7,416 matches
-
domnilor. Ce vreți, slăbiciune de predicator eșuat... M-am apropiat de ceea ce convențional însemna masa judecătorilor, mi-am aplecat capul în pământ și, apoi, ridicîndu-l, am început. "Onorată curte, ne aflăm, desigur, în fața unui caz complex unde fiecare detaliu trebuie cântărit cu grijă. O crimă rămâne, totuși, o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate. Și nu numai eu mi-am pus întrebarea: cum se poate, oare, să iubești un om, să te măriți cu el, să te culci cu el, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să înțelegeți ce a însemnat noaptea aceea pe plajă. Ni se întîmplă uneori, știți prea bine, ca datorită unui amănunt să facem lucruri la care înainte nu ne-am gândit. Mai întîi, m-am apucat cu toată patima să-mi cântăresc de la capăt viața. Și am început să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine. Am iubit lumea, dar am iubit-o pentru că existam eu în ea. N-am fost ani de zile decât un solitar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde începe și unde sfârșește vina lui Robespierre ca om și cât cântărește ea în comparație cu meritele lui. La urma urmei, ideile pe care le invoca erau idei înalte. Nu aceste idei le pun în discuție aici. Ci frica. Frica de ghilotină care a existat dincolo de idei și dincolo de necesitate. Căci e posibil ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
până la urmă trebuie să recunosc că răul nu există izolat. Și că în întîmplările pe care le-am trăit n-am nici un merit. Dealtfel, ce merit e acela de a deveni victimă? Mărturisesc, domnilor judecători, că nu știu cum s-ar putea cântări vina altora câtă vreme te poticnești încă la primele fraze din rechizitoriul pe care trebuie să ți-l faci ție... Ar trebui să mă opresc aici. Ceea ce am spus până acum mi se pare de ajuns. Continui numai pentru a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să dărâme încă, înainte de a începe să construiască. Și n-ar fi drept, probabil, să-l judecăm numai pentru ceea ce a făcut, când nu aceasta era opera lui. El de-abia pregătea condițiile pentru a-și începe opera. Pentru a cântări exact rolul lui Robespierre, ar trebui să știm ce anume vroia el să clădească după ce negase ceea ce avea de negat. Putem discuta, firește, în ce măsură ghilotina era un mijloc de negație adecvat. Eu cred că nu. Sânt convins că nu. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toată minciuna grosolană, apărarea mea păru de-a dreptul lamentabilă. Alexa surâse mușcător, ca adineauri (un surâs care îmi provoca durere fizică). ― Mi se pare ciudat că nu ți-a răspuns la scrisori, dar ți-a jertfit totul. Care lucru cântărește mai mult? Eu nu vreau discuție multă. Nu cunosc intențiile dumitale de viitor. Poate visezi o partidă bogată, poate urmărești o situație. N-ai însă dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții. ― Mă rog, cum vedeți ieșirea din impas
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i-am spus: ― Te rog nu-mi răspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam să-mi răspundă și, când îmi răspundea, îi ceream să amâne răspunsul.) Acum ești prea pornită împotriva mea. Îți dau răgaz să te gândești, să reflectezi, să cântărești pe îndelete. Mai aștept o săp-tămînă, două, o lună, cât vrei. Nu trebuie să ne pripim când e vorba de o hotărâre ca asta. ― Hotărârea mea e luată de mult și va fi întotdeauna aceeași. ― Nu anticipa. Poate că te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gestului și în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat, anulat de tendințele bune ale eului. ― În definitiv, am destul timp să hotărăsc ce-mi rămâne de făcut. Gândeam fără gânduri, sau mai precis în absența conștiinței. Situația era desigur cântărită în străfundurile inconștientului, care lucra febril fără să-mi comunice deciziunile. (Și acest lucru aveam să-l verific mult mai tîrziu.) Deocamdată în conștiința mea domnea pustiul, acalmia, haosul ― ca după o catastrofă. Cum stăteam așa plecat, am prins de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-o facă. Prea era grav cazul ca să nu-și calce mândria în picioare și să alerge la mine, să mă roage. Să apară umilită în fața mea, așa cum nu apăruse niciodată până atunci, conștientă de marea mea putere, să-mi cântărească orice vorbă din gură, să tremure de mine. Iar eu să mă arăt bun, mărinimos, infinit de bun, infinit de mărinimos! Ca s-o doară și mai mult puterea mea. Ca s-o rănească până în străfundul sufletului generozitatea mea! Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a petrecut între mine și Mihaela, am cântărit întîmplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricât de neînsemnată ar fi fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui Enan. 84. Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece cățui de aur; 85. fiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, și fiecare lighean cîntărea șaptezeci de sicli, așa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli după siclul sfîntului locaș. 86. Au fost douăsprezece cățui de aur pline cu tămîie, cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece cățui de aur; 85. fiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, și fiecare lighean cîntărea șaptezeci de sicli, așa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli după siclul sfîntului locaș. 86. Au fost douăsprezece cățui de aur pline cu tămîie, cîte zece sicli cățuia după siclul sfîntului locaș; aurul cățuilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
