2,430 matches
-
biseri cească. Toată lumea spune aici la fel... Conrad Îl Întrerupse nerăbdător. — Lasă-l pe Otto și spune mai departe! — Cum spun, mărite stăpâne, m-am ascuns sus În pă tul. Nici n-am răsuflat de teamă să nu mă descopere blestemații! Mai ales că Johannes Îmi trimisese vorbă să fiu cu ochii În patru, fiindcă se pun la cale mari ticăloșii. Dar era vorba de ziua de mâine, așa că m-am mirat că au sosit cu o zi mai devreme. Altfel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sale Îndelungate cu prietenul lui, Eglord, care Îi enumerase pe Îndelete avantajele unei căsătorii cu moștenitoarea ducilor Zähringer. Așa că Își spuse: „De ce el, și nu eu? Mai ales acum, când nu mă așteaptă decât fuga sau moartea. Conrad, acest câine blestemat, nu va avea nici o milă dacă mă va prinde, și nici Împăratul, nici altcineva n-ar cuteza să pună o vorbă pentru mine. Pe când dacă aș fi soțul domniței Adelheid... Ehei, alta ar fi socoteala. Conrad n-ar Îndrăzni să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
norișori de praf ridicați de călăreți care Înaintau cu repeziciune. și dinspre mânăstirea Sfântul Trudpert și din spre Sulzburg, dinspre apus și dinspre răsărit, din toate păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați, nici măcar nu se mai ascund! Atât de siguri sunt de victorie! Le sticlesc cuțitele În soare, iar ei se bucură că ne au În mână! izbucni Eglord. — Încă n-au pus mâna pe noi, urlă furios Adalbrecht. Se aplecă peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
inima. — Domniță Adelheid, nu-ți fie frică! Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos mantaua, acoperind trupul aproape gol al nefericitei. — Eglord, bestie blestemată, de data asta ai Întrecut măsura scrâșni el. Nu ți-au ajuns atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord, cu spada În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cel care se laudă peste tot că vrea să se răzbune pe mine? N-o să-ți priască, ai să atârni de prima spânzurătoare, acolo unde ți-e locul. Un cavaler nu trage sabia Împotriva unui tâlhar la drumul mare! — Ucigaș blestemat, Îndrăznești să te numești cavaler, după toate fărădelegile pe care le-ai săvârșit? Tu, care ai necinstit-o pe fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător blestemat! Pământul va fi bucuros să scape de tine. Iadul va fi bucuros să te Înghită, pe tine, cel mai mare nelegiuit pe care l-a ars vreodată În flă cările lui... Cei doi se priviră lung: — Deci era Adalbrecht? Tot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am aflat ce se petrece aici, am fugit din mânăstire, pentru că starețul meu nu mi-ar fi dat voie să vin. Deci vă spun totul fără Încuviințarea lui. El nu vrea să aibă nimic de-a face, pentru că e prietenul blestematului de Adlabrecht, de acolo de sus din fortăreața diavolului, Dumnezeu și Înălțimea Voastră să mă ierte pentru neas cultarea mea și pentru că vorbesc astfel. Cei prezenți ciuliră urechile și bătrânul continuă: — Bunicul meu a fost slujitor al lui Mathilde, strămoașa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nată. — Adelheid, Adelheid, strigă Bodo uitând de prudență și năpustindu-se către ei. Dar nu făcu decât câțiva pași. Eglord, care auzise strigătul, se Întoarse brusc și aruncă cu furie sulița spre el. — și aici ai Îndrăznit să pătrunzi, negustor blestemat, pui de cățea? Ia-ți-o, necinstită de altul, nici nu meriți altceva. Pentru tine e numai bună! Bodo nu mai apucă să audă. Sulița Îi străpunsese pieptul, nimerindu-l de-a dreptul În inimă. Însoțitorii lui se repeziră sperând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai poată opri. La poartă, la poartă, strigă și Eglord, veniți de pe ziduri, trebuie să apărăm poarta! N-apucă să mai ajungă jos. În fața lui apăruse dintr-odată Johannes, ca un Înger răzbunător: — Aici ți s-a sfârșit drumul, Satană blestemată. Ai Înfricoșat lumea cu fărădelegile tale. și acum l-ai ucis și pe bie tul tânăr! Trebuia să te zdrobesc Încă dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
călăii comuniști prin toate închisorile, fiind supus la cel mai draconic tratament de pușcăriaș: regimul de exterminare. Subnutrit, persecutat și torturat pentru acuzații imaginare, inventate. Mama cu cei șase copii, tratați precum cei mai periculoși criminali. Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolilor și îngerilor lui! (Matei 75:41) Cum, Doamne, aceasta este "mila" și "dragostea" pe care le reverși din plin asupra "oilor" Tale? Doamne, ne-ai făcut după chipul și asemănarea Ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cârciume din sat. Și bine au făcut, spune Foaea, pentru că „mai ales acum, în aceste vremuri de sărăcie, acolo unde înfloresc crâșmele și se îmbogățesc cârciumarii, înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în aceste vremuri de sărăcie, acolo unde înfloresc crâșmele și se îmbogățesc cârciumarii, înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod tot în beție S-a jurat cu nebunie... Căutate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod tot în beție S-a jurat cu nebunie... Căutate trebuie să fi fost paginile literare și vesele, apărute cu regularitate, conținând proză, poezie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod tot în beție S-a jurat cu nebunie... Căutate trebuie să fi fost paginile literare și vesele, apărute cu regularitate, conținând proză, poezie, anecdote, ghicitori, strigături, fotografii de tot felul. Întruna din ele, pe lângă Legenda mănăstirii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la George Coșbuc”. Leca Morariu iscălea „Robie” (din carnetul unui român ofițer în armata austriacă), iar V.G. (Vasile Grecu) medalionul „Dionisie cav. de Bejan”. Mai semnau poezie: C. Berariu (La școala mânăstirească), C. Morariu (Mărirea lui Dumnezeu), G. Rotică (Paharul blestemat), iar proză: M.T. Popescu (Înmormântarea Eroului necunoscut), V. Plăvan (Împroprietăririle din Bucovina), traduceri de V. Grecu din Gh. Drosinis. Erau cuprinse date despre circulația financiară a principalelor state, tarifele poștale, telegrafice și telefonice, cronica evenimentelor anului 1922, multă reclamă comercială
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sfârșitul lunii martie. Voi avea grijă să-i scriu încă o dată când voi ști ziua sosirii. Din păcate, așa cum știți deja, sunt complet lipsit de... haine. Ultimul meu costum acceptabil (midnight-blue, cel de la căsătorie!) mi-a fost furat (mereu același blestemat hotel) în lipsa mea, în iunie trecut. La ora actuală nu am decât un costum maro. M-aș putea prezenta înaintea publicului dvs. cu acesta? La rigoare, mă gândesc să-mi cumpăr un costum mai sobru la Lund. S-ar putea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Daniel o spune cu bună credință: "De-a lungul foametei organizate în Ucraina, a măcelurilor din Cambodgia, a crizei alimentare din China, să nu fi existat niște himleri, niște eichmani, niscaiva Klaus Barbie, ci doar un mizerabil Ceaușescu și un blestemat Pol Pot?"". Monica Lovinescu refuză reabilitarea juridică a mamei; fostă deținut politic, decedată în închisoare, pentru că nu a acceptat, în schimbul medicamentelor, să-i ceară fiicei a deveni agenta regimului. Argumentația refuzului este îndemnul necesar pentru a păși către normalitate. Soluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
condamnare o primise pentru o carte de poezii publicată la Chișinău, în 1944, Cîntece de dor și de război, și pentru o plachetă de versuri tipărită clandestin la Brăila, în 1947, intitulată Poeme de dincoace, adică de dincoace de Prut, blestemata graniță ce îl despărțea de ținutul natal. Ambele erau un strigăt de protest împotriva ocupației sovietice a Basarabiei, pe care Securitatea și Tribunalul Militar îl interpretaseră drept crimă contra păcii. O asemenea interpretare subtilă nu ar fi fost posibilă fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în spate aceeași măreție ? Putea birtul să-l transforme într-un Pagony, într-un Battistini, un Ruffo, un Caruso sau alți idoli, pe care îi purta în sufle- tul său ca pe cel mai de preț talisman ? În dimineața aceea blestemată, în care mintea și trupul nu de puține ori s-au chircit de la atâtea întrebări și amintiri, Cristi abia dacă a închis ochii. A stat întins câteva ceasuri doar pentru ca alcoolul și fumul mult pe care le înghițise la Răcaru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Răcaru cu tine, și bucură-te de chiote și zarvă ieftină, căci să ții minte, Cristian dragule, să ții minte, căci mi-ești ca un fiu, să ții minte de la mine și să te ferească Domnul de ziua aia blestemată când îmi vei da dreptate, oamenii care aplaudă ușor la fel de ușor te vor huidui și te vor uita. Aia nu e lume care să iubească, Cristian ! Mâine un alt tânăr, cu o voce mai bună sau mai rea poate, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din Budapesta, cum nu a fost vreodată. Și un miros puternic de moarte. A închis ochii și anii războiului ce i-au răpit tatăl au început să curgă din nou în mintea lui. Era sfârșitul lui 1917 și iarna lui blestemată. Avea doar nouă ani și jumătate, dar își amintește fiecare detaliu, de parcă ar fi filmat totul, secvență cu secvență. Era un ger năprasnic, iar trenul oprise în mijlocul unui câmp după ce nici bine nu plecase de la Huși, unde familia se adăpostise
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum puteau viața, Virginia și cei doi copii au început o nouă aventură : aceea de a-și clădi singuri un loc în care să poată trăi decent. Au vândut în scurt timp terenul și ce mai rămăsese din locuința lor blestemată și s-au mutat pe bule- vardul Carol I, într-o casă veche, modestă și sărăcăcioasă, dar o casă. Cu acoperiș întreg, cu pereți sănătoși, solizi, chiar dacă scorojiți, cu ușile la locul lor, chiar dacă scârțâiau groaznic uneori, cu o baie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]