15,206 matches
-
cartea celor viitoare,/ Că va să vină ceasul preamărit,/ Când mândru străluci-va-ntre popoare/ Ca soarele, aici, în Răsărit!” Poetul care a evocat Gorunul lui Horia, pe Șincai și Câmpia Libertății (și Andrei Mureșanu evoca Adunarea de la Blaj, de pe Câmpia Libertății în poezia 15 mai 1848), putea să-l socotească pe autorul Răsunetului un precursor al său, în câteva din ipostazele sale lirice.
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
De cele mai multe ori, justificată, critica de susținere a lui Viorel Coman cade adesea în „păcatele” criticii de întîmpinare, identificînd capodopere la tot pasul; chiar dacă ele nu sunt „absolute” (fiind puse pe același plan cu reușite similare ale altor prozatori ai cîmpiei, de la Panait Istrati la Vasile Voiculescu și Ștefan Bănulescu, de la Sadoveanu la Preda ș.a.m.d.), e totuși amuzant să constați că mai mult de zece povestiri fănușiene sunt încadrabile, pe o latură sau alta, în primele cinci povestiri românești
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
central-europeni” ca Breban, Buzura, Ivasiuc, Sorin Titel, „romancieri sobri, greoi”, fără „organ” pentru povestire). Pe firul cronologiei apariției în volume, autorul cărții de față discută (aproape) de fiecare dată povestirile lui Fănuș Neagu în relație cu ale altor prozatori ai cîmpiei (și, în particular, ai Bărăganului). Analizele propriu-zise denotă nu doar aplicație analitică, poftă speculativă și vervă contaminantă, ci și o familiaritate „intimă” cu povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
serviciul. La fiecare revizuire a „dosarului personal“ la cadre i se „desfăcea contractul de muncă“. Așa se face că din „ucenic sudor la atelierul Tilcam din strada Pantelimon 70“ ajunge funcționar la „Ancora Română“, apoi sudor la „Industria Sîrmei“ din Cîmpia Turzii. Așa se face că din „șef serviciu vînzări la Metarc“, apoi corector la Editura Tehnică, „redactor literar la Editura Energetică“(?!) și, în sfîrșit, ca o încununare, „redactor principal“ la Editura Politică la departamentul „Dicționarul Enciclopedic“ (din 1956 pînă în
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
caricaturală, de fapt, a unor activiști culturali din timpul regimului comunist care atribuiau în mod abuziv țăranilor cântece de slăvire a stilului de viață impus de sovietici: Frunzucă verde de vie,/ Drag mi-e la gospodărie,/ Când viu sara din câmpie/ Văd lanu de grâu frumos,/ Suflă-l vântu-n sus și-n jos,/ Mai îl suflă cătă soare -/ Drag mi-e că nu văd răzoare./ Frunză verde și una,/ Bine-mi place a lucra/ Pământu tot o tarla..." Adevăratele sentimente ale
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
zimții orelor se rup Și roata vremii nu mai e rotundă, Aceleași amintiri de căpătâi Către-nceputul lumilor se lasă Și ne-ntâlnim prin liniștea dintâi Străjeri statornici nopților de-acasă Un plâns, un plâns de bine Cu trupul desfășat, câmpiilor asemeni Și sufletul zburând, cu ochii mari și gemeni, M-apropii de lumina ferestrelor de-acasă Și pasul e mai harnic și calea de mătasă; Iar când se vede pâlcul salcâmilor bătrâni Și cumpenele strajă răscrucii cu fântâni, N-a
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
și se ascunde-n sânge, Oglindă pentru raza ce nu se mai răsfrânge, Lumină din luntru și fără de răspuns, Un plâns, un plâns de bine și de liman ajuns În drum spre castel În drum spre castel, Am privit nesătul Câmpiile oglindindu-se-n cer Și cerul în oglinda de ape, Liniștea împăcată A celor de un fel, Nici un glas de durere, Nici un hohot de zei, Chiar și munții dormeau Cu umbre cuminți lângă ei; În drum spre castel, Am privit
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
Nici un hohot de zei, Chiar și munții dormeau Cu umbre cuminți lângă ei; În drum spre castel, Am privit în oglinzile mele, Printre cruci pământii, De departe, de-aproape, Nici o urmă de stele, Nici o urmă de ape, Nici un ochi de câmpii, Numai vântul prelung, Numai goluri de sloi, Numai nopți înainte; Cum să-ncerc să ajung, Spre tărâmul de ploi, Cum să caut cuvinte? Și fără drum Risipă și avere fiecare, Oglindă de pustiuri și pășuni, Ne-am împlinit sub semnele