sufletele noastre înaintea Domnului." 51. Moise și preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. 52. Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat cîntărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli. 53. Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse. 54. Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie și de la căpeteniile peste o sută, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu taxele pentru liceu. Și dacă dom' fost jandar impozita mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum a fost așezarea unei adevărate averi, douăzeci de hârtii a câte douăzeci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu aceasta a fost intenția mea și c-atunci e mult mai bine ca să nu se publice niciodată. În orice caz eu n-am vrut să le dau o formă ridiculă și, daca sunt greșeli, eu din parte-mi am cântărit orice cuvânt. Deci trimit această coală de versuri, făcând trei rugăminți cât se poate de stăruitoare, a căror împlinire voi privi-o totdeuna ca un deosebit semn de prieteșug. 1 Să nu se schimbe nimic din ceea ce am scris, căci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ștefan, mai mult scund decât înalt, cu fața bălaie de-a curmezișul căreia stau frumos răsucite mustățile ca spicul grâului. Ochii... Da! Ochii ca două fărâme de jeratic se mișcă fără încetare de la un boier la altul, de parcă i-ar cântări din priviri. Bun găsit, boieri! Să trăiești, măria ta! au grăit boierii într-un glas. Sunteți toți? Au lipsește careva? Toți, mărite doamne! a răspuns postelnicul în numele tuturor. Știți de ce v-am adunat astăzi? Nu aștept răspunsul vostru, pentru că nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
țiganii din acea vreme parcă nici nu știau să fie liberi. Dovada? Panaite țiganul și <fămeia> lui Safta, care s-au vândut de bună voie unui hatman.” Sfârșind vorba, bătrânul mi-a întins un zapis, pe care l-a tot cântărit în mână în timp ce îmi vorbea. „Ia să vedem ce spune Mihalachi Sturza în zapisul ista din 24 decembrie 1726 (7235)?” Apoi iaca ce spune: „Adică eu, Mihalachi Sturza, și cu soțul meu, Anița, dat-am adevărat zapisul nostru dumisale fratelui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu arestarea mea, în 2 August 1952, prin închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă, Gherla și mai ales Jilava, mi-au lăsat urme puternice, agravate de unele accidente ulterioare, datorită epuizării mele fizice. La 1,78m înălțime, ajunsesem să cântăresc abia 44 de kilograme...” și continuă cu sentimentele și amintirile sale alese despre acestă a noastră parte de Țară. În relatările privind procesul Papadima, sunt demne de fixat cuvintele lui Gala Galaction din jurnalul său (vol. III, p. 166) după
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i le-am pus în pagină de computer. În laboratorul său de creație, unde adesea fac
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. 10. Cînd vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, și strîngeau și numărau argintul care se afla în Casa Domnului. 11. Încredințau argintul cîntărit în mîinile celor însărcinați cu facerea lucrărilor în Casa Domnului. Și dădeau argintul acesta teslarilor și lucrătorilor care lucrau la Casa Domnului, 12. zidarilor și cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor și pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
se apreciaseră anumite aspecte ale volumului în general, încât mi se ușurase sarcina pe care o aveam. A trebuit să vorbesc și eu. Eu, împricinatul, cel care i-am adunat să-mi vadă, să-mi aprecieze isprava, să judece, să cântărească... În fața ochilor ațintiți asupră-mi, a zâmbetelor vizibile ori a celor abia schițate... ce-aș putea să le mai spun? Le spun clar că, ce-am de spus, am arătat deja în cartea ce le voi oferi, totuși... trebuie! Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
una pe lat. I chiar de este mai firav, E semeț și este brav. Î sunt frați gemeni, bine știm, Nu-i greu să-i deosebim. J că o cârjă e întors, Care stă cu susu-n jos. K de la kilogram, Cântărește orice gram. L laurii celor ce-nvață, Cei deștepți și plini de viață. M este ca un mărțișor, Și-i pe placul tuturor. N nu e greu de desenat, Doar trei linii și-am plecat. O un balon mai alungit
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
Vei trimite asupra lumii un nou Potop pentru a o curăța de păcate! Însă, fiind Fiul Tău, accept porunca Ta și destinul pe care mi L-ai pregătit! OȘTEANUL (ajuns lângă Iisus, îl încătușează și îl duce afară) POVESTITORUL: Dumnezeu, cântărind faptele bune și faptele rele făcute în timpul vieții de Iuda, înclină balanța înspre decăderea sufletului lui cu o treaptă și hotărăște ca în cea de a patra viață, sufletul să se întrupeze într-un alchimist ispitit de diavol, Faust, pentru
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze Lester la noul pahar de whisky, fetele trebuiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în interior. Totuși, asta nu-l putea ajuta la nimic. Cu toate acestea, presupunea că era o capcană. Tot nu avea importanță. Pentru obiectivul lui, vecinătatea momentană a bilei reprezenta tot ceea ce ar fi fost necesar, îndrăznea să riște? Încă cântărea șansele când un alt nobil eliberat aduse un al doilea mesaj de la Czinczar: "Aș vrea să am o conversație cu dumneata și să-ți arăt un obiect pe care - pariez - nu l-ai văzut niciodată. Te poți gândi la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]