2,157 matches
-
dureroasă, întretăiată de mai multe recidive. Ca lupta bărbatului ce se zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Franța pe care o purtam în mine. Aceasta era mai cu seamă romanțioasă. Personajele literare care se întâlneau pe drumurile ei păreau, în seara aceea de neuitat, să se trezească după un somn îndelungat. Altădată, degeaba își agitau săbiile, se cățărau pe scări de frânghie, înghițeau arsenic, își declarau dragostea, călătoreau într-o caleașcă ținând pe genunchi capul tăiat al iubitului - ele tot nu-și părăseau lumea lor fictivă. Exotice, strălucitoare, poate chiar ciudate, ele nu mă mișcau. Ca și parohul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet. Fiul ei s-a cățărat, a apucat cufărul. Sora lui a trebuit deja să grăbească pasul ca să se agațe de mâna pe care i-o întindea băiatul. Charlotte a prins copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
volubili. El îmi povestea despre câte o pradă extraordinară (un pește prea lat ca să treacă prin gaura făcută de arborele cotit!), despre dezghețurile care, în rostogolirea asurzitoare a sloiurilor, duceau la vale bărcile, copacii smulși și chiar izbe cu pisici cățărate pe acoperiș... Iar eu vorbeam despre turniruri și cavaleri (tocmai aflasem că războinicii de odinioară, când își scoteau coiful după o întrecere, aveau obrazul acoperit cu rugină: fier amestecat cu sudoare; nu știu de ce, dar amănuntul acela mă exalta chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să pună mâna pe cartea căutată. Și, cu acea minunată libertate cu care o vedeam câteodată răsturnând ordinea lucrurilor, ea, altfel femeie ordonată și meticuloasă, a transformat noaptea într-o lungă veghe. Teancuri de cărți se îngrămădeau pe dușumea. Ne cățăram pe masă pentru a explora rafturile de sus ale etajerelor. Cartea era de negăsit. Către ora două dimineața, ridicându-se în picioare în mijlocul unei pitorești dezordini de cărți și de mobile, Charlotte a exclamat: - Ce proastă sunt! Doar poemul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intimă și, în același timp, depărtarea cea mai iremediabilă de un trup de femeie... În toiul acelei rătăciri sentimentale, am auzit vocea lui Pașka, ascuns în frunziș. Am ridicat ochii. Îmi zâmbea, pe numătate lungit pe o creangă groasă: - Hai, cațără-te! Am să-ți fac loc, a spus el, îndoindu-și picioarele. Stângaci și greoi în oraș, Pașka se metamorfoza de îndată ce se afla din nou în natură. Pe creanga aceea, semăna cu o felină mare, odihnindu-se înainte de vânătoarea nocturnă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se întorceau în oraș. Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu l-am ascultat. Am sărit jos. Tălpile mi s-au izbit violent de rădăcinile încâlcite de pe pământ. Am alergat ca să-mi ajung din urmă colegii, care se îndepărtau gesticulând. Doream să le vorbesc cât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fluieratul locomotivei rupea tăcerea stepei. De fiecare dată, eram tentat să nu-i aștept plecarea și să traversez șinele strecurându-mă pe sub vagon. Charlotte nu mă lăsa, spunând că tocmai auzise fluieratul. Uneori, când așteptarea noastră devenea prea lungă, ne cățăram pe palierul deschis pe care-l aveau pe vremea aceea vagoanele de marfă și ieșeam de cealaltă parte a liniei. Acele câteva secunde erau pline de o agitație voioasă: dacă pleacă trenul, ducându-ne într-o direcție necunoscută, fabuloasă? De
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liniei. Acele câteva secunde erau pline de o agitație voioasă: dacă pleacă trenul, ducându-ne într-o direcție necunoscută, fabuloasă? De data aceasta nu puteam să așteptăm. Uzi cum eram, trebuia să ne întoarcem acasă înainte de căderea nopții. M-am cățărat primul, i-am întins mâna Charlottei, care a urcat pe scări. În clipa aceea, trenul s-a pus în mișcare. Am traversat palierul alergând. Eu încă aș mai fi putut să sar. Dar Charlotte nu... Am rămas în deschizătura care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un burete luffa pe care l‑ați crescut chiar dvs. Sursele de semințe de luffa sunt la îndemână, chiar la magazinul care vă furnizează semințe. Luffa fac parte din familia dovlecelului și au nevoie de un spalier pentru a se cățăra. Fructul crește repede și este bun de folosit. Chiar înainte de toamnă, când încep ploile, aduceți luffa în casă pentru a se usca. Poate veți dori să ștergeți tărtăcuța cu o soluție slabă de înălbitor, pentru a evita apariția petelor negre
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
nunții (imagini consonante cu cele din lumea basmului), un vârtej de detalii pitorești, hiperbolice și deseori pline de haz, care mută nunta Într-un plan al figurilor și acțiunilor fabuloase. După Încheierea orației, bradul este coborât din prăjina unde fusese cățărat și este jucat de flăcăi. Mireasa primește salba adusă de ceata mirelui și, astfel Împodobită, se Îndreaptă spre părinți pentru „iertăciune”. Tânăra pereche Îngenunchează În fața părinților