16,849 matches
-
copărtaș la prezumtiva lucrare nu-i nicidecum una tragică, cu aspect de parabolă filozofică. Nici vorbă! Dimpotrivă, are un aspect mai hollywoodian, unde binele învinge, aventuri, 'ște treburi, cu scene sexy, eroul nostru gândac având succes la fetele-gândăcițe..." "Gândacul de bucătărie, libarca, e o insectă hermafrodită", mi-a trântit-o el sec, aprinzându-și liniștit o țigară. L-am privit descumpănit, simțind că brusc îmi țiuie urechile de parcă aș fi primit niscaiva palme peste amândouă deodată. "I-auzi, al dracului gândac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Acum ne împotmolim în entomologie. Parcă scriitorii beneficiau de tot felul de licențe de-astea literare, nu? În fond, câți dintre eventualii cititori sau din posibilii spectatori ai filmului făcut după scenariul nostru au cunoștință despre faptul că gândacul de bucătărie are ambele sexe la el?" "Nu știu, dar e o inadvertență de la care pleacă o sumedenie de fapte în... scenariu sau ce-o mai fi el. În orice caz, repet, nu mă inspiră câtuși de puțin ideea asta. Îmi pare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
filmul făcând tot felul de comentarii acide ori extrem-bazice, pe alocuri chiar sulfuroase. La sfârșit, am tras o înjurătură din aceea infantilă și am închis calculatorul. Am fumat în sufragerie, numai de-al dracului, două țigări și am poposit în bucătărie. Abia atunci am observa termosul lui tanti Cateluța. Termosul ăla în care-mi mai lăsa dumneaei cafea. L-am deschis, dar înăuntru nu era decât apă. Nu știu ce mi-a venit, dar apa aia mi-am pus-o în ibric și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-mă. Nici nu era greu, dacă țineam cont că vedeam totul circular, și în față și în spate, și la stânga și la dreapta, în același timp. Iar ce vedeam mă lăsa cu mandibulele căscate. Eram un gândac! Un gândac de bucătărie, o libarcă, poftim! Sună cam nasol, dar asta e. Acum, ce să zic? Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-aș vrea să aud comentarii răutăcioase pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă presupunea o adevărată excursie. Am oftat din adâncul plămânilor mei de insectă, iar suflul acela, ciudat pentru obișnuințele mele de până atunci, adie prin zona ultimei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zece, cel puțin. M-am aruncat. Vorba vine. Mai degrabă m-am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat un pic cam ridicol, pe spate. Dar n-aveam timp de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii și podea era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zăpadă și să-mi sparg capul, Doamne-ferește, neatent și căscat cum sunt. Săracu' frate-miu, la toate se gândise! Și bine făcuse! Că, uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am oprit să fac o scurtă analiză. Deci: la frigider n-aveam cum să umblu. În dulapuri? Păi, ce era în dulapuri? Ia să vedem, ia să vedem... Parcă lăsasem niște porumb pentru floricele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o cădea bibilurile, că tot n-are ce făcea cu ele, bou'!" "Bou, bou, da' tot trimete bănusu' acas'!" "Las' să trimiță! Oricum, restu-i dă pă gât. Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex masa din bucătărie. Vede termosul și tresare: "Iote un' era și termosu'!" Bărbatul nu zice nimic, fiind ocupat cu o introspecție atentă asupra danturii. Își pipăie cu un deget jegos alveolele goale, apoi dă din cap cu o figură mâhnită: "Vineri mi-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
arhitectură ale fațadei. Numai că era ceva de umblat, de la etajul șase până pe sol. Și aș fi umblat o grămadă cu capul în jos... Mi-am amintit că mă mai plimbasem eu așa și când coborâsem pe firul lămpii din bucătărie. Mda, dar ăla era destul de scurt, nu se compara cu excursia pe care ar fi presupus-o această teribilă întreprindere. Cu cât stăteam să analizez mai mult variantele de acțiune, cu atât mi se înmulțeau ezitările. Putoare cum sunt, am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chipurile, nepăsătoare. După care spune cu același aer: "Ar fi bună nițică soluție d-aia. Că știi cum e la bloc. Dăgeaba ține nevastă-ta casa pahar, dacă ăla dă deasupra e un îngălat și-i face gândacii hipodrom în bucătărie". "Aaa!", spune mai liniștit de acum portarul. "Am luat io vreo patru kile. Îți dau și ție o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi io zgârcit, doar mă știi. Da' e d-ăla concentratu'. Pui un kil și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Îți dau o veste agasantă, dragă. Avem un pacient. Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un lighean." Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu?" Absolut corect
