4,934 matches
-
o barcă printre stufăriș, în timp ce arunca cu pietricele în oglinda apei. Ceva mai încolo, o vîslă, ascunsă și ea ochilor trecătorilor care nu cercetau cu atenție locul. N-a mai găsit alta, cît a mîngîiat rogozul, stuful și mîlul. O broască a sărit foarte aproape de brațul lui și a simțit o atingere umedă, nu și-a dat seama dacă era pielea broaștei sau un strop de apă, și s-a temut să nu-i fi lăsat, în trecere, rîie. Barca și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
care nu cercetau cu atenție locul. N-a mai găsit alta, cît a mîngîiat rogozul, stuful și mîlul. O broască a sărit foarte aproape de brațul lui și a simțit o atingere umedă, nu și-a dat seama dacă era pielea broaștei sau un strop de apă, și s-a temut să nu-i fi lăsat, în trecere, rîie. Barca și vîsla aparțineau cred-că ăluia cu cabana. Poate era un braconier sau ceva de genul. Sau poate unul de la hotel mai folosea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de „ Crovul Brădescului ”, din care se Întinde spre sud valea Radovanului. În partea de nord și de apus de Ciocul Becherului, este o depresiune destul de adîncă, unde s-a format o baltă care s-a numit „ Balta Corbului ”, populată cu broaște țestoase și mulți șerpi. De jur Împrejurul bălții sînt tufe de alun, ce spre toamnă cînd alunele sînt coapte, freamătă de gălăgia copiilor care vin să le culeagă și a veverițelor ce se strîng aici din toate colțurile pădurii. Depresiunea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
grandiflora, mușețel, clopoței, albăstrele, cornuț (canariță, Cerastium arvenseă, scai-vânăt, caprifoi, vatrice (Tanacetum Vulgareă, Cimifuga racemosa, clematită, cerceii doamnei, iberis (limbușoarăă, coreopsis, Catananche caerulea, arăriel, nemțișor, Doronicum pardalianches, turița mare, alior, aglica, floarea pasiunii, frăsinel, Gaillardia aristata, sânzâiene, chelone (cap de broască țestoasăă, Gaura lindheimeri, mușcată, gerbera, gladiolă, gloxinia, graminee ornamentale (diferite tipuriă, margaretă mare, floarea miresei, iarbă mare, heliopsis helianthoides, spânz, crin, heuchera, hibiscus, crin alb, iris, rogoz, urechelniță, urzică moartă, lathyrus, levănțică, in, cafeluțe, margaretă, nalbă, monardă, lăcrimioară, myosotis, garoafă
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
că ești dispus să invoci motive sexua le pentru conflictele cu partenerul. Tehnic vorbind, oricine ar putea face sex cu oricine, pentru că sexul oricărui bărbat se potrivește cu sexul oricărei femei. Psihologic vorbind, puțini oameni se potrivesc precum cheia în broască încă de la început și fără eforturi. Cea mai mare dificultate pusă pe seama sexului provine din domeniul confirmării așteptă rilor. Adică, fiecare dintre cei doi crede că partenerul trebuie să vină în cuplu într-o formă perfectă, iar dacă nu este
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
elefantul este de fapt începutul și sfârșitul, ceea ce se înțelege, deopotrivă, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particulă om (deci de la stadiul de non-manifestare), cât și din împlinirea interioară a yoghinului. Gaja, elefantul, este alfa și omega. Că și taurul, broască țestoasă sau alte animale, el mai îndeplinește, în India și în Tibet, rolul de animal-ce-sprijină-lumea: universul este așezat pe spinarea unui elefant"88. Dacă se are în vedere interpretarea făcută de către R. Bastide 89 cu privire la mască 90 avangardă a apărării
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
instrumentului. Prin urmare, cele trei femei frumoase preiau rolul ursitoarelor și, prin cadoul făcut, marchează destinul lui Emanou. În plus, dacă ținem seama că lăuta se înrudește cu chitară, iar lăuta își are etimonul în latinescul testudo 111 care înseamnă broască țestoasă, putem extinde funcția anticipatorie a instrumentului la momentul nașterii copilului din cimitirul de mașini, o naștere care semnifică, în film, a doua izbăvire a neamului omenesc. 2.1.1. n. Nașterea copilului în cimitirul de mașini Prezenta în piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