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
fi descurcat mai bine ițele acestora? Cine-ar mai fi ascultat-o cu aceeași nesfîrșită răbdare? Unde ar mai fi găsit, la un loc, atîta stoică resemnare și stenic talent de a ascunde o inenarabilă plictiseală? Pentru că, dacă ea bătea cîmpii povestindu-i, el, tăcînd, nu făcea altceva: căpătase un veritabil tic încuviințînd tot ce i-ar fi demonstrat această neobosită doamnă - orice accelerare de ritm în șirul istorisirilor transformînd ticul în ceva foarte apropiat probabil de Parkinson. Nu obosea niciodată
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
care uneltiseră împotriva sa îi devin subordonați. Îi va menține în slujbe căci știe că-l vor sluji cu osârdie și credință, simțindu-se mereu vinovați. Cum se și întâmplă. Se întrevăd oricum, după atâtea necazuri, vremuri fericite, prospere: "În Câmpia Dunării plouă bine în fiecare an, în fiecare an cresc holdele, se umplu hambarele, și-mi duduie moara". Tonul este spiritual-ironic, romanul parabolă pierzând, însă, prin felul în care se încheie, ceva din miza însemnată pe care păruse că a
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
un basm... După câteva secunde de muzică, automobilul se urnește... Înaintează încet, deloc violent, de parcă lui Abrașa i-ar fi frică să calce pedala accelerației prea tare, cu toate că știe că poate... Printre fulgii plopilor, ca un inorog alergând pe o câmpie însorită, primăvara... ...mașina ajunge la un semafor. Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe șofer, ambalând motorul. Acesta îl privește cu dezinteres. Undeva, lângă semafor, dintr-un panou publicitar, lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
programat să citească. Iar m-a impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l asiste Al. Andrițoiu, poet cunoscut. Fănuș citi o povestire cu subiect țărănesc, "Cocoșul roșu", care-mi plăcu mult. Ne proiecta într-o lume de câmpie evocată cu farmec și naturalețe, cu totul altfel decât aceea întâlnită în proza țărănească schematică a vremii (încă nu apăruse Moromeții). Povestirea citită atunci, Fănuș Neagu a inclus-o în volumul său de debut, Ningea în Bărăgan, căruia la apariție
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
sau e chiar Iacinto. Iacinto i-a spus morții: Paul e Edgar! L-am văzut eu pictîndu-l pe Edgar ca să se ascundă! Piotr zice: Paul nici n-a trecut azi pe aici, el vine foarte rar pentru că însămînțează cu nisip cîmpiile de la est ...! Atunci moartea zice: Vei merge cu mine tu, Reiner, după aia vii și tu Ezra după care vii și tu Dimitrie te pregătești și tu Federico și dacă între timp nu apare Paul vii și tu Iacinto și
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
Gheorghe Azap Ningea Peste câmpii și peste codri, ningea anțărț, mi-aduc aminte, Ca un potop de inocență purces în planul vertical; Aș folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte Și sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
Alexandru Mușina O întrebare Din noi ce mai rămîne în Femeie? Cel mai ades, ne înecăm în acel Rîu de Sînge. Spurcat, ce ofilește tot ce-atinge. Rar, rar de tot - oh, dare-ar Dumnezeu să deie! - Ajungem în Cîmpia Elizee, În care ne așteaptă Venus Calipige, Înveșmîntată doar cu piele-ai roz, meninge Pe care să ne-nscriem runele plebeie. Scriind, uităm ce-am vrut să spunem, adormim Înfășurați în Pielea-Univers... Apoi se naște Celălalt, în care Semnul îl căutăm
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
mele, de versurile ce-mi bîntuie zilele și nopțile... să nu mă bag, care va să zică, unde nu-mi fierbe ciutura, paharul, ibricul... Bine, dar nu-s om? Și oricît m-aș amăgi (însă nu încerc; nu "detașarea", zburdatul peste dealuri și cîmpii, abandonul în fistichiu și tralilulila, amestecarea mîlurilor personale, așa, de dragul cuvintelor...), oricît aș privi nourii, amurgurile fastuoase, curțile pitorești ale periferiilor etc. etc... pînă la urmă ajung iarăși cu gîtul, cu creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
