2,397 matches
-
francez. Cultura germană pătrundea greu, chiar dacă înainte de apariția "Mozaicului" se mai făcuseră traduceri din limba germană. Aceste traduceri veneau filtrate ca proveniență tot prin limba greacă sau franceză, astfel că prin apariția "Bibliotecii românești" a lui Carcalechi și Lecca de la Buda și prin apariția revistelor transilvănene, s-a deschis drumul culturii germane în spațiul românesc. Constantin Lecca și Ion Triffu au considerat că literatura franceză era imorală, ușoară și deseori fadă. Lecca a fost afiliat literaturii germane și a făcut numeroase
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
din Brașov, influența brașoveană fiind evidentă. Constantin Lecca a tradus din opera dramaturgului german August von Kotzebue, drama "Cruciații". Kotzebue era în acele vremuri un autor foarte cunoscut în spațiul românesc și Lecca cunoștea întreaga dramaturgie a lui Kotzebue de la Buda și Viena, adică tocmai din epoca lui de glorie. Piesa de teatru "Cruciații" a fost cea mai bună operă a lui von Kotzebue și ea corespundea întru-totul caracteristicilor ideale pe care Lecca le-a promovat. Activitatea în domeniul publicisticii a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
El a fost o personalitate dominantă a primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Întreaga sa activitate se poate separa în trei perioade distincte, în cadrul unui interval de timp de aproape patru decenii. Prima este perioada debutului său artistic de la Buda, unde a publicat desene de domnitori în paginile revistei "Biblioteca românească" sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. A doua, este perioada considerată de către specialiști cea a maturității artistice de la Craiova. În această perioadă, Lecca s-a manifestat plenar ca profesor de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Sham. Informația lui Velia a fost preluată și în alte analize și studii despre activitatea lui Lecca, exemplu în acest sens fiind analiza lui Nicolae E. Idieru. Este de presupus că pictorul ar fi avut la începutul studiilor sale la Buda unele noțiuni despre pictură, deoarece la Brașov este de notorietate că existau deja iconari și zugravi de biserici. După folcloristul Ion Mușlea, la Brașov ar fi existat și iconari care pictau pe sticlă, mult mai experimentați decât în alte părți
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
deja pictată de către familia de zugravi Popp, în care s-a născut Mișu Popp. În plus, la Brașov trăia și renumitul zugrav David, cel care a fost autorul manualului de pictură bisericească bizantină "Erminia" din 1822. Aflat la studii la Buda, Constantin Lecca a executat o serie de desene pentru revista "Biblioteca românească". Astfel, în numerele revistei au apărut portretele lui Ștefan cel Mare, Dragoș Vodă, Mihai Viteazul, Radu Negru Basarab, Dimitrie Cantemir, Mănăstirea Curtea de Argeș, Napoleon, etc. Dacă Alecu Russo a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
exemplu mustățile ondulate. Stângăcia și naivitatea compozițională sunt atât de evidente, încât se poate observa că Lecca se afla la primele sale încercări artistice. Pentru a realiza aceste portrete se pare că Lecca a făcut studii importante prin arhivele din Buda și Viena, studii completate în mod logic și de citirea cronicilor străine și naționale pe aceste teme. În plus, Constantin Lecca a văzut și o mulțime de stampe ce existau în lucrările unor istorici occidentali. Se poate observa în acest
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
făcut au fost acelea ale prietenilor, familiei Lecca, precum și ale unor demnitari foarte importanți. Acestea sunt picturile asupra cărora a zăbovit îndelung și a căutat să reprezinte caractere morale. Lecca a început în Țara Românească cu continuarea activității sale de la Buda în cadrul Revistei "Biblioteca românească". A ilustrat "Almanahul Satului" împreună cu Anton Chladek în anul 1837. În paginile revistei au apărut portretele lui Grigore Băleanu, Grigore Ghica și a domnitorului Alexandru Ghica. De-a lungul întregii sale cariere, pictorul a fost autorul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în anul 1837. În paginile revistei au apărut portretele lui Grigore Băleanu, Grigore Ghica și a domnitorului Alexandru Ghica. De-a lungul întregii sale cariere, pictorul a fost autorul a numeroase cromolitografii și litografii. Ele au fost făcute la Viena, Buda, Roma și București. Ele au dimensiuni diferite, tiraje impresionante, și au contribuit la educarea patriotică și nu în ultimul rând artistică, a poporului român. Din cauza modului de lucru, ele au valori artistice inegale. Se poate vedea dintr-o privire stângăciile
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
