3,270 matches
-
capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu se va întîmpla. Numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăștia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau și un citat din el... Te pui cu marinaru’, e hârșâit... În țară și-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-și mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieșit președinte după ce ieșise prematur și acum bea de supărare. Gicu Îl privește trist din când În când și recunoaște În forul interior
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
te lua nici tu de Cant al meu. Eu cu Cant, tu cu Țuțea, Gore cu Șop al lui, că nu reușesc să-i pronunț numele până la capăt. Și află de la mine, Sandule, de nu te-oi pune eu cu botul pe labe la capitolul cultură să nu-mi spui mie pe nume... Gore râde În hohote. Bă, până acum discutam de femei, de fotbal, de politică, de alea, de alelalte. Da’ acu’, cu Țuțea, Șop și Cant, or să zică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pahar cu boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și presa cu botul pe labe. În interior le dă dreptate, vede În fiecare zi cum rânjește disperarea pe la colț de stradă, iar faptul că este membru de partid la pedele a Început să-i provoace insomnii. De-aia nici nu a avut curaj
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Șpriț În această sfântă zi În care nevastă-mea a zis că mă primește acasă și dacă vin În patru labe. Am demisionat din pedele, gata, m-am dus la sediul de sector și le-am dat cu carnetul pe la bot. Au zis de ce, nea Sandule, cu ce ți-am greșit, vrei să te punem pe lista neagră? Nu, zic, că la mine nu merge cu liste, eu și când văd lista de la Întreținere am draci și fac urât. Vă părăsesc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
precum curca În crăci, dar asta nu mă deranjează. Sandule, vii cu țuica aia sau nu vii? Ce te codești ca fata mare Înainte de a urca În pat? Hai, pretine, mișcă-te natural, că toată vara te-am servit la botul calului. Vezi la piper, nu te zgârci, atrage-i atenția patronului că număr boabele. Cel interpelat se ridică de pe scaun, merge la bar, discută câteva secunde cu patronul, aprinde o țigară, rezemat de tejghea, apoi revine cu ibricul Într-o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șaormă. Cu floricele, fără floricele, cu impozite sau fără, cu tămâie sau cu tămâioasa ta, nu contează. Iar cine n-a avut un comportament exemplar pe lumea asta nu prinde viața de apoi pe lumea ailaltă, s a lins pe bot. Aici trebuie luat rând din timp, sunt locuri puține, nici cu șpaga nu merge. Noi am avut comportament de-ăla de care zici, intervine Gicu, ciocnind și halbele, n-a fost zi lăsată de la Dumnezeu În care să nu semnăm
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cum de nu-l văd Mergând pe ulițe încet. Li-a dispărut din ochi o zi Din minte vecinic li peri. Dar în palat cu cariatide Stă în fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav de-ai mei. Dar totuși de departe văzând acest sicriu L-urmează de departe un om cu ochiul viu, La groapa lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
morală, geniul - performanța profesională. Libertatea trebuie blindată cu responsabilitate. Bunătatea este un eșantion divin. În materie de conștiință, negocierile ar trebui să fie prohibite. Universitățile trebuie să fie trusturi de creiere încinse. Nu lăsa lumea să hiberneze! Dă-i peste bot, incit-o la perfecțiune. Sunt intransigenți cu epoca lor cei care știu că viitorul există. Epoca noastră a fărâmițat țintele. De aceea tinerii nu le mai găsesc. Marile talente își cuceresc admiratorii, fără să-i lingușească, după ce ia bruscat violent
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
teribil plictis. Lipsa de modestie e ca un bis pe care nu ți l - a cerut nimeni. Adulterul - o iubire sub acoperire. Luptele intestine dintre artiști ne împing gândul spre o pseudoetimologie : cult + ură. Simțim permanent între noi un drăgălaș bot de hienă. Canibalismul a dispărut pentru că suntem prea veninoși. În sufletul murdar nu se poate intra decât încălțat. Vecinii s - au tot certat mutându-și mereu gardul, până când avocații le - au înghițit gospodăriile. O parte a lumii țipă, iar cealaltă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
l-am dat,... și l-am măsurat,... în stînjini, adică cincisprizeci stînjini gospod (domnești) curmezișul și doaozeci stînjeni în lungu; și să aibă a da bezmen... pe tot anul cîti doaozeci lei”. Afacearea însă nu s-a făcut așa la „botul calului”, ci cu știrea și „cu iscălitura preaosfinții sale mitropolitului Moldovei Iacov”. Ar cam fi nevoie să punem capăt discuțiilor privind viile de pe moșiile mănăstirii Socola. Altfel n-am termina treaba nici într-o săptămână. Numai în actele care vorbesc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pui că aici în spatele nostru e strada Arapului, care se găsea la vechea bariară a Socolii. Acum putem pleca liniștiți spre Valea Cozmoaiei. Dincolo de pasarelă, intrăm pe strada Trei Fântâni. Urmând “Drumul hoților”, ce ni se deschide în față, depășim botul dealului Căprița și numaidecât ni se deschide largă Valea Cozmoaiei. Privesc doar cu coada ochiului către ieșean, care mărșăluiește tăcut. Ca să nu mi-o ia el înainte, deschid vorba: -Nu știu cum, dar mi-am adus aminte de unul Nicoară
