3,500 matches
-
se simțea recunoscătoare. După nouăsprezece ani de căsătorie o soție are dreptul să-i ceară soțului ei să facă un gest amabil din an În Paște, și-a zis pe când Îl ținea pe Mustafa de mână și Îl strângea cu blândețe. Gestul ăsta l-a luat pe Mustafa pe nepregătite. O tristețe imensă l-a potopit pe când se trăgea mai aproape de soția lui. De la ea Învățase două lucruri esențiale despre dragoste: mai Întâi, că, În ciuda a ceea ce susțineau romanticii cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a păși îl făcu să alunece, însă Porfiri îl prinse imediat. Aflat aproape de Virginski, Porfiri mirosi din nou esența pe care o observase prima dată când intrase în cameră. ă De cât timp o știi pe Lilia? murmură Porfiri cu blândețe. ă Pe Lilia? ă Tocmai a fost aici. Acum. Este o prietenă de-a ta? ă Da. O cunoașteți și dumneavoastră? întrebă Virginski cu amăreală în glas. ă Nu. Nu în felul acela. A fost adusă la secție pentru interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și de ce m-ar ajuta? ă Fiindcă este tatăl tău și este legat de tine prin sânge. ă Sunt pe lumea asta alte legături, mai puternice, mai importante. ă Cum ar fi? ă Dragostea. ă Ah. Lilia, spuse Porfiri cu blândețe. ă Nu, spuse Virginski repede. Ce să zic, se poate, nu știu. Nu este... știți că ea are un copil. ă Nu am știut. ă Da. ă și tu ești... tatăl? ă Cu siguranță nu. Nicioadată nu am... Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă De ce, din moment ce cazul a fost închis, ne mai puneți aceste întrebări? întrebă Vadim Vasilievici cu ostilitate bruscă. Se părea că vocea sa i îngroșa și mai puternic când era agitat. ă Dragul meu Vadim Vasilievici, spuse Osip Maximovici cu blândețe și zâmbi, însă ochii îi rămaseră serioși. ă Nu v-am pus aceste întrebări în legătură cu acest caz, spuse Porfiri clipind des. Vă întrebam doar din interes. Aveți dreptate, cazul este închis. Însă sunt aici pentru a vă vedea în legătură cu alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca un surfer care stăpânește valul. Poate că ăsta era secretul și de aceea majoritatea cunoscuților ei se căsătoriseră cu o persoană de treabă - genul de om care nu stârnește pasiuni majore, dar care Își tratează partenerul cu onestitate și blândețe. Pentru că cei mai mulți oameni nu reușesc să transforme pasiunea nestăvilită Într-o relație frumoasă. — Da... dimineață plec din rulota asta nenorocită, zise Desert Rose, Întrerupându-i firul gândurilor. Îl sun, Îi zic că plec, și gata! Se Îndreptă, ca și când și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
interesanți, străzi aglomerate, dar În L.A. sunt marea, munții și dealurile... Multă natură. E mai viu, mai adevărat; mă gândesc să mă mut acolo. Tu ai locuit În L.A., cum e? — L.A.-ul are o poezie tristă, zise Giulia cu blândețe. Am stat În Hollywood, aproape de dealuri, urcam des acolo, potecile Îmi aminteau de Munții Făgăraș, din România. De asta Îmi plăcea acolo. Vocea i se Înăspri și ochii Îi deveniră reci. — Dar oamenii sunt diferiți față de cei din New York. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i spusese femeii în doliu că-i va da un urcior nou, Cipriano Algor, în clipa asta, nu se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri, la ora obișnuită, vin să te iau, sună dacă primești până atunci vreo veste, și, fără să-i dea timp lui Marçal să răspundă, încheie dialogul, Ți-o dau pe nevastă-ta. Marta schimbă câteva cuvinte cu bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze cu blândețe capul pe genunchii ei. Un câine mai bătrân, și din acest motiv, presupunând că vârsta e nevoită să îndure vinovății mai grele, mai cinic decât cinismul pe care îl are vrea nu vrea, ar comenta sarcastic gestul