pas esențial în educația profesională: nu poți menține ordinea dacă nu ești
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lucrătorii din câmpul activității cultural-artistice, ne socotim chemați în primul rând, ca niște autentici activiști de partid, la toate înălțătoarele și mobilizatoarele sarcini ce ne revin. Desigur sunt încă multe de făcut. În primul rând, trebuie ca noi să ne biruim pe noi înșine în privința tributului ce-l mai plătim formalismului, comodității și înțelegerii funcționărești a misiunii noastre.“ („O sarcină primordială“, Tribuna, 16 decembrie 1982) „Cultura zilelor luminoase de azi din România noastră socialistă, o subsumează elocvent, aducând cu sine prinosul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
practică a tovarășului Nicolae Ceaușescu - mobilizator program de acțiune revoluționară pentru întregul popor, pentru toți tinerii patriei“, România liberă, 23 mai 1988) „Niciodată până acum, cuvintele cronicarului n-au răsunat mai limpede și mai demn, mai înalt și mai convingător: «Biruit-au gândul! Acest adevăr a fost în mod magistral reafirmat în climatul de puternică efervescență patriotică și revoluționară în care, asemeni întregului nostru popor, și oamenii de cultură și artă au adus, în spiritul unei impresionante și emoționante tradiții sărbătorești
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și condițiile concrete din România.“ („Dezvoltarea armonioasă, multilaterală a tuturor județelor și localităților țării“, Era socialistă, 25 iunie 1989) DRAGU Petre, poet și publicist „Nu-i nici un suflet singur când neamu-ntreg e-o torță Ce arde fără istov spre-a birui amarul, Urmând înalta pildă prin care temerarul Bărbat din fruntea țării ne-arată: - Nu e forță Să n-o putem înfrânge când țara e unită, Când ne-nvestim durerea cu aspra-nverșunare De comunist, ce știe că omul e mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
coordonate definitorii în cadrul cărora trebuie să-și stabilească criteriile de apreciere estetică a creației muzicale contemporane în țara noastră: 1) timpul socialist; 2) spațiul mioritic; 3) omul nou.“ (Muzica, noiembrie 1975) VARGA Viorel, poet „Vom trece peste această încercare, Vom birui, viteazul meu popor! Avem un comandant cutezător În patria fără de asemănareă“ („Vom birui!“, Luceafărul, 12 martie 1977) VARTIC Elisabeta „În visul milenar al patriei noastre străbune El e tăria, cugetul clarvăzător și avântul. Cântecul neamului meu, de aceea astăzi răsune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creației muzicale contemporane în țara noastră: 1) timpul socialist; 2) spațiul mioritic; 3) omul nou.“ (Muzica, noiembrie 1975) VARGA Viorel, poet „Vom trece peste această încercare, Vom birui, viteazul meu popor! Avem un comandant cutezător În patria fără de asemănareă“ („Vom birui!“, Luceafărul, 12 martie 1977) VARTIC Elisabeta „În visul milenar al patriei noastre străbune El e tăria, cugetul clarvăzător și avântul. Cântecul neamului meu, de aceea astăzi răsune: Slăviți fie-i anii, glie română, binecuvintă-L!“ („Celui mai tânăr bărbat“, Cronica, 20
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei în siguranța că nu se poate ca dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de viitor. Ceea ce reușește să uite această memorie prodigioasă este tocmai lipsa ei de speranță. Proust și-a exilat sfinxul În trecut, l-a făcut prizonier Între amintiri și l-a dresat să Întrebe numai despre ceea ce a fost. Monstrul biruit de Oedip a devenit la el un animal de laborator prăfuit pe labe de nisip de la piramide. Memoria nu mai e necesară ca un echilibru, ci ca o compensație. Ea ar trebui să ofere justificări fictive și materia primă pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]