3,562 matches
-
tată, Iosub are pâine destulă chiar și pentru mâine, azi stau acasă și dau ajutor la treburile ce trebuie de făcut. Mă gândeam eu că vine culesul și am făcut o inspecție a vaselor; chiar mi-am adus aminte că butoiul cel mare în care matale pui vinul alb, are un fund ce lăcrima pe la gardină, cu toate că l-am păpurit bine. Trebuie văzut și cel de vin roșu și cada care pierde pe la gardina de jos ; − Ei lasă, că le scoatem
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
jos șenilele, curăță-le, curăță tunul... Patru oameni, dintre care doi erau cadre. Mai puțin la tancul trei, că acolo erau patru soldați, că erau caporali, comandantul și mecanicul. Viață grea. Nu era ca acum, cu pompe, ci alimentam cu butoaiele, cu găleata. Rupe șenila, dă-o jos, curăț-o! Ați văzut că în parc era lună. S. B.: Era lună, dar când veneau din aplicație... M. M.: Vaaai, când veneai din aplicație munceai câte două- trei săptămâni să cureți nămolul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un frigider Fram. Cu aceste achiziții am considerat ca "ne-am ajuns". Cu perdelele, milieurile și covorașele de la mama-soacră, "livingul" arăta minunat și mulțumesc și astăzi lui Diogene care m-a învățat că poți fi fericit chiar și într-un butoi! Că fericirea ne era umbrită uneori de faptul că eram singurii posesori de aragaz și frigider din apartament, colocatarii înscriindu-se și ei la "uzufruct" și că fiind singurul posesor de nevastă (unul din colegi era în divorț, celălalt necăsătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ci arsă fiindcă proprietarul i-a dat foc! Având în vedere distanța mare dintre zona forestieră Temuco și porturile de la ocean, lemnul nu prea era rentabil de exploatat pentru "export", masa lemnoasă fiind consumată în zonă pentru cherestea, construcții, încălzire, butoaie, podele, acoperișuri... Proprietarul celor 100.000 hectare s-a gândit că-i mai avantajos să folosească terenul ca pășune, pentru creșterea animalelor, a scos chibriturile și a dat foc pădurii. Era un spectacol de coșmar, cu mii și mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca de exemplu recepția de la ambasada Franței, care în subsolul imens al clădirii a pregătit pe 4 mese la fel de imense 2 butoaie cu vin, unul roșu și altul alb, și un hectar de brânzeturi, care de care mai apetisante, pâine, nuci, struguri și... cam atât! A fost minunat! Știați că Franța e cea mai democratică țară din lume, nu pentru Revoluția de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uruguayenilor (care se întinde cam până la 15 februarie), am reînceput contactele cu autoritățile pentru soluționarea problemelor prioritare. Una din acestea era Acordul de transport maritim. Așa cum am mai precizat, pentru mine era un proiect fără șanse de concretizare, dar și "butoiul Danaidelor" trebuia umplut, deși era "muncă în zadar". Fusesem de mai multe ori la Ministerul de Externe și la Ministerul Transporturilor, aici fiind informat că este în negociere un Acord de transport maritim între statele Mercosur, ca urmare, proiectul nostru fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1752, într-un loc aflat la câteva sute de metri de Ambasadă română, Puerto Buceo), care transporta monede de aur și argint în valoare de circa 30 milioane dolari actuali, "Nuestra Senora de Loreto" (1792), încărcată cu aur, argint și... butoaie cu coniac, "Sea Horse" (1728), "Lord Clive" (1763), "America" (1871) "Solimoes" ( 1892), "Ciudad de Asunción" (1963)... "Colegul Lapeyre" avea sa mă conducă, patru ani mai târziu, peste drum de sediul său, să inspectăm o piesă istorică, mărturie a unei întâmplări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sunet aduceau vânzătorii care-și strigau cu glas tare marfa: cacahuètes, violete de zahăr, Înghețată de fistic de un verde divin, bomboane aromate și mici cocoloașe uriașe dintr-un aluat uscat, grunjos, ca de pișcot, care erau scoase dintr-un