2,653 matches
-
așezare din secolul al III-lea e.n. și una medievală. Celelalte două monumente istorice sunt clasificate ca monumente de arhitectură, ambele în satul Domnești ansamblul curții boierești Ciorogârleanu-Ipsilanti, datând din secolele al XVII-lea-al XIX-lea, cu fosta curte boierească și biserica „Cuvioasa Paraschiva”; și biserica „Izvorul Tămăduirii”, ridicată în 1817.
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
așezări din epoca geto-dacică, Epoca Bronzului, precum și o așezare și o necropolă din secolul al XVII-lea; alte trei situri arheologice ample se află în zona satului Tunari. Drept monumente de arhitectură sunt clasificate biserica „Sfântul Nicolae” a fostei curți boierești a postelnicului Constantin Cantacuzino din Tunari, ridicată în 1742 și reconstruită în 1890; precum și fortul 4 Tunari și bateria intermediară 4-5 Tunari, ambele parte a vechiului sistem de fortificații din jurul Bucureștiului. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial de lângă primăria din
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie. În sprijinul acestei afirmații vin dovezile referitoare la baștina lui cât și la partida boierească ce o reprezenta așa cum vom vedea mai jos. Mult timp s-a considerat că acel Slatina se referă la Slatina din județul Olt, însă istoricul Ion Donat demonstrează că „[...]termenul de "Slatina" din cronică nu este altceva decât traducerea cărturărească
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
pe malul Șiretului, a descris în mai multe opere literare acest râu. Potrivit românului Nicoară Potcoava (1952), „nu departe e locul unde puhoiul Sucevii intra că un paloș de stecla în apă domoala a Șiretului” și-a clădit o curte boiereasca cu turn bogatul cneaz Iurg Litean, negustor la Liov. Acolo a poposit într-o noapte de toamnă, după o vânătoare, domnul Ștefăniță Vodă (1517-1528) și s-a iubit cu jupâneasa Calomfira, soția cneazului, cu care a avut un copil: pe
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
a fost o familie boierească română, care a dat domni în Țara Românească și Moldova. Având origini bizantine, Cantacuzinii pretindeau a descinde din împărații Bizanțului. Familia a fost cunoscută și sub apelativul depreciativ Șeitărești (var. Săitărești și Șăitănești, de la "șăitan", "șeitan", sin. "diavol"). În Țara
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
Familia Craioveștilor este una din cele mai vechi și renumite familii boierești din Țară Românească. Domeniul său central se află pe pământurile din jurul Craiovei. Istoricii Petre Panaitescu și Nicolae Iorga, subliniază continuitatea localității, încă din perioada Pelendavei dacice. Localitatea a dat numele aceste adevărate dinaștii boierești care își dovedește puterea încă din
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
cele mai vechi și renumite familii boierești din Țară Românească. Domeniul său central se află pe pământurile din jurul Craiovei. Istoricii Petre Panaitescu și Nicolae Iorga, subliniază continuitatea localității, încă din perioada Pelendavei dacice. Localitatea a dat numele aceste adevărate dinaștii boierești care își dovedește puterea încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân,reușind să mute sediul Băniei de la Strehaia la Craiova.Odată cu intrarea familiei în dizgrație și împărțirea moșiilor lor din împrejurimile târgului Craiovei,a avut loc o extindere a
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
XV-lea cuprindea peste 132 de sate și moșii (182 bunuri funciare). Această forță i-a creat un statut de autonomie politică atât de larg, încât domnii aflați în scaun nu se puteau menține fără alianță cu această adevărată dinastie boiereasca. Primul membru cunoscut al familiei este Neagoe Strehăianul, fiu probabil al unui Barbu. Paharnicul Barbu este menționat într-un hrisov din vremea lui Alexandru Aldea. Neagoe a avut patru fii și o fiică: Toți acești boieri au avut mare influență
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
