31,862 matches
-
mai consuma două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau bine ascuție și Împănate, să nu iasă din coadă. Nu puteau pleca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau bine ascuție și Împănate, să nu iasă din coadă. Nu puteau pleca de acasă fără pilă, ciocan și bucăți de lemn, să fie acolo În caz de nevoie. Ei! Aproape o binecuvântare viața la țară, dar fără muncă nu prea reușeai să faci față greutăților. Noaptea trecea cum trecea, și când Îți era somnul mai dulce, trebuia să sari
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
țipând. Toate bare metalice pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame lungi și ascuțite, având o forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde aveam să știu că visul meu era un avertisment. Luni ( a doua zi) - treisprezece octombrie 1997 , ora 15.00, P.C. se zbătea În brațele mele, În urma unui accident vascular, cerebral. Totul s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mele. Visam cu ochii deschiși la acest eveniment. N-a putut să-mi taie aripile, cu toate că avea destule rețineri. Ne-am apucat de treabă, deoarece timpul trecea destul de repede și mai erau destule detalii de pus la punct. Pe o bucată de pânză albă s-a scris ( cu creioane dermatograf, având culori diferite) și cu litere mari: „163 de ani de la...” Capetele pânzei au fost prinse cu pioneze, pe două șipci rezistente , având 1,5 metri Înălțime. Arăta promițător! Revenind acasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o păpușă confecționată din cârpe și umplută cu tărâțe, atât de dorită, care readuce pe chipul și în sufletul fetiței bucuria copilăriei: „Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în casa lor oricând doream. Nu ne certam, era o fire veselă și tot ce avea împărțea cu mine. Cu ei stătea cealaltă bunică, care venise din Ucraina. Era o femeie căreia îi plăcea mult să gătească. Câte feluri de bucate nu făcea? De multe ori, când ne jucam, ea ne invita la masă și ne servea cu bucatele ei gustoase. Erau bucate pe care eu, la noi acasă, nu le văzusem, și nu numai la noi, ci nicăieri. Se apropia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine. Cu ei stătea cealaltă bunică, care venise din Ucraina. Era o femeie căreia îi plăcea mult să gătească. Câte feluri de bucate nu făcea? De multe ori, când ne jucam, ea ne invita la masă și ne servea cu bucatele ei gustoase. Erau bucate pe care eu, la noi acasă, nu le văzusem, și nu numai la noi, ci nicăieri. Se apropia ziua de întâi septembrie și noi eram fericite că vom merge la școală în clasa întâi și că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cealaltă bunică, care venise din Ucraina. Era o femeie căreia îi plăcea mult să gătească. Câte feluri de bucate nu făcea? De multe ori, când ne jucam, ea ne invita la masă și ne servea cu bucatele ei gustoase. Erau bucate pe care eu, la noi acasă, nu le văzusem, și nu numai la noi, ci nicăieri. Se apropia ziua de întâi septembrie și noi eram fericite că vom merge la școală în clasa întâi și că vom fi colege. Ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat prin casă și măturat prin curte și pe la poartă. Mama ei pregăti coșulețul în care puse câte puțin din toate bucatele gătite pentru sărbătoare și doi din frații ei urmau să plece seara în satul vecin
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat prin casă și măturat prin curte și pe la poartă. Mama ei pregăti coșulețul în care puse câte puțin din toate bucatele gătite pentru sărbătoare și doi din frații ei urmau să plece seara în satul vecin, la biserică, pentru a le pune la sfințit, atunci când preotul urma să treacă cu stropitul. După ce frații plecau, se spălau toți și așteptau dimineața cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută croitoreasă din sat. Avea atâtea comenzi de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie pe seama nașului și a copiilor, ea îngrijindu-se doar de gătitul bucatelor. Această ocupație îi aducea nașei un venit destul de bun în familie. Maica-sa avea o înțelegere cu cumătra ei și, din când în când, o trimetea pe Ioana la ea acasă și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doar de gătitul bucatelor. Această ocupație îi aducea nașei un venit destul de bun în familie. Maica-sa avea o înțelegere cu cumătra ei și, din când în când, o trimetea pe Ioana la ea acasă și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea bune de a fi folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a fi folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței, făcea câte un șorțuleț, o față de pernă nouă, o perdeluță pe ici pe colo... Știa să îmbine bucățile de pânză între ele după culori și calitate în așa fel, încât cine vedea lucrurile făcute de ea nu putea să nu admire imaginația ei, lăudând-o. Chiar și nașa Varvara, când își vedea fina îmbrăcată în acele lucruri făcute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îmbrăcată în acele lucruri făcute de mâna mamei ei, nu putea să tacă și să nu zică ceva. - Ia te uită, ce rochiță ți-a mai cusut cumătra! Chiar îmi pare bine și nu-mi pare rău să-i las bucățile care-mi mai rămân, pentru că văd că știe a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nouă, copiilor lor. Nouă ne plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a nu cădea, cu cealaltă mână și cu dinții apuca lucrurile necesare... Dumnezeu îi dăduse atâta putere în mâini, că făcea orice lucru, dacă i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite legume în borcane, magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe surorile mai mari, le învăța cu răbdare cum să le facă pe toate, le învăța să frământe pâinea, să gătească bucate, să spele ș.a. Sora cea mai mare, după absolvirea școlii de opt ani, începuse să muncească în colhoz pentru a-i ajuta pe părinți, dar și pentru a face pentru ea cele ce trebuiau unei fete mari. Luase două norme
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în familie. După moartea mamei sale, frații lui mai mari începuseră să-l trateze ca pe un sclav. Trebuia să îndeplinească atât munca lui, cât și pe cea a fraților. Muncea ziua întreagă la câmp, uneori fără a avea o bucată de pâine, cu care și-ar fi putut întări puterea. Fiind un copil de doar doisprezece ani, se întorcea seara acasă înfometat și obosit, iar frații mai mari îi mai dădeau încă ordine de muncă. Se ascundea, sărmanul, pe unde
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îngriji bine și el și, spre seară, porni la drum, în căutarea aceleia care urma să-i fie iubita sa soție, pentru tot restul vieții. Părinții fetei îl primiră foarte bucuroși, îl invitară în casă, unde gospodina umpluse masa cu bucate și vin din cel mai gustos. Stând toți la masă, moș Ion o ceru pe Ileana de la părinți și repede făcură înțelegerea. Mai târziu, mama și cu fetele se retraseră în altă odaie, pentru a-și lua rămas bun de la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Când se întorcea acasă de la muncă, gospodarul casei mereu își găsea soția amețită, iar datoriile ei de gospodină neîndeplinite. Era atunci când începea o adevărată furtună. După o zi de muncă, când nu găsea nimic făcut, nici spălat, nici măturat, nici bucate gătite, moș Ion începea a arunca prin curte toate oalele și vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și îi îndemnă pe cei doi frați să caute prin chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
decât o mare de grijă, iar Stăpânul lumii știe ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]