butoi roșu. Cu o claritate pe care n-a umbrit-o nici una din suprapunerile ulterioare, Îl văd parcă pe vânzător Înaintând prin nisipul adânc și afânat, cu polobocul greu pe spinarea Încovoiată. Când Îl strigai, Îl dădea jos de pe umăr răsucindu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îl dădea jos de pe umăr răsucindu-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu atât mi-era mai milă de el. Procedura scăldatului avea loc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nemaivăzute?... Ești nedreaptă. Au fost și oameni buni. Mai sunt oameni buni? Asta-i soarta pribeagului, amarul și dorul. Ce puteam face? Trebuia să trăim, totuși... Pentru tine, filozofule stoic, a fost mai ușor, îl mângâie pe obraz. Pentru tine, butoiul lui Diogene e aproape un palat. Pesemne mie așa mi-a fost dat să sufăr... Pe buzele lui Țamblac flutură un zâmbet trist: Butoiul acesta e un refugiu ca să mă apăr de săgețile Sorții. Există o noblețe a spiritului ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trăim, totuși... Pentru tine, filozofule stoic, a fost mai ușor, îl mângâie pe obraz. Pentru tine, butoiul lui Diogene e aproape un palat. Pesemne mie așa mi-a fost dat să sufăr... Pe buzele lui Țamblac flutură un zâmbet trist: Butoiul acesta e un refugiu ca să mă apăr de săgețile Sorții. Există o noblețe a spiritului ce ți-o păstrezi și în cea mai neagră mizerie. Asta nu ți-o poate lua nimeni. Și, totuși, să nu te iei după aparențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e spada!" Unde s-a mai pomenit boier fără moșie?! se slobozește Negrilă. Îi mai smintește mintea și grecoteiul de Zamblako Comnenul, cum că niște "înțelepți din vechime" cică ședeau într-un butoi și propovăduiau că toți oamenii, ar fi chipurile egali! scuipă Isaia cu scârbă. Grecoteiul aista nu-i întreg la minte. Îl smintește și pe Vodă, parcă nu-i el smintit îndestul. Aiștea-s nebuni de legat! întărește Negrilă scuipând și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și undeva, pe un șantier probabil, oamenii aprinseseră un foc, pentru a se încălzi (era neobișnuit de rece pentru o zi de primăvară) sau poate pentru o altă nevoie, legată de meseria lor (se pare că ceea ce ardea era un butoi cu smoală). T. a întors încet capul - spre stânga, îmi amintesc bine - și timp de câteva secunde lungi a privit acel foc mare care simboliza parcă însăși viața de care el urma să se despartă atât de curând. * Luni, 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu-i așa? era foarte bine, dar uite că și Sartre li se părea acum cam răsuflat ! Pe urmă, disperat bietul de el, a ̀ ncercat să-și recapete aura de vedetă prin martiraj civic, urcându-se pe câte un butoi la o răspântie ca să încurce circulația interpelând trecătorii și distribuind tracturi, dar generalul de Gaulle, mai pișicher, dăduse ordin polițiștilor să nu-l aresteze oricât ar fi de turbulent. Pe urmă, ghinion, a sosit în Occident Soljenițîn, precedat de o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă cu căruța acolo unde „a arvunit un butoi”, pe care trebuie să-l ia repede că i l-a scos în stradă și că se întoarce cu butoiul și apoi va sta la masă că-i foarte flămând. În felul acesta scotea căruța din han fără să plătească
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă cu căruța acolo unde „a arvunit un butoi”, pe care trebuie să-l ia repede că i l-a scos în stradă și că se întoarce cu butoiul și apoi va sta la masă că-i foarte flămând. În felul acesta scotea căruța din han fără să plătească și venea flămând acasă. În Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au dat rezultatele. După Bratoveanu Gherasim, cu 9.50 scria clar Brumă I.Constantin. Bravo, mi-a spus tata. O să avem și noi colaci, prescură și colivă. și a pornit prin sat cu hârtia de-a înecat-o în câteva butoaie de vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Bucești, Liești, șerbănești și Hanu Conachi și iată-ne în comuna