2,555 matches
-
a pomenit prinsă între aceste două nenorociri. Peste cîteva zile, Prințul Carol va deveni Regele Carol II al României și va domni asupra țării pînă în septembrie 1940. Am văzut că mama sa, Regina Maria, credea că prințul Carol era blestemat să se autodistrugă. Dar regina greșea. Lovitura distrugătoare a venit din exterior. Întrucît asocierea cu Regele Carol II se va dovedi fatală pentru Iorga, să aruncăm o privire mai îndeaproape asupra lui Carol. Student al lui Iorga atît la Universitatea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lapte, știi tu cum mergeau lucrurile, și am crezut că n-or să ia sfârșit decât când o să pic țeapăn. Acum toate au luat altă înfățișare, până și trecutul s-a schimbat, am discutat împreună despre viețile noastre, despre fiecare blestemat de lucru în parte, le-am întors pe față și pe dos, într-un fel, ne-am luat trecutul în primire și l-am izbăvit... — Absolut respingător! — Vreau să spun că am făcut-o cu respect, mai ales când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aranjamentul tău, bănuiesc că te amăgești și pe tine și pe Lizzie. Ba chiar încep să gândesc c-ar fi de datoria mea să-ți răstorn aranjamentul ăsta împuțit! Așa încât te rog să nu mă provoci. Și ia-ți mâna blestemată de pe mâneca mea. — Dragule, nu te lăsa pradă furiei, mă sperii îngrozitor, totdeauna m-ai speriat... — Am impresia că nu te-am speriat îndeajuns. — Ai fost întotdeauna de o impulsivitate sălbatică, și asta nu ne-a fost de folos nici unuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și netedă și roză ca a unei fete, pariez că te bărbierești o dată pe lună, și mâinile-ți sunt curate, și unghiile astea afurisite-ți sunt curate (ia te uită la ale mele!), și ai scăpat de toate, fără impozite, blestemat de liber și fără impozite. Da, da, eu trebuie să mă străduiesc să obțin blestematul ăsta de divorț, dar asta înseamnă să comunic cu Pamela și nu pot - nu pot suporta ideea să șed alături de ea, sau să încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
închis ușa. Ce ciudat că uitasem total ce-i povestisem. Probabil că fusesem beat. Ei bine, mâine era ziua destinului. Mâine voi porni la acțiune, îmi spuneam: „O s-o iau pe Hartley la Londra. Casa asta este, într-un fel, blestemată“. Am stat un timp în hol. Simțeam nevoia să fiu singur. Am pus paharul lui James pe scară. Auzeam glasurile scăzute, conspirative, ale lui Gilbert și Titus, discutând în bucătărie. Mâine voi sta de vorbă cu Titus. Titus cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creștinește ceea ce faceți. Vorbiți mai bine despre iertarea păcatelor, să-i ierte Dumnezeu pe aceștia... Pe urmă nu-l invocați pe Dumnezeu, că nu este sluga dumneavoastră, să-i dați comandă. Nu? Cum sunt atâția care se laudă: L-am blestemat și ai văzut, mă, că s-a ales praful de el! Știi? Adică Dumnezeu este o slugă, este un instrument care ascultă de tine? Și pentru asta se uita cu ciudă la mine, și nici nu mă mai lua în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sintactic dezvoltat prin care realizează funcțiile sintactice de: • subiect: „Când e minte, nu-i ce vinde.” (I. Creangă) Nu-i unde/când merge. Nu are cine veni. • complement: „De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un nume/pronume, în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite funcții sintactice: • subiect: A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția de predicat al frazei. În propoziții independente (sau propoziții-predicat al frazei), modul conjunctiv este întrebuințat cu diferite sensuri (nuanțe) ale planului său semantic: „Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?” (M. Eminescu) sau cu sens hortativ: „De te-ating, să feri în laturi, / De hulesc, să taci din gură.” (M. Eminescu) În interiorul relației de dependență (sau interdependență), conjunctivul caracterizează verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru care pricină, cinstite comise Ioniță, am fost jurat schitului Durău...” (M. Sadoveanu) Dintre pronumele (adjectivele) nehotărâte, se constituie în elemente relaționale cele formate pe baza pronumelui relativ, ca al doilea component al structurii lor: oricare, oricine, orice, oricât: „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă.” (M. Eminescu) „Orice gând ai, Împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit!” (M. Eminescu) În stil indirect, devin elemente de relație și pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conținutul semantic al predicației printr-un singur termen lexical, care poate fi: • un verb, simplu sau compus: „La sfinți-n zugrăveală amurgu-ngenunchea.” (I. Pillat) „Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate;” G. Bacovia) „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) • expresii verbale: „De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai frecvente), dacă, de și locuțiuni conjuncționale: cum că etc., „Ne propunem să dovedim în rândurile următoare că tipărirea romanului „Geniul pustiu” este o impietate față de Eminescu și o mistificare a publicului.” (G. Ibrăileanu) • pronume relative (întrebuințate și adjectival): „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) „Stau ca-ntre sălcii, noaptea, călătorul, / Și nu știu cine-i binefăcătorul.” (T. Arghezi) „În zadar mai cauți în ce-ai vrea să crezi.” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a vie. Câteva cărți pe o policioară. Artur Gorovei o trage pe cea m ai ponosită și mi explică. E vorba de o Cazanie care nu s e ști e unde a fost tipărită, dar în 1787 aparținea cuiva care blestema pe cel ce ar fura-o. Mai departe o însemnare din 1821, luna lui iulie. „Prădând turcii biserica Curălari din târgul Ieșului, am răscumpărat eu cărțile acestei sfinte bis erici, cu 20 lei. Ioan, preot ot Curălariʺ. Iar mai departe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Raluca Neculai, clasa a XII-a coord. prof. dr. Gabriela Petrache Colegiul Național, Iași Mitul diavolului se înrudește cu miturile Dragonului, al șarpelui, al paznicul și cu simbolismul închiderii, al pragului (monstru). A trece de pragul interzis înseamnă să fii blestemat sau sfințit, victima diavolului sau ales al lui Dumnezeu: este căderea sau înălțarea. Diavolul simbolizează toate forțele care tulbură, întunecă, slăbesc conștiința și o fac să regreseze spre nedeterminat și ambivalent: centru al întunericului, în opoziție cu Dumnezeu, centru al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