viața continuă? Și eu care credeam că, după cataclism, numai țestoasele puteau să mai aibă copii"114. Replică face trimitere la triunghiul masculin: Emanou 115, Milos 116, Falligan 117. Spre deosebire de piesă de teatru, în film se face frecvent referire la broască țestoasă, de altfel, unul din motivele arrabaliene prezente și în alte piese. În O țestoasă numită Dostoievski 118, de exemplu, țestoasă gigantică apare în urma unei explozii nucleare. Exemplar prețios al unei grădini zoologice, țestoasă ajunge că, la sfârșitul piesei, să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe Malik și pe Liska. E, în fond, o încercare de redescoperire a paradisului pierdut printr-un fel de regressum ad uterum, o reîntoarcere, prin părăsirea acestei lumi, în propria mamă. La fel că elefantul, prezent în film prin mască, broască țestoasă îndeplinește, în India sau în Tibet, funcția de animal cosmofor purtător și susținător al lumii. Prin faptul că posedă structura cosmosului (patru stâlpi care sprijină o sferă), cele două animale sunt considerate animale cosmice. În contextul filmic, tocmai prin
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în Dare de seamă. Alt exemplu este teoria asupra demonilor și dominarea pământului de către aceștia, prezentată de Fernando în capitolul III și apoi reluată de Sabato. O caracteristică importantă a acestor două personaje este fobia lor pentru șobolani, lilieci, șerpi, broaște și alte animale cu sânge rece, preocuparea lor pentru rău și cercetarea lumii tenebrelor, a nevăzătorilor și a Sectei Râului. 8 Ernesto Sábato, Apologías y Rechazos, p. 14. 9 Ibid., p. 15. 10 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas..., p. 24
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
urmei, faptul că natura nu le-a acordat decât această doză mică de conștiință e o șansă. O șansă sau o favoare. Cu conștiința la foc mic, animalele pot, cel puțin, să aibă o existență liniștită, fără furtuni metafizice. 8. Broasca "Cele O mie și Una de Nopți îmi ocupă un sfert din minte." Stendhal În copilărie am citit toate cărțile de povești. Cele de-acasă, cele de la biblioteca școlii și, mai târziu, cele de la bibliotecile liceului, de la prima la ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întâmplă să mă simt stânjenit în prezența anumitor animale. La drept vorbind, de unde știm cine ne privește: un animal, un om căzut sub o vrajă, un zeu? Există animale care, prin fixitatea și profunzimea privirii lor, întrețin admirabil această iluzie. Broasca este unul dintre ele. Deși pare atât de dizgrațioasă, este o creatură de basm. Tocmai de dragul visului am prins într-o zi o broască și am închis-o într-un borcan (pe vremea aceea locuiam la țară, într-o casă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vrajă, un zeu? Există animale care, prin fixitatea și profunzimea privirii lor, întrețin admirabil această iluzie. Broasca este unul dintre ele. Deși pare atât de dizgrațioasă, este o creatură de basm. Tocmai de dragul visului am prins într-o zi o broască și am închis-o într-un borcan (pe vremea aceea locuiam la țară, într-o casă aflată în vecinătatea unui eleșteu și a unui lan de porumb). Cu borcanul tronând pe birou, am putut observa în voie acest animal atât
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din punct de vedere morfologic, predispus la metamorfoze și versat, după cum bine știm, în meteorologie. Văzând un animal de mai multe ori în natură sau în manuale, avem impresia că îl cunoaștem. Nimic mai puțin adevărat. Încercați să desenați o broască (sau chiar un porc, animal alcătuit, totuși, din forme simple) și veți observa distanța dintre a vedea și a cunoaște. Eu am învățat broasca prinzând-o și ținând-o în borcan; era o materie la care aveam destule lacune, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sau în manuale, avem impresia că îl cunoaștem. Nimic mai puțin adevărat. Încercați să desenați o broască (sau chiar un porc, animal alcătuit, totuși, din forme simple) și veți observa distanța dintre a vedea și a cunoaște. Eu am învățat broasca prinzând-o și ținând-o în borcan; era o materie la care aveam destule lacune, după cum am putut afla. Prima delectare (ciudată, nebănuită) a fost să umplu aceste lacune, identificând în cele mai mici detalii toate particularitățile speciei: cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