afectuos, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ce răspuns vei da tu acum jocului meu genial, care-mi va aduce victoria, și pe tine te va învinge. Marta murmura, mulțumită, Am câștigat, era sigură că câștigase. Se duse spre câine, îl mângâie pe cap, îi spuse cu blândețe, Găsit cuminte, Găsit simpatic, tatăl ieșise în ușa olăriei ca să asiste la fericitul deznodământ, Foarte bine, acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân cu țăcălie care mi-a explicat cu blândețe că nu tot ce gândim trebuie spus. „Dacă toți ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis el, știi ce s-ar întâmpla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frică”. A fost prima lecție clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fie cu acqua tofana. Pe fața Reginei Fecioare se zugrăvi un surâs atroce. — E bine așa, bunul meu Dee, zise ea. Nu vreau mult, numai Puterea Totală. Iar vouă, dacă veți reuși, Jaretiera. Ție, William - și se adresa cu o blândețe lubrică micului parazit -, o altă jaretieră, și alt fel de lână de aur. Vino după mine. Am șoptit la urechea lui William: — Perforce I am thine, and that is in me... William mă răsplăti cu o privire de recunoștință unsuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar fi putut fi Îndeplinite de oricare altă agenție de turism, aveau Însă și o componentă educativă. De exemplu, cînd Wakefield s-a plîns că nu face destulă mișcare pentru că zboară prea mult de colo-colo, Zelda l-a dojenit cu blîndețe. — Trebuie să-ți schimbi perspectiva asupra tuturor lucrurilor, mai ales asupra zborului. Zborul este dharma ta, karma ta, dar poate fi și yoga ta. CÎnd ploua și ne trăsnea pe noi tot timpul, era pentru că nu dădeam atenție. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru o existență searbădă alături de mama ei. Probabil că o făcuse și de dragul lui Fran, deși n-ar împovăra-o niciodată cu un sentiment de vinovăție spunându-i asta. — Mulțumesc, tată. Pentru că mă iubești așa mult. Ralph o mângâie cu blândețe. Nu sunt un martir, Fran. Am avut o viață mai bună decât mulți alții. Ziarul, caii, fiica mea minunată. Păru să-i citească gândurile. — A meritat s-o fac pentru tine, să știi. Uite ce bine ai ieșit. Dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rușinea ei veșnică, ochii i se umplură de lacrimi. Bună, o salută vocea lui Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând că el nu observase. — Nu-ți face griji, o consolă el, punând cu blândețe mâna pe brațul ei, are efectul acesta asupra multora. Prefer să te văd mișcată decât să am de-a face cu vreo cotoroanță fără inimă care crede că femeile infertile sunt persoane obsesive și egoiste care ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
transformă în ceva nespus de emoționant. Apetisantul calcan de Dover pe care îl adusese chelnerul i se răcea în farfurie. Doar un bărbat într-adevăr deosebit o putea face pe Fran să uite de mâncare. — Da, Laurence, spuse Fran cu blândețe, cred că aș fi. — Așadar, chiar te-a întrebat ce intenții ai? Ce lucru minunat de victorian! Henrietta era în culmea fericirii că aranjamentul ei mersese mult mai bine - și cu siguranță mult mai repede - decât ar fi putut spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
redescopere emoțiile pe care și le reprimase. Stătea în firea de luptătoare a lui Fran să se îndrăgostească de o cauză, iar Laurence, își dădu seama, era una foarte nobilă. Îl putea salva pentru omenire. — Deci - o îmbrățișă el cu blândețe -, acum că am lămurit problema asta, Francesca Tyler, vrei să fii soția mea? Capitolul 10 Fran se uită în ochii lui Laurence în timp ce acesta aștepta un răspuns și văzu confruntându-se în ei speranța și teama. Nu era nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de sherry-ul obișnuit, că ai fi putut șterge vopseaua cu el. Laurence sări în picioare, uitându-se în ochii ei. — Francesca! Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă ai fi văzut o fantomă! O luă de braț și o conduse cu blândețe spre canapea. Era una din acele canapele atât de moi, încât te cufundai cu totul în ea și nu te puteai ridica fără ajutorul cuiva sau fără un troliu. — Mă duc să-ți aduc un pahar cu apă. Lui Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