celălalt strălucește în cer. în Geneză, pare identificabil cu un șarpe viclean: „Șarpele însă era cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ, și care le făcuse Domnul Dumnezeu.” După ce o ispitește pe Eva să mănânce din fructul oprit, Dumnezeu blestemă șarpele: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale!” în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, este considerat „șarpe” și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
alte lucruri necesare cu noua monedă franceză. Zarafii nu mai vroiau să mai schimbe nici dinari, nici oboli. Și oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena pe deasupra prăvăliilor zarafilor, pentru că nu mai valorau nimic". Jean Favier, Istoria banilor. Apariția omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 1994
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
concretă a celor care îi căutau pe cei din rezistență. Mai ales a șefilor locali. Era, de pildă, acel Rusu de care am mai vorbit, care înspăimântase zona. Mai era unul Aron, care a sfârșit-o ca și cum ar fi fost blestemat. A înnebunit. A ajuns să creadă că la el în pivniță s-ar găsi aur. Săpa în neștire, iar ziua stătea pe pragul casei și, când treceau pe lângă el mașinile cu navetiști, care plecaseră de frica lui din sat, muncitorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu gesturi studiate de profesioniste, cu vorbe și cu zâmbete totdeauna aceleași, cu o indiferență de mașini. Ele satisfac poftele primului mascul, ale celui de al doilea, al treilea, al patrulea, al zecelea, dacă își așteaptă rândul. Alungate de societate, blestemate de neamurile lor, victime ale temperamentului social, bălți pentru scurgerile voluptății orașului, paznice ale cinstei familiilor trăiesc peste patru sute de făpturi prostite, leneșe, isterice și sterpe... Femeile aveau față de clienți o indiferență amestecată cu dezgust și ură. Și-au pierdut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răscruce timpul bate ora O clipă a rămas și s-a oprit Cu ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ca pe toți boierii cei hicleni, vânzători de țară. A curs multă apă la Dunăre și a trecut pe-aici un tânăr ca un vel-logofăt, cu privirea înaltă cât nava de la Voroneț și, văzând el ticăloșia prăpăstuită peste țară, a blestemat - “Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia!” - și a prins a te chema înapoi ca să ne scoți la liman: “Ștefane Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta, / Lasă-arhimandritului/ Toată
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ar fi să nu mă mai întorc niciodată să mai văd!...» Vorbă de copchil prost. Ce știam eu pe-atunci» «Să dea Dumnezeu să curgă țărână din cer, dragu’ mămucuței și prafu’ să se-aleagă!...» Și-a început să mă blesteme. Eu voiam să plec și ea nu-nțelegea... Desface un sac de ciment, îl rupe, îl ia în brațe și-l toarnă într-o roabă. Praful îi intră în dinți și omu’ scuipă necăjit într-o parte. Asta-i! Acu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
poate mor odată și scap de durerile astea. Mă uitam le ei cum se roagă: „ Doamne, Ia-mă că nu mai pot, nu mai am putere să lupt. ” Îndrăznesc și eu să te întreb ceva, Doamne. Știu că l-ai blestemat pe Adam: „ Blestemat va fi pământul pentru tine, cu mare osteneală te vei hrăni din el în toate zilele tale. Am înțeles asta, Doamne, dar când ne-ai dat pământul, ni l-ai dat cu bani? Iartă-mă, Doamne, că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
lumină. "Taurul ceresc" se năpustește asupra Urukului și mugetul său doboară sute de oameni de-ai regelui. Enkidu reușește totuși să-1 prindă de coadă și Ghilgameș îi împlântă spada în ceafă. Furioasă, Iștar se urcă pe zidurile cetății și îl blestemă pe rege. Îmbătat de victoria lor, Enkidu smulge o coapsă a "Taurului ceresc" și o azvârle în fața zeiței, acoperind-o de injurii. Este Un "mare preot" al cetății Uruk, după tradiția sumeriană; cf. A. Heidel, The Gilgamesh epic, p. 4
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale lui ma'at. În timpul operației, mortul recită o rugăciune, rugându-și inima să nu mărturisească împotriva lui. Apoi, el trebuie să pronunțe o declarație de nevinovăție, impropriu denumită "confesiune negativă": Nu am săvârșit nedreptatea față de oameni. Nu 1-am blestemat pe Zeu. Nu 1-am sărăcit pe cel sărac. Nu am ucis. Nu am pricinuit nimănui durere și suferință. Nu am micșorat ofrandele de hrană aduse în temple etc. Sunt pur. Sunt pur. Sunt pur. Sunt pur". Mortul se adresează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pământului și Abel primii miei din turmă - Iahve a primit ofranda celui din urmă, nu și pe a lui Cain. Furios, Cain "s-a aruncat asupra fratelui său și 1-a omorât" (4: 8). De acum înainte, proferă Iahve, "ești blestemat [.]. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ" (4: 11-12). Se poate descifra în acest episod opoziția dintre cultivatori și păstori și, implicit, apologia acestora din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]