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în faptul înserării, a fost un adevărat tur de forță de care nu m-aș fi crezut niciodată capabil -, am ajuns în micul meu apartament. Abia atunci am realizat ce sete și ce foame îmi era. M-am târât până în bucătărie. O picătură de apă și o firimitură oi găsi eu. M-am cățărat pe masă cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să ațipesc, mi-a revenit în minte dilema mea fundamentală: ce anume prevalează, domnule, în viața asta? Chimismul sau atitudinea? M-a trezit zgomotul cheii care se răsucea nevricos în broască și boscorodeala repezită a menajerei. Eram pe pardoseală, în bucătărie. Reflexul a fost să mă ascund iute sub frigider. Dar frigiderul avea dimensiuni cu mult, cu mult mai mici decât cele pe care mi le aminteam eu de aseară. Nici vorbă să mă pot băga cumva pe sub el. Abia atunci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la jurnalul din ’77: “Așadar, cu toate că eram conștient că ceea ce urma să fac eu, era mai mult o pierdere de timp, sortam asiduu bucățile de trupuri mutilate și le aranjam frumos pe câte o masă din cele două camere și bucătărie, ale apartamentului de la etajul patru, din Berceni, unde stăteam, în vederea lipirii; eram conștient cu alte cuvinte, că mă aștepta o muncă de câine. Ceea ce va ieși din mâinile mele, nu se va mai numi niciodată statuie - îmi șopteam destul de emoționat-pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea, parcă puerilă, de a lipi numaidecât și celelalte două fragmente: gâtul și capul care încă zăceau răsturnate pe marginea mesei unde mi se părea că se înfiripa a enșpea oară, Creația. Masa mea din bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare femeie în care Bing-Bangul Începuturilor se concretiza din nou pentru a câta oară? Groaza de nu se dărâma statuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zidurile, apartamentul era cu vedere spre zăvoaiele ce împânzeau delușoarele, dincolo de grădina cu nuci bătrâni, cu vișini și pruni, cu coacăze și strugurei, împărțită frățește și aceasta cu chiriașii, tot prin anii aceia de firavă republică. Format din două camere, bucătărie, baie și două cămări, apartamentul la care familia generalului în rezervă Bădulescu avusese acces abia după revenirea sașilor duși cu forța în Siberia, cu toate că veteranul nu fusese catalogat ca dușman al poporului nostru și nici nu făcuse, precum alții ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fragmentate prin paravane frumos concepute din placaj în cel mai rău caz, scândura fiind atunci prea scumpă și placajul la modă, în mai multe încăperi. Acest lucru se întâmplase totuși, în adevăr, după câțiva ani petrecuți de ei așa, fără bucătărie, fără baie și fără cămară, într o zi când, într-un moment de inspirație, siguri că nu va mai veni niciodată vreo lege care să le retrocedeze întreaga casă, se gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
meseria de salahor și-o făcuse Gerard alături de tovarășul Valy căruia niciun secret al vreunei meserii nu-i scăpa. Pe toate le știa. Și toaca-n cer o cunoștea. Știind că îl solicita secretarul cu propaganda, ca să repare cine știe ce la bucătărie, fiindcă avea nevoie de un ajutor, Valy îl lua pe Gerard, la inițiativa lui Sima, cu el. Valy, chiar dacă, nervos, mai bodogănea uneori, era mai mult decât bucuros că mergea la lucru acasă la secretar, om între două vârste cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră în curte, încuie portița după el, se oprește puțin în verandă, descuie ușa bucătăriei și zăbovește cel puțin vreo cinci-șapte minute acolo. Se auzeau mișcări pe la chiuvetă, pe la aragaz, ca și cum voia să-și facă o cafea sau să fiarbă laptele. Hotărâsem să nu ies nici într un caz, din bazin, crezând că cetățeanul va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales că femeia și încuiase după ea, portița. Era clar că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales că femeia și încuiase după ea, portița. Era clar că nu mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plasele jos, încuie după ea, își reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales că femeia și încuiase după ea, portița. Era clar că nu mai aveam cum să ies curând din bazin și că trebuia să mă mulțumesc cu ceea ce-mi oferea spațiul de câțiva metri cubi, oferit de cavitatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câțiva metri cubi, oferit de cavitatea pe care mi propusesem parcă cu îndărătnicie, să o pregătesc la patru ace. Stând așa, în poziții incomode și cu răcoare la șale, și așteptând să plece cei doi, deodată aud deschizându-se ușa bucătăriei. Cei doi, ieșind din bucătărie, se îndreaptă cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cavitatea pe care mi propusesem parcă cu îndărătnicie, să o pregătesc la patru ace. Stând așa, în poziții incomode și cu răcoare la șale, și așteptând să plece cei doi, deodată aud deschizându-se ușa bucătăriei. Cei doi, ieșind din bucătărie, se îndreaptă cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Alexandru, era aproape. Parcă tot sângele cumnatului meu se scursese la orizont ca să înece soarele. Venea la ea o femeie nevoiașă, văduvă, cu mulți copii, care din fericire, locuia chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi, într-o fostă bucătărie de vară unde, cu zeci de ani în urmă, se aduna toată familia, încă mai trăiau părinții lui Karin pe-atunci, mai mult vara și toamna când serbau finalul recoltatului sau când tescuiau strugurii. Acolo statul îi dăduse femeii un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]