echilibristă, felul ei de a cădea mereu în picioare... Perfect încadrat în natură, totul forma un întreg, la fel ca în opera de artă (Diderot, Scrisoare către Sophie Volland : "Un tot e frumos atunci când e un întreg"). Și într-adevăr, broaștei mele nu-i lipsea nimic din cele broștești; în casa ei de sticlă, părea mai broască decât se poate spune întocmai ca în libertate sau poate chiar mai bine. O priveam cum ai privi un tablou și am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întreg, la fel ca în opera de artă (Diderot, Scrisoare către Sophie Volland : "Un tot e frumos atunci când e un întreg"). Și într-adevăr, broaștei mele nu-i lipsea nimic din cele broștești; în casa ei de sticlă, părea mai broască decât se poate spune întocmai ca în libertate sau poate chiar mai bine. O priveam cum ai privi un tablou și am înțeles că una din virtuțile artei, ale picturii (pictura figurativă de calitate) este să redea o înfățișare interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cea mai mică atenție și pe care le-am considerat chiar respingătoare. Gândindu-ne la heleșteul unde s-a născut și a crescut (heleșteul cu grozame, cu libelule, cu apele și cu cerul mișunând de insecte), am putea crede că broaștei îi lipsea spațiul. Deloc adevărat. Uneori nu ai nevoie de multe lucruri pentru a crea o lume. Totul e să faci alegerile corecte. Un pic de apă, un pic de verdeață, o creangă uscată și pietricica pe care le pusesem
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
musca. Trebuia să o pândesc, să o capturez discret și atent, să o strecor în cutie (tot cu delicatețe, astfel încât să fie în perfectă stare de funcționare sau, mai bine zis, de zburare atunci când avea să aterizeze în borcan căci broasca nu vânează decât pradă vie), și să am grijă să nu scape, un exercițiu de îndemânare la care devenisem invincibil. Reușita unei cine în oraș se cunoaște după numărul de muște (vii) care se află în buzunar, la plecare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de borcan, voi asista încă o dată la actul capturării. Un adevărat spectacol... Preț de câteva minute, musca zboară de ici-colo, lovindu-se de pereții de sticlă, apoi se așază ori pe creanga uscată, ori pe pietricică, uneori chiar pe fruntea broaștei care, ciudat, nu are nicio reacție. Nu pare a fi deloc mișcată de prezența unei insecte zburătoare în camera ei. Oare a zărit-o măcar? Dacă-i așa, atunci se pricepe grozav să-și ascundă intențiile. Are nevoie de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
așa, atunci se pricepe grozav să-și ascundă intențiile. Are nevoie de câteva minute, de un număr constant de zboruri de du-te-vino pentru a consimți să iasă din imobilitatea ei de piatră. Fără îndoială, considerând că insecta a zburat îndeajuns, broasca își schimbă pe nesimțite poziția, căutând, parcă, să se orienteze spre direcția bună. La un moment dat, când estimează că prada se află în vizorul ei, când te aștepți mai puțin, se repede și o înghite dintr-o singură îmbucătură
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ar putea spune că tocmai a înghițit o muscă, cine ar putea spune că fusese o muscă în borcanul ei de broscuță, cu câteva momente mai devreme? Iată c-a devenit și mai hieratică decât era. * * * "Ce-i asta? O broască?" Asta era întrebarea stupidă pe care mi-o adresau aproape de fiecare dată prietenii veniți în vizită (sau copiii lor) atunci când intrau la mine în cameră. Nu, e o prințesă. Aștept cu nerăbdare să se transforme", era răspunsul pe care obișnuiam
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fără îndoială pentru a verifica în ce măsură un batracian s-ar putea preta la o astfel de metamorfoză. Încercau ei să râdă, însă răul era făcut. Până și în cazul celor mai sceptici și neîncrezători, simpla alăturare a acestor două cuvinte, "broască" și "prințesă", își făcea efectul, își împlinea menirea, răscolea prin cele mai ascunse cotloane ale copilăriei, vârsta la care se mai credea în zâne. Ceva tot nu le dădea pace: se îndepărtau de borcan, râdeau cam galben, se uitau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un ochi la mica bestie și cu celălalt la autorul glumei. Să fi fost doar o glumă? Poate că, în adâncul sufletului, crede și el ce spune... Și chiar am ajuns să cred. La urma urmelor, existau semne de netăgăduit: broasca nu ajunsese aici din întâmplare. Iată, de pildă, cum am prins-o. La începutul lui noiembrie, după o lungă perioadă de secetă, de vreme neobișnuit de blândă, odată cu întoarcerea ploii și a răcoarei, a avut loc o adevărată invazie, o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în casă, de a mă fixa cu privirea ore întregi, mișcările acestea ondulatorii ale gâtului (probabil cuvinte ce i se împleticeau în gură, nereușind să iasă): tot atâtea indicii care-mi spuneau că n-aveam de-a face cu o broască obișnuită. Înțelegeam mai bine, acum, locul ocupat de animale în basme, înțelegeam alegerea brotăcelului (sau pe cea a rudei sale, broasca râioasă) în poveștile vrăjite ale copilăriei. Acum am câteva probleme de conștiință, căci nu se cade să-i servesc
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]