fanta din zid prin care acum se strecoară o rază de tăciune. Doar că nimeni nu mai văzuse până atunci o astfel de casă o casă ca o fântână din care izvora un soare roșu un soare ce lumina o câmpie de cremene o câmpie pe care răsăreau răzlețe tufișuri de spini. Și fiecare dădea zilei o altă culoare ca și cum pe pervazul ei s-ar fi așezat pasărea paradisului. Un candelabru cu brațele în formă de migdal înflorit. O boltă din
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
care acum se strecoară o rază de tăciune. Doar că nimeni nu mai văzuse până atunci o astfel de casă o casă ca o fântână din care izvora un soare roșu un soare ce lumina o câmpie de cremene o câmpie pe care răsăreau răzlețe tufișuri de spini. Și fiecare dădea zilei o altă culoare ca și cum pe pervazul ei s-ar fi așezat pasărea paradisului. Un candelabru cu brațele în formă de migdal înflorit. O boltă din viță de vie sălbatică
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
din țâțânile lui palid pământul și-n umbra lui doar aripi de stele numai lumină în bezna întunericului meu. Așteptarea focului De zei împinsă către lumină din nou scufundări în bălțile razelor frunze pe altarele verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
nu mai vrea să știe de mine care nu mai vrea să-mi citească versurile pe care încă nu le-am scris dar ți le dedic dincolo de universul acesta de hârtie poate ne vom mai întâlni în tunelul oranj dincolo de câmpiile elizee și de sto-vo-kor yaadon ki baaraat nu trăiesc într-o lume ocrotită o lume în care (împreună) să fim întregi de aceea nu mai pot să plâng mi-am lăsat lacrimile la vestiar înainte de a ieși pe terenul
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
TISA Piața cu casa în care Bălcescu a vorbit cu Kossuth prea târziu ieri. Și vorbesc și vorbesc, amândoi, nu prea târziu, mereu. În piața cu inscripția fără griji. BISERICA DIN MICHERECHI Stă, ținând pe umeri turnul, ferm, în plină câmpie, stas; ca altele aici, românești. Stas sau Àtlas. Înăuntru: patru prapuri. Și Dumnezeu deasupra ei. „CASA SATULUI” Îi zic așa Primăriei - ți se explică ce-i scris pe zid, lângă Școală, în centrul civic. Și înțelegi că e chiar a
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
pui că Noica - spre deosebire de Cioran sau Eliade - nu și-a ascuns niciodată trecutul politic, asumîndu-și-l și plătind greu pentru el. Apoi, să consideri Mathesis și Schimbarea la față a României drept semne de degradare a culturii române înseamnă să bați cîmpii fără să știi despre ce vorbești. Te simți electrocutat citind că biata și degradata cultură interbelică ajunsese într-o ,stare chinuitoare" și că cei trei intelectuali nu au găsit altceva mai bun de făcut decît s-o preschimbe într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
naveta e din om în om, din amenințare în amenințare (e o vînătoare acolo, cu microfoane și urmăriri, din care dragostea, cu trădările ei, e partea cea mai neînsemnată...), din iluzie în iluzie. În final, o stabilitate de peneplenă, de cîmpie care rămîne după ce totul a fost erodat. Un șes pustiu, prin care aleargă, incredibil, amenințat să fie, din clipă-n clipă, luat în bot de locomotivă, un cal. Experiențe nefirești, legături chircite, ca, bunăoară, dorința mamei, moartă în închisoare, de-a
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
Barbu Cioculescu Că Eminescu a fost primul nostru ecologist este un adevăr asupra căruia nu încape discuția, o dată ce el a scris celebrele versuri: ,își dezbracă țara sânul/ Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul cu niște feciori de bani gata, cu nodurile bine legate la cravate, care puneau la cale intrarea României în Europa, către finele secolului al
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
și sticle de plastic ușor reciclabil// nu mi-e frică să devin sentimental/ nu mi-e frică să povestesc în poem/ până mă podidesc lacrimile/ nu mi-e frică să dau cu mine de pământ/ dacă voi începe să bat câmpii/ ca ianuș/ căruia nu-i mai tace gura/ deși e elocvent ca un rinocer// nu-i pot suporta pe revoltații care nu vor decât/ să se integreze-n sistem/ să-și arunce fundul pe fotolii plușate/ lăsați-mă în pace
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]