2,421 matches
-
Galiției. Soarta războiului s-a schimbat în favoarea polonezilor în august 1920, când Armata Roșie a fost învinsă la porțile Varșoviei și a fost obligată să se retragă. Forțele „albilor” de sub comanda lui Piotr Vranghel au încercat să profite de înfrângerea bolșevicilor și au lansat o nouă ofensivă în sudul Ucrainei. Înfrângerea din Polonia, ofensiva „albilor” din sud și situația economică grea i-au forțat pe bolșevici să dorească încetarea conflictului cu polonezii. Pe 12 octombrie, delegația sovietică a semnat un armistițiu
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
se retragă. Forțele „albilor” de sub comanda lui Piotr Vranghel au încercat să profite de înfrângerea bolșevicilor și au lansat o nouă ofensivă în sudul Ucrainei. Înfrângerea din Polonia, ofensiva „albilor” din sud și situația economică grea i-au forțat pe bolșevici să dorească încetarea conflictului cu polonezii. Pe 12 octombrie, delegația sovietică a semnat un armistițiu cu Polonia și a început tratativele de pace. Între timp, forțele lui Petliura, cu efective de aproximativ 23.000 de luptători, care controlau teritoriul ucrainean
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
alianței cu Republica Populară Ucraineană. Rusia Sovietică recunoștea prin acest tratat controlul Poloniei asupra Galiției ("Halychyna") și Ucrainei apusene, în vreme ce Polonia recunoștea existența Ucrainei Sovietice în regiunile centrale, sudice și răsăritene ale Ucrainei. După ce au semnat pacea pe frontul polonez, bolșevicii și-au îndreptat imediat atenția împotriva Mișcării Albe. După o ultimă bătălie de amploare în Istmul Perekop, Armata Roșie a cucerit Crimeea. Wrangel și-a evacuat armata la Constantinopole în noiembrie. Directoratul ucrainean a păstrat controlul asupra unui număr de
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
ciuperci din culinăria franceză, și așa mai departe. <...> Văduva lui Kuriohin mărturisește într-un interviu dat ziarului Komsomolskaia Pravda: Într-un interviu dat de Serghei Șolohov, publicat în revista Krestianka, acesta mărturisește că a doua zi o delegație a veteranilor bolșevici a cerut explicație dacă într-adevăr Lenin este ciupercă. Galina Barina, o funcționară de partid, a negat acest fapt zicând: "Deoarece mamifera nu poate fi o plantă".
Lenin - ciupercă () [Corola-website/Science/319155_a_320484]
-
1919 Armata Ucraineană din Galiția s-a retras din Galiția și a trecut în Republica Populară Ucraineană. Ca urmare a Alianței polono-ucrainene din 1920 s-a încercat să se stabilească râul drept graniță între Polonia și Ucraina. În noiembrie 1920, bolșevicii au obținut o victorie pe malul stâng al râului. După încheierea Tratatului de la Riga (1921), frontiera polono-sovietică a fost stabilită în această zonă, de-a lungul râului Zbruci. Această situație a dăinuit până în septembrie 1939, când URSS a trecut râul
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
ai Radei, dintre reprezentanții aleși în timpul primului congres al muncitorilor din Ucraina (24 - 27 iulie 1917) și dintre reprezentanții minorităților naționale. Enciclopedia Sovietică subliniază faptul că Rada Centală a avut o poziție dușmănoasă față de Revoluția din Octombrie și față de acțiunile bolșevicilor ucrainei („Insurecia bolșevică de la Kiev”). Rada a ordonat retragerea spre Kiev a unităților militare naționaliste și a preluat controlul guvernului și a capitalei pe 13 noiembrie. În săptămâna următoare, Rada s-a autoproclamat istituția supremă a puterii în Ucraine. Pe
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
proclamat Rada ca fiind în afara legii, iar membri săi au organizat un guvern paralel cu cel al Radei. Enciclopedia Sovietică nu spune nimic despre faptul că Insurecția bolșevică de la Kiev (13 - 16 noiembrie) a fost rezultatul mișcării secesioniste provocate de bolșevici și aliații lor, care erau cu toții mebri ai Radei Ucrainene. La sfârșitul lunii iulie 1917, Rada Centală avea 822 de membri, care aparțineau următoarelor partide: Dintre cei 822 de membri ai Radei Centrale, erau aleși membrii Radei Mici, 58 de
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și „albii” monarhiști. Începând cu noiebrie 1918 și până în iunie 1919, anarhiștii au pretins că au înființat o societate anarhistă autoguvernată de țărani și muncitori în regiunile ucrainene pe care le controlau. Aceasta se întindea cu aproximație între Berdiansk, Donetsk
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
a bazat pe schimbul liber dintre comunitățile rurale și cele urbane, de la grâne sau vite, până la produse industriale, în conformitate cu principiile lui Peter Kropotkin. Mahnoviștii declarau că sunt sprijinitorii „sovietelor libere muncitorești-țărănești” și se opuneau cu vehemență conducerii centralizate, alese de bolșevici. Mahno îi numea pe bolșevici „dictatori” și denunța poliția secretă bolșevică, CEKA, drept un organism cu nimic diferit de Ohrana țaristă. În plus, el milita pentru libertatea cuvântului, a presei, de asociere și de organizare în sindicate. Inamicii politici ai
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
dintre comunitățile rurale și cele urbane, de la grâne sau vite, până la produse industriale, în conformitate cu principiile lui Peter Kropotkin. Mahnoviștii declarau că sunt sprijinitorii „sovietelor libere muncitorești-țărănești” și se opuneau cu vehemență conducerii centralizate, alese de bolșevici. Mahno îi numea pe bolșevici „dictatori” și denunța poliția secretă bolșevică, CEKA, drept un organism cu nimic diferit de Ohrana țaristă. În plus, el milita pentru libertatea cuvântului, a presei, de asociere și de organizare în sindicate. Inamicii politici ai lui Mahno negau caracterul nestatal
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