toată lumea avea dreptul? Fran ar fi fost în stare să-l asculte ore în șir. Răspunsurile lui erau atât de interesante, încât pentru un răstimp Fran uită de ce venise. Abia când el se uită la ceas și îi aminti cu blândețe că mai avea la dispoziție doar zece minute îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și prinse privirea acelor ochi negri, calzi, impasibili, ce o țintuiau de sub coama lui bogată. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tânăr pe role și lângă ei se afla tatăl ei. Hei! strigă ea, temându-se că tatăl ei ar putea fi dezorientat sau înspăimântat. Se întoarseră și văzu că băiatul îl ținea de braț pe tatăl ei, conducându-l cu blândețe, ca pe un copil mic. Apoi, când își dădu seama cine era de fapt tânărul, îi veni s-o ia la fugă. Nu era un vagabond. Era un adolescent deșirat, îmbrăcat cu un tricou lălâi și pantaloni de trening ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi obligă pe bieții pensionari să se îmbrace în costum ca să-și ia cina pe bază de supliment Bengers -, dar îl cunosc pe tata și știu că nu i-ar plăcea aici. — Francesca, - o opri și îi atinse chipul cu blândețe - trebuie să-ncetezi să ți-l imaginezi pe tatăl tău așa cum e acum într-unul din locurile astea. Se va schimba. Îmi pare rău, dar n-are nici un rost să te ascunzi după deget. Fran porni grăbită pe aleea umbrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuiască să-i deschidă vreodată. — Sunt doar emoțiile de dinainte de nuntă, sugeră Camilla, strecurându-se în spatele lui Laurence. Eu am fost cât pe-aci să anulez nunta doar cu o săptămână înainte. O bătu pe Fran pe umăr cu neașteptată blândețe. — Mi-am făcut griji că te-ai suprasolicitat, lansând ziarul cu atât de puțin timp înainte de nuntă. — N-are nici o legătură cu ziarul, insistă Fran și regretă imediat bruschețea reacției. Camilla încerca să fie drăguță și se deschisese mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erai nemulțumită pentru că voiam să lucrez, să devin ziaristă, ca tata. Că îți închipuiai că respingeam sistemul tău de valori. Phyllis îi strânse mâna o clipă. — Atunci am fost foarte neroadă. Se opri, șovăind. Sunt mândră de tine, să știi. Blândețea neașteptată din glasul maică-sii o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor, mamă. Am rupt logodna. Dar vestea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încerca să-i intre în grații, era și mai rău. Se pare că femeile au un talent înnăscut de a profita de bărbații care sunt drăguți cu ele. Femeia aceasta nu merita în nici un caz să fie tratată cu duhul blândeții. Cât despre numele lui Takamori, își are și el istorioara lui. Bunicul, bun cunoscător al ideogramelor chinezești, născut și crescut în Kagoshima, hotărâse ca primului său nepot să i se dea o educație aleasă, asemenea celui mai renumit dintre fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
privește înapoi la chipul ei spre cer. Cu miros de ger în lună vine un bătrân. Îi sunt obrajii zdrențuiți Întocmai ca un prapur vechi: "Părinte bun, îi-aduc o pâine și un strop de vin, ca să se roage la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună c-a fost frumoasă fata mai demult. Zice: " Să ții o liturghie, stareț sfînt." "Pentru
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]