(n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui - d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost un cărturar și traducător român, mitropolit în Moldova. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah la Catedrala Mitropolitană de la Iași în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși (26/27 iunie 1792), apoi de Roman în iunie 1796, și Mitropolit al Moldovei la
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
(n. 1740 - d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
15 noiembrie 1876, Paris - d. 30 aprilie 1933, Paris) , a fost o scriitoare și o poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea. Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut în familia boierească Brâncoveanu, dintr-o mamă de origine greacă si bulgară, Raluca Musuruș, căsătorită cu Grigore Brâncoveanu (n. 1827 - d. 1886). Mama ei era fiica lui Musuruș-pașa, ambasador al Turciei la Londra în anii 1850 și a Anei Vogoride. Raluca Musuruș a
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
deține actul de proprietate pentru Arcul de Triumf. Arcul de Triumf adăpostește un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale. Vizitatorii pot vedea patru expoziții: "Marele Război al Reîntregirii Neamului" (fotografie și film), "Heraldica Marilor Familii Boierești" (efigii din bronz, fotografii), "Arcul de Triumf în Imagini" (fotografii, machete), "Marea Unire de la 1918" ( unde se găsesc și coroanele și sceptrul regal reproduse 1:1, fotografii) și pot urca pe terasa superioară. Arcul de Triumf este înscris în Lista
Arcul de Triumf din București () [Corola-website/Science/299812_a_301141]
-
dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke Temür (Mengu-Timur), han al Hoardei de Aur și nepot al lui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de om liber.”", iar datoria de a merge la oaste decurgea "„din faptul folosirii gliei”", într-o țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste cea mare”. „Oastea cea mică” era formată din familiile boierești și cneziale, slujitorii lor personali și „curtea” domnului, însă aceste elemente aveau o pondere foarte mică. Oastea cea mare era împărțită între cavalerie, formată din rândurile clasei nobiliare, și pedestrime, alcătuită din țărani. Aceștia, chiar dacă aveau la dispoziție cai, îi
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
nu în luptă. Pedestrimea era organizată în cete regionale, corespunzătoare fiecărui județ. În caz de primejdie, acestea se adunau în reședința județului, urmând ca mai apoi să pornească spre tabăra de luptă. Cavaleria era organizată la rându-i din cete boierești care difereau ca dimensiune după posibilitățile fiecăruia. Aceste cete erau comandate de boierul respectiv, iar în cazul cetelor domnești de un slujbaș. În ceea ce privește echipamentul militar și armele folosite de români, știrile sunt mai bogate. Miniaturile din Cronica pictată îi arată
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
fost expropriate 645 de moșii. În proprietatea țăranilor, intelectualilor de la sate, absolvenților școlilor agricole „au trecut 165 042 ha de pământ la un număr de 51 230 locuitori din 236 sate”. În Vărvăreuca 218 locuitori primesc 847 ha din moșia boierească expropriată a lui Vladimir Acațatov. La 9 august 1918, prefectul de Soroca Rădulescu-Dobrogeanu propune împărțirea județului în 5 plase: Climăuți, Bădiceni, Nădușita, Florești și Vascăuți. Plasă e un termen de proveniență slavă și înseamnă „fâșie”, „zonă”. La 7 septembrie 1918
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Republicii Moldova. Prima mențiune a localității apare în anul 1588. Denumirea istorică este "Radiul Florilor". Populația orașului la 1 ianuarie 2011 a constituit 15.400 locuitori. Orașul se află în nord-estul Republicii Moldova, pe malul râului Răut. Florești - vechi sat, ulterior târg boieresc, ca mai apoi să devină ocol, pe urmă plasa a județului Soroca, astăzi oraș, centru raional - este situat pe malul stâng al râului Răut, la intersecția căii ferate Bălți-Râbnița cu șoseaua Națională Soroca-Bălți, la 131 km depărtare de capitală Republicii Moldova
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