poliției secrete (CEKA de exemplu), aceste afiind scoase în afara legii în „”. Istoricul Heather-Noël Schwartz amintește că Mahno nu arăta nicio simpatie față de organizațiile care căutau să impună autoritatea politică, și ca urmare a dizolvat comitetele revoluționare bolșevice. Cu toate acestea, bolșevicii l-au acuzat pe Mahno că ar fi organizat două poliții secrete, care acționau sub comanda lui directă. Guvernul bolșevic de la Petrograd s-a aliat la început cu anarhiștii și au acceptat existența experimentului lui Mahno. Bolșevicii au considerat la
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Cu toate acestea, bolșevicii l-au acuzat pe Mahno că ar fi organizat două poliții secrete, care acționau sub comanda lui directă. Guvernul bolșevic de la Petrograd s-a aliat la început cu anarhiștii și au acceptat existența experimentului lui Mahno. Bolșevicii au considerat la un moment dat că Mahno nu mai este un aliat de încredere și că acesta ar fi gata să treacă în tabăra inamicilor lor. Ca urmare, au început să considere „Teritoriul liber” drept regimul unor lideri militariști
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
moment dat că Mahno nu mai este un aliat de încredere și că acesta ar fi gata să treacă în tabăra inamicilor lor. Ca urmare, au început să considere „Teritoriul liber” drept regimul unor lideri militariști aventurieri, care trebuia eliminat. Bolșevicii au început să răspândească zvonuri conform cărora liderii „Teritoriului liber” nu ar fi fost aleși în mod democratic, ci ar fi fost numiți direct de Mahno și clica lui militară. Mai mult, bolșevicii au pretins că Mahno ar fi fost
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
unor lideri militariști aventurieri, care trebuia eliminat. Bolșevicii au început să răspândească zvonuri conform cărora liderii „Teritoriului liber” nu ar fi fost aleși în mod democratic, ci ar fi fost numiți direct de Mahno și clica lui militară. Mai mult, bolșevicii au pretins că Mahno ar fi fost vinovat pentru o lungă serie de „crime”: ar fi refuzat să asigure provizii muncitorilor feroviari și telegrafiștilor sovietici, ar fi dispus poliției sale secrete să tortureze și execute în secret pe inamicii anarhiștilor
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Hotin și au ocupat orașul timp de câteva săptămâni. Literatura ucraineană denumește aceste evenimente Răscoala de la Hotin și pune accentul pe dorința locuitorilor ucraineni de a înființa aici un stat ucrainean, spunând că răscoala a fost exploatată de unii agitatori bolșevici. Ca urmare a revoltei, puterea a fost preluată de un Directorat condus de I. Voloșenko-Mardariev la Hotin și în peste o sută de sate . Directoratul a trecut și la eliberarea altor zone, iar Armata Română s-a văzut nevoită să
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Directorat condus de I. Voloșenko-Mardariev la Hotin și în peste o sută de sate . Directoratul a trecut și la eliberarea altor zone, iar Armata Română s-a văzut nevoită să intervină pentru a restabili ordinea și a-i alunga pe bolșevici. Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte între răsculați și trupele regale (române), trupele române reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
să intervină pentru a restabili ordinea și a-i alunga pe bolșevici. Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte între răsculați și trupele regale (române), trupele române reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez Henri Barbusse, care a dus o campanie publică pentru eliberarea lor). În prezent, ucrainenii susțin că s-au efectuat represalii contra localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce Răscoala
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
apoi o bursă la Școala Superioară de Chimie și Metalurgie de la Grenoble (Franța) (1939-1940) și s-a specializat în fabricarea aluminiului. Ca urmare a faptului că fabricile din Bucovina rămăseseră în anul 1941 fără proprietari, directori și ingineri - deportați de bolșevici în Siberia sau emigrați în Occident, inginerul Alexandru Șandru Alboi a fost numit la conducerea unei fabrici din Cernăuți, care-i fusese oferită spre vânzare, într-un contract pe 20 de ani. În august 1944, după reocuparea Bucovinei de Nord
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for. La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul Român. În anii 1924-40 ocupă funcții importante în Banca Populară din Basarabia. În 1933, la invitația lui Ion Duca, devine membru al
Pantelimon V. Sinadino () [Corola-website/Science/316658_a_317987]
-
singură clasă, școala a trecut în 1906 la două clase. La 31 martie 1899 a fost deschisă o bibliotecă. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
61%), 1.032 ruși (28.62%), 93 români (2.58%), 23 evrei (0.64%), 6 bulgari și 1 polonez. În sat a funcționat un spital de stat . În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 14 săteni, 5 dintre
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 14 săteni, 5 dintre ei fiind condamnați la închisoare de tribunalul militar. În 1930, 11 țărani au fost trecuți de jandarmi pe lista persoanelor suspectate de propagandă comunistă. În 1931, poliția a
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
Tuzla. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii s-au plâns în mod repetat către autorități de dificultățile financiare. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în localitate. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea târgușorului. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
unguri și 2 polonezi. În Bazarianca erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. În perioada interbelică, orășelul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară din 1921, au rămas 75 de familii fără pământ. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară din 1921, au rămas 75 de familii fără pământ. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 14 săteni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]