estompate prin strălucirea decorațiilor sau a îmbrăcăminții. Trăirea interioară a persoanei înfățișate a fost practic lăsată pe planul al doilea, decorațiile fiind aduse în prim plan. Privind litografiile pe care Constantin Lecca le-a făcut în perioada studiilor sale la Buda pe care le-a publicat în revista "Biblioteca românească" și cele mai din urmă, se poate constata o inegalitate tehnică de necontestat, de parcă s-ar privi creațiile a doi autori diferiți. Se vede în cele dintâi lipsa de experiență care
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
un aer de bărbăție. Surprinzător la acest autoportret este schițarea îmbrăcăminții, fapt care contrastează cu uzanțele vremurilor de atunci. Siguranța cu care este creionat acest autoportret este obișnuită multor portrete care s-au făcut în arta apuseană a epocii. La Buda, Lecca a pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" și a realizat "" (3) în care „..."în vârstă de douăzeci de ani apare în costum unguresc, cu trăsături frumoase, cu privirea clară și expresivă a ochilor mari, verzi
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
abordare de desenul din "Biblioteca românească", voievodul fiind înfățișat cu celebra sa căciulă, cu mantie domnească și cu agrafa cu briliante și pene. Așa cum spune Candid Mușlea, tabloul a fost făcut după o veche stampă ce exista la Viena sau Buda. În anul 1840 și 1845, Constantin Lecca a pictat de două ori lucrarea "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul". Dumitru Iarcu a folosit litografia după tablou în lucrarea sa «Bibliografie» tipărită la Viena și editată de Gheorghe Ioanid
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
literar, politician și scriitor din Republica Moldova. s-a născut la 12 august 1955 în satul Dereneu, Călărași într-o famile de învățători. A fost membru ULCT (1969-1983). A absolvit Universitatea Tehnică a Moldovei. Învățător de cultură fizică (1972-1973) în satul Buda, Călărași, referent la Societatea „Știința” din Chișinău, profesor de tehnologie specială la ȘTP10 din Chișinău (1980-1983), corector și redactor tehnic, (1985- 1986), redactor-șef și director artistic la Studioul Animafilm (1986 - 1991), director al centrului Muzeografic M. Cogâlniceanu (1991- 1995
Iurie Colesnic () [Corola-website/Science/312823_a_314152]
-
Pesta (în , pronunțat ˈpɛʃt, în ) a fost un oraș în Regatul Ungar, situat pe malul estic al Dunării, în partea opusă cetății Buda. A fost unul din orașele care s-au unit în 1873, la formarea noii capitale Budapesta. În secolul al XIX-lea Buda și Pesta au fost menționate ca "Pest-Buda". Teritoriul orașului Pesta înainte de unificare este corespunzător sectoarelor V., VI., VII
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
în ) a fost un oraș în Regatul Ungar, situat pe malul estic al Dunării, în partea opusă cetății Buda. A fost unul din orașele care s-au unit în 1873, la formarea noii capitale Budapesta. În secolul al XIX-lea Buda și Pesta au fost menționate ca "Pest-Buda". Teritoriul orașului Pesta înainte de unificare este corespunzător sectoarelor V., VI., VII., VIII., IX., X., XIII. și XIV. de azi ale Budapestei. În legătură cu originea numelui orașului Pesta există două teorii. Una din ipoteze susține
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
două teorii. Una din ipoteze susține că numele are origini din perioada descălecatului, și ar avea legătură cu cuvântul de origine slavă "peșteră", din pricina peșterei cu ape termale aflată în Muntele Gellért, situat tocmai pe partea cealaltă a Dunării, în Buda. După celalaltă ipoteză cuvântul "pest" se referă la cuptoarele slavilor situate în vechime în zona dintre Muntele Gellért și cartierul Tabán (de azi). Aceste cuptoare, numite „peci” erau folosite la arderea cărămidei și a țiglei. Cuvântul "pest" este folosit și
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
german al Budei "Ofen", are origini similare, însemnând tot „cuptor”, sau grotă în dialecte sud-germane. Interesant este faptul, că un document din înaintea invaziei tătare pomenește Pesta sub denumirea "Ofen", iar în secolul următor germanii au folosit această denumire pentru Buda. Prima dată s-a aflat o așezare a celților, mai târziu în timpul Imperiului Roman a fost înființat aici o fortăreață împotriva barbarilor, numită Contra-Aquincum, a cărul ruine se găsesc în sectorul al V-lea din Budapesta, în zona Pieței 15
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
a fost reconstruit foarte repede. În perioada ocupației otomane Pesta a pierdut repede importanța comercială anterioară. La 2 septembrie 1686, după mai multe încercări eșuate, Habsburgii, cu conducerea lui Carol al V-lea de Lorena au eliberat orașele Pesta și Buda, dar cu prețul distrugerii celor două orașe și cu moartea aproape în totalitate a populației. Orașele Buda și Pesta s-au refăcut cu rapiditate după ocupație, dar și-au recuperat drepturile abia după 20 de ani. În 1773 a fost
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
2 septembrie 1686, după mai multe încercări eșuate, Habsburgii, cu conducerea lui Carol al V-lea de Lorena au eliberat orașele Pesta și Buda, dar cu prețul distrugerii celor două orașe și cu moartea aproape în totalitate a populației. Orașele Buda și Pesta s-au refăcut cu rapiditate după ocupație, dar și-au recuperat drepturile abia după 20 de ani. În 1773 a fost ales primul primar al orașului. În secolul XVIII locuitorii celor două orașe (Pesta și Buda) erau în
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
populației. Orașele Buda și Pesta s-au refăcut cu rapiditate după ocupație, dar și-au recuperat drepturile abia după 20 de ani. În 1773 a fost ales primul primar al orașului. În secolul XVIII locuitorii celor două orașe (Pesta și Buda) erau în jur de 20-24.000 persoane, iar după 100 de ani numărul lor ajunsese deja la 150.000. În această perioadă Pesta, mulțumită comercianților greci, sârbi și evrei, a ajuns centrul comercial al țării. Componența etnică a populației era
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
sârbi și evrei, a ajuns centrul comercial al țării. Componența etnică a populației era foarte diversă, cuprinzând numeroși germani, maghiari, sârbi, evrei și în procent mai mic greci, aromâni, și slovaci. În această perioadă populația Pestei era dublul populației din Buda. În martie 1838 o mare parte a Pestei a fost inundată de Dunăre; actuala înfățișare a Pestei se datorează reconstrucției de după aceste inundații.
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
sunt teritoriile administrative, și consiliile locale ale capitalei ungare Budapesta. Din unificarea celor trei orașe a fost divizat în 10 sectoare: a) pe malul drept al Dunării (Buda és Óbuda): Sectorul I (Vár "/=cetate/", Tabán și Krisztinaváros), Sectorul II (Országút és Víziváros) și Sectorul III (Újlak și Ó-Buda); b) pe malul stâng al Dunării (Pest): Sectorul IV (Belváros), Sectorul V (Lipótváros), Sectorul VI (Terézváros), Sectorul VII (Erzsébetváros), Sectorul
Sectoarele Budapestei () [Corola-website/Science/312925_a_314254]
-
acestea au mai fost anexate teritoriului capitalei, zona portului fluvial de stat de la Csepel și regiunea împădurită, deținut ca extravilan până la acea dată, de orașului Budakeszi. Sectoarele XI și XII au fost înființate pe malul drept a Dunării, incluzând partea Buda a capitalei, prin divizarea vechiuluiSector I în trei părți. Aceste sectoare în realitate au început să funcțione la 1 martie 1934 (sectorul XI), respectiv 1 iulie 1940 (sectorul XI). Sectoarele XIII și XIV au fost create pe partea stângă a
Sectoarele Budapestei () [Corola-website/Science/312925_a_314254]
-
pe teritoriul fostei comune Soroksár, cu desprinderea acestei teritorii din sectorul XX. După numerotarea sectoarelor apare cu litere groase denumirea oficială a sectorului (dacă are), iar după aceasta apar denumirile cartierelor aprobate de Primăria Generală a Capitalei Budapesta. Sectoarele din Buda au fundal roz, cele din Pesta fundal albastru. Cu findal galben apare partea de Nord a insulei Csepel, care face farte din capitală. Sectorul I (Budavár) Sectorul II Sectorul III (Óbuda-Békásmegyer) Sectorul IV (Újpest) Sectorul V (Belváros) Sectorul VII (Erzsébetváros
Sectoarele Budapestei () [Corola-website/Science/312925_a_314254]
-
în Vatra, nr. 12/2007; Tiberiu Stamate, în România literară, nr. 46/2007; Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2008; Paul Aretzu, în Ramuri, nr. 9/2008; Vasile Dan, în Arca, nr. 10-11-12/2008; Dumitru Buda, în Vatra, nr. 11-12/2008; Diana Cantacuz, în Discobolul¸ nr. 10-11-12/2008; Viorel Nistor, în Tribuna, nr. 135/2008; Alina Purcaru, în Cotidianul, 4 sept. 2008; Oana Cătălina Ninu, în Observator cultural, nr. 443/2008; Smaranda Ștefanovici, Cristiana Lăpușan, în
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
Ungariei. Banda ondulată argintie (mai îngustă) reprezintă Dunărea. Castelul auriu (galben) cu un singur turn și o singură poartă (din partea de sus), reprezintă Pesta, iar castelul auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți (cel din partea de jos), reprezintă Buda. Fondul albastru al porților deschise reprezintă Óbuda. Sfânta Coroană a Ungariei reprezintă statalitatea maghiară. Leul heraldic provine din stema orașulului Buda din timpul lui Ioan Zapolya, iar grifonul provine din fosta stema a Pestei. Culorile folosite sunt roșu, auriu, albastru
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]