Tudor Vladimirescu. Am trecut repede prin pădurea de la Hanu Conachi fiindcă știam că pe acolo sunt foarte mulți hoți. Atacau coloane de câte 40-50 de căruțe care treceau cu butoaie de vin spre Galați sau Brăila și ce le luau? Caii. Deci tot bieții căruțași-cărăuși erau cu paguba, că vinul rămânea pe loc, caii ioc iar negustorii urcau în tren spre case. După o pauză la Tudor Vladimirescu, i-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu masă și scaune, de aici încolo începând hruba propriu-zisă unde se ținea butoiul de vin și ce mai era de ținut. și era tocmai locul potrivit pentru începutul sărbătorilor. Sărbători ca sărbători, dar inima a făcut explozie cât mii de artificii abia în februarie 1933 când totul se hotărâse: da! și iată-ne
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mea, astfel încât găseam căldură când ajungeam seara de pe teren înfrigurată și obosită. În vacanță, Mișu, fiul meu, stătea la mine, se simțea bine și era liber. Aduceam apă împreună cu cele două fete, de la o fântână destul de îndepărtată și umpleam două butoaie din plastic. Făceam întotdeauna economie la apă. UN TRAI INVIDIAT Puțin câte puțin, din orășeanca elegantă, îngrijită și delicată, așa cum eram până să încep această muncă, am devenit asemenea țăranilor în mijlocul cărora lucram. Eram neglijentă, purtam haine largi, comode și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tacită. Toată lumea știa că se fură, dar arareori cineva era dat în vileag. Odată ce primeai câteva zeci de litri de vin sau struguri, trebuia să închizi ochii, orice ai fi văzut. Îndrăzneala era atât de mare, încât mașinile veneau cu butoaiele puse sus pe portbagaj goale și plecau cu ele pline. Cu timpul, aveam să aflu că sarcina noastră, a celor din conducerea primăriei, era de a urmări cât și cum se fură. Trebuia, împreună cu Miliția, să luăm măsuri pentru a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu era nevoie de un așa local până după Postul cel Mare, când sătenii terminau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din centrul comunei, unde consumau vin spumos și șampanie pe datorie. La intrarea în satul Cocârț era casa lui nea Voineac. Acesta, când vedea șareta în depărtare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ei era la închisoare de mulți ani și când îl vizita, Hobidinca mai învăța câte ceva despre legile statului și ce foloase îi poate aduce încălcarea lor de către alții. SĂRBĂTOAREA TOAMNEI Viile au fost culese, vinul era fiert și pus în butoaiele pântecoase din beciurile amenajate în hrubele vechi de pe vremea lui Bogdan Vodă, transformate în beciuri. Oile grase erau tăiate și puse la saramură cu mirodenii felurite pentru a se frăgezi și a se transforma în pastramă. Era timpul nunților și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comis asupra României. 3. Renunțarea de bunăvoie la posibilitatea de a redobândi dreptatea În viitor ar fi o crimă Împotriva națiunii. 4. Un tratat prost făcut nu va contribui la consolidarea stabilității În zonă ci dimpotrivă, va avea efectul unui butoi cu pulbere. 5. Actualele frontiere cu Ucraina nu există sub aspect juridic, de aceea ele nu pot fi numite altfel decât „linie provizorie de demarcație”. 6. Așa-zisul „sacrificiu istoric” nu va Însemna altceva decât: uciderea speranței care timp de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ci arsă fiindcă proprietarul i-a dat foc! Având în vedere distanța mare dintre zona forestieră Temuco și porturile de la ocean, lemnul nu prea era rentabil de exploatat pentru "export", masa lemnoasă fiind consumată în zonă pentru cherestea, construcții, încălzire, butoaie, podele, acoperișuri... Proprietarul celor 100.000 hectare s-a gândit că-i mai avantajos să folosească terenul ca pășune, pentru creșterea animalelor, a scos chibriturile și a dat foc pădurii. Era un spectacol de coșmar, cu mii și mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]