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în ușă cătând cu ochi vulturești prin han. Cine era omul și ce căta așa cu amănuntul prin toate ungherele s-a aflat abia mai târziu... Era un haiduc ce bântuia prin codrii de aici, că nu degeaba drumul de la botul dealului Căprița se cheamă „Drumul hoților”... După acea cercetare din ochi, a intrat și s-a așezat în cel mai ferit colț. Hangița, ca adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că Liliana mea dispare în fugă pe scări. Nici până în ziua de azi nu știu după ce a răscolit atât prin camera ei, răsturnând cutii și dărâmând maldăre de cărți, ce știu e că eu, muncit fiind și cu șampania în bot, am adormit fără să-mi dau seama. M-au trezit săruturi și mângâieri, dar se pare că fața mea era atât de șifonată, încît iubita mea și-a mai luat o dată zborul în jos pe scări să-mi facă o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
singur în cameră. Am căutat-o peste tot. Pentru o secundă, am avut senzația că am pierdut-o. M-au liniștit bagajele ei, care zăceau aruncate pe jos. Am coborât să cumpăr ceva de mâncare. La ieșire, m-am ciocnit bot în bot cu ea. Era și mai frumoasă în bluză și fustă. N-o mai văzusem niciodată așa. Astea erau singurele ei haine curate, rămase nepurtate pe barcă. Simt că vrei mai mult, știu că parcă îți ascund ceva și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cameră. Am căutat-o peste tot. Pentru o secundă, am avut senzația că am pierdut-o. M-au liniștit bagajele ei, care zăceau aruncate pe jos. Am coborât să cumpăr ceva de mâncare. La ieșire, m-am ciocnit bot în bot cu ea. Era și mai frumoasă în bluză și fustă. N-o mai văzusem niciodată așa. Astea erau singurele ei haine curate, rămase nepurtate pe barcă. Simt că vrei mai mult, știu că parcă îți ascund ceva și eu simt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
troleu agățase, și el, două Dacii care veneau din sens invers. Băteam tot felul de apropouri, dar mai mult de câteva răspunsuri monosilabice n-am primit. "De ce ai urcat în mașină?", o întreb, în timp ce unii încercau să extragă Dacia din botul troleului. Răspuns n-am primit, dar măcar m-am prins de ce era atât de multă lume în stația de la capătul liniei. Staționam. Conversația lâncezea. În dreapta văd hotelul meu, care-mi făcea semn cu toate balcoanele să vin puțin acasă. O
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
toate culorile se strecoară printre mașini, bătătoare și pubele revărsate, ducând în gură cîte-o gheară palidă de găină sau distrîndu-se sadic cu cîte-un șobolan încă viu. Cățele cu țâțe roze și umflate ca niște tumori își apără vitejește puii cu boturi negre ascunși pe sub vreo placă de beton. Clădirile cele mai impozante de pe strada mea sânt centrala termică și dispensarul. Acestuia din urmă i se repară zilele astea acoperișul: de dimineață până seara niște muncitori urcă pe terasă, cu un scripete
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe Nada Florilor, în holul blocului cu firmă roșie ca de bordel zăcea un dine bolnav, parcă strivit, căscând din când în când din bot. I-am dat bună ziua domnului cu buticul și am urcat pe scări, căci liftul era iarăși defect. M-am întrebat din nou dacă nu cumva visez: ororile scrijelite pe pereți. Duhoarea de ciorbă și de tocană. Ghenele supurînde. Gospodinele deschizând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a primei copilării, se naște deodată sensul, singurul posibil, sensul trecutului. "Plicty" abundă în imagini ale eșecului: avionul de hârtie cade în bot, peștișorul se rotește la nesfârșit în apa murdară din bol; poemele celelalte, pe care le voi vizita de la sfârșit spre început, regresând în carte pe urmele plonjonului în amintire al poetei, au voluptatea sfî-șietoare a nostalgiei. Cioburi de amintiri, nearanjate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
două corăbii plecate ajunseseră destul de departe. Vântul bătea dinspre țărm. Câțiva pescari întinseră pânzele la trei corăbii și loviră apa cu vâslele, cu câte vâsle le-au mai rămas. Corăbiile porniră. Dar foarte curând, una începu să se lase în bot, apoi alta pe-o coastă. În corăbii intra apa. Pe unde? Nu mai era timp de judecat. Traseră cu greu cele trei corăbii înapoi la mal, strângând repede pânzele. Trebuia scăpate de scufundare măcar acestea, dacă două s-au dus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atunci foștii robi înțeleseră de ce s-au întors din drum corăbiile urmăritoare și de ce a întîrziat Utnapiștim. - Cum ai putut să le spargi și să înoți? îl întrebă un cârmaci. Înoți bine! Dar Utnapiștim nu mai răspunse. Se duse la botul corăbiei și începu să privească apa. Cele două corăbii pluteau acum una după alta, una din ele lăsînd-o în față pe cea pe care era Utnapiștim. Marea nu era furioasă, însă vântul bătea acum pieziș, și mersul spre miazăzi era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă Auta plin de bucurie. Dar întrebarea și-o pusese mai mult sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile lunguiețe pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l demoraliză. Mai avea atâția oameni în subordine, se simțea răspunzător pentru viitorul lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tirul ucigător, curajoși și responsabili, îl traseră la adăpost. Spitalizarea a fost scurtă, fiindu-i atins doar mușchiul. Un alt moment culminant a fost bătălia de la Răscăieți. Se retrăgeau din fața puhoiului inamic și ocupaseră poziții dincoace de Nistru. De pe un bot de deal, dușmanii dotați cu arme cu lunete, împușcau soldații chiar și-n șanțurile de apărare. Comandamentul superior ordonase desfășurarea unui atac, pentru a-i respinge de pe pozițiile avantajoase. Nemții aduseseră armament mult și sofisticat, tunuri de calibru mare. În
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]