rromă a crescut prin transformarea țăranilor în iobagi. Rromii erau priviți ca meșteșugari pricepuți în prelucrarea lemnului și aveau o mare valoare economică. În funcție de mai multe criterii, țiganii se împărțeau în țigani de casă sau de ogor și, respectiv, domnești, boierești sau mănăstirești. Până în secolul al XVI-lea, termenii de „rob” si „țigan” erau sinonimi cu „sclav”. Sclavii se puteau căsători doar cu consimțământul stăpânului. Dacă cei doi soți aveau stăpâni diferiți, consimțământul ambilor stăpâni era necesar, în caz contrar ei
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției. s-a născut la Bacău și provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost istoricul Dumitru D. Pătrășcanu, iar mama sa, Lucreția Pătrășcanu, provenea dintr-o familie boierească. În tinerețe, devine adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 se înscrie în Partidul Socialist din România (PSR) și muncește ca editor al ziarului acestuia, "Socialismul". În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 obține
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
gospodării, 1.400 de apartamente și 31 de agenți economici. Inițial, sate precum Gârbov, Murgești, Stolojani erau centre de comună, dar acum ele fac parte din orașul Turceni. Odată cu secolul al XVII-lea, Mânăstirea Tismana și o multitudine de familii boierești primesc confirmarea că pot stăpâni moșiile din Turceni. În 1964 Mânăstirea Tismana pune stăpânire pe satul Turceni, iar în 1871 și 1900 au loc alte împărțiri administrative. Localitatea Turceni beneficiază de două cămine culturale unde locuitorii își pot desfășura activitățile
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
și om politic român, prim-ministru al României în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române. a fost Ministru de Finanțe în 1912 și Președinte al Senatului Român în 1913, în guvernul Titu Maiorescu. Descendent al unei vechi familii boierești, Theodor Rosetti a făcut studii juridice la Viena și Paris, numărându-se printre întemeietorii societății Junimea. În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri
Theodor Rosetti () [Corola-website/Science/299968_a_301297]
-
glasurile tuturora”, viitorul Mitropolit al Kievului, Petru Movila își retrage pretențiile de domnie. La 16 ianuarie 1628 a emis un "așezământ" care echivala cu "legarea de glie" a țărânilor, legislație prin care, în fond, se interzicea deplasarea acestora de pe moșiile boierești și mânăstirești. În timpul primei sale domnii a ridicat mai multe monumente - Biserică Adormirea Maicii Domnului din Iași (1627), Mănăstirea Bârnova (1629) din satul Bârnova (județul Iași), Biserica Sfanțul Ioan din Iași, isprăvita de Vasile Lupu în 1635, Mănăstirea Hangu (1629
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
de Gabriel Bethlen, voievodul Transilvaniei, cât și faptul că Miron Barnovschi era văzut cu suspiciune de către turci, datorită apropierii sale de Polonia. La începutul anului 1633, tronul Moldovei era ocupat de Alexandru Ilias, care a fost înlăturat de o revoltă boiereasca, declanșată de marele vornic Vasile Lupu, nu fără amestecul lui Miron Barnovschi, în care principalul sfătuitor al domnului,Alexandru Ilias, Constantin Baptiste Vevelli a fost ucis de mulțime. Boierii l-au rechemat pe Miron Barnovschi, pe care l-au reales
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
a început a treia să domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armata turco-tătară condusă de Omer pasă, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mîhnea a fost susținut de o grupare boiereasca filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin "complotul stolnicului Bărcan". Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
a fost mai puțin spectaculoasă. Unii membrii din rudele sale au avut ca porecle, termeni preluați din cai sau alte animale domestice, sugerând astfel coborârea de la una dintre ramurele regale. Unul dintre fii lui Kobyla, Feodor, un boier de la casa boierească al lui Dimitri Donskoi, a fost poreclit Koshka (pisică). Urmașii săi au preluat numele Koshkin, apoi l-au schimbat în Zakharin, iar o altă familie l-a despărțit mai târziu în: Zakharin-Yakovlev și Zakharin-Yuriev. În timpul domniei lui Ivan cel Groaznic
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]