2,232 matches
-
după 1-3 ore de la ingestie). Prin urmare se pot ivi însemnate pierderi de apă și electroliți, și în urma acestei deshidratări o exsicoză precum o acidoză. Mai departe s-a dovedit, că ciuperca provoacă icter precum daune consecvente ale ficatului. Acest burete este de acea pus în rând cu ciupercile otrăvitoare în acest articol, de asemenea, pentru că această toxicitate este atribuită de aproape toți micologii (ăialalți îl desemnează necomestibil) pe lângă Bruno Cetto între alții: Marcel Bon, Jean-Louis Lamaison, Hans E. Laux sau
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
al Societății Elvețiene de Științe Naturale. După el au fost denumite, între altele, speciile "[[Stylidium alsinoides|Candollea alsinoides]]", [[Stylidium crassifolium|Candollea crassifolia]]", "[[Stylidium lepidum|Candollea lepida]]", "[[Stylidium luteum|Candollea lutea]]", [[Stylidium rotundifolium|Candollea rotundifolia]]", "[[Pește ventuză Candolle|Lepadogaster candolii]]" sau buretele "[[Psathyrella candolleana]]", dar de asemenea Strada Candolle în Paris amintește de el. [[Categorie:Nașteri în 1778]] [[Categorie:Nașteri pe 4 februarie]] [[Categorie:Decese în 1841]] [[Categorie:Decese pe 9 septembrie]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, crescând în colonii prin păduri de foioase precum în cele de conifere, dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri de dezvoltare. Există mai mulți bureți de acest dar și alt gen, cu care în special
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
de Nord oriunde pe sol, crescând în colonii prin păduri de foioase precum în cele de conifere, dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri de dezvoltare. Există mai mulți bureți de acest dar și alt gen, cu care în special în tinerețe "Clitopilus prunulus" poate fi confundat, de exemplu cu comestibilii "Agaricus arvensis
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri de dezvoltare. Există mai mulți bureți de acest dar și alt gen, cu care în special în tinerețe "Clitopilus prunulus" poate fi confundat, de exemplu cu comestibilii "Agaricus arvensis", "Calocybe gambosa" (mai mare, cu lamele care nu devin roze), "Tricholoma columbetta" (tare asemănătoare, lamele albe până
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
din mai-octombrie) sau cu necomestibila "Tricholoma album" (lamele albicioase, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase în special sub mesteceni, miros neplăcut făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare, se dezvoltă în același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare, se dezvoltă în același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare, se dezvoltă în același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe geophylla" (foarte otrăvitor, lamele albicioase, mai târziu ocru-maronie, nu decurente la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
același locuri ca buretele de mai dar este ceva mai mică. Carnea miroase aromatic-dulce, având un gust plăcut, la bătrânețe amărui; buretele conține o doză mare de muscarină), "Entoloma sinuatum" sin. "Rhodophyllus sinuatus" (Ciuperca pieptănușului), "Inocybe erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe geophylla" (foarte otrăvitor, lamele albicioase, mai târziu ocru-maronie, nu decurente la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același sinonim ca buretele lui Sfântu’ Gheorghe (nicorete
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
erubescens" sin. "Inocybe patroullardii" (Burete cărămiziu) respectiv "Inocybe geophylla" (foarte otrăvitor, lamele albicioase, mai târziu ocru-maronie, nu decurente la picior, miros tipic foarte dezgustător; conține o doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același sinonim ca buretele lui Sfântu’ Gheorghe (nicorete), fiind în aparență, calitate, miros și gust foarte asemănător cu el. De acea ciuperca poate fi preparată ca mai sus menționatul burete de mai.
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
doză mare de muscarină). Morărița poartă ca denumire populară între altele același sinonim ca buretele lui Sfântu’ Gheorghe (nicorete), fiind în aparență, calitate, miros și gust foarte asemănător cu el. De acea ciuperca poate fi preparată ca mai sus menționatul burete de mai.
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
Pleurotus florida" precum "Pleurotus eryngii" tot cu variații. Pleurotus este un gen de ciuperci ce se poate cultiva mult mai ușor, de exemplu față de speciile Agaricus , fiind puțin pretențios la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități - ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă ori pe butuci de lemn. Pentru creșterea lui se pot utiliza diferite tipuri de substraturi, inclusiv lemn, paie, rumeguș și celuloză (ziare și cartoane uzate sau hârtie igienică) în
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
sau lăptucă, este un gen de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" în ordinul "Russulales " și familia "Russulaceae" cu global aproximativ 450 de specii (Europa: peste 130), al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de bureți. Speciile acestui soi coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de bureți. Speciile acestui soi coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este " torminosus" (2011
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
dulci, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum" nici de Pan-European Species Directories Infrastructure. Multe soiuri acestui gen sunt
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
Multe soiuri acestui gen sunt comestibile, lăptuca dulce și râșcovul de brad fiind cele mai preferate căci delicioase. Deși lăptuca dulce sau lăptucă neagră se pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina se decolorează roșu, ce însă este inofensiv. Pentru genurile "Lactarius" și Lactifluus" (ca și pentru soiul "Russula") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina se decolorează roșu, ce însă este inofensiv. Pentru genurile "Lactarius" și Lactifluus" (ca și pentru soiul "Russula") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
Hypholoma fasciculare (William Hudson, 1778 ex Paul Kummer, 1871), denumită în popor ghebă pucioasă, este o specie de ciuperci otrăvitoare saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul "Hypholoma". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma fasciculare" poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
șoareci, chiar paralizie (datorită conținutului de fasciculol E și F. Primele simptome apar după 5-10 ore de la ingerare (diaree, greață, vărsături, proteinurie, colaps, dureri abdominale). Mai departe, extractul ciupercii a arătat în laborator un efect inhibitor față trombinei. Faptul, cä buretele își pierde amăria în timpul pregătirii o face astfel de periculoasă. În caz de incertitudine se recomandă de a lua o probă a ciupercii proaspete. Decese raportate, cauzate unei insuficiențe hepatice și/sau renale s-au ivit false, fiind rezultatele unei
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
del Trentino" deja în 1867. Saccardo a fost membru în 23 de societăți științifice italiene și străine. În 1916 a devenit membru de onoare al Societății Britanice de Micologice. Aici sunt enumerate numai plante denumite de marele savant. Pentru enumerarea bureților n-ar fi destul loc. Listă de zoologi după abrevierile de autor
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar sezonul important al apariției este toamna, din septembrie până târziu în noiembrie, și dacă temperatura nu scade sub zero grade, de asemenea în decembrie. "Craterellus tubaeformis" poate fi confundat
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
În bucătărie, această specie poate fi folosită ca gălbiorul. posedă în mod signifiant vitamina D. Se aude din când în când, că gălbioarele și trompeta căprioarei ar provoca simptomele de natură gastrointestinală care ar includ greață și chiar vărsături. Dar buretele nu este toxic. Asta se poate întâmpla printr-un consum exagerat persoanelor cu probleme intestinale, pentru că ciuperca se digeră greu.
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
Peziza bădia (Christian Hendrik Persoon, 1800), sin. Aleuria bădia (Christian Hendrik Persoon ex Claude Casimir Gillet, 1879), este o ciupercă comestibila din încrengătura "Ascomycota", în familia "Pezizaceae" și de genul "Peziza". Buretele este denumit în popor urechiușa bârligata. El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, în mod predominant pe soluri nisipoase și argiloase, de-a lungul marginea drumurilor și a
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
întâi trebuie menționat, ca zbârciogul țuguiat nu poate fi mâncat crud, pentru că conține [[hidrazina]] care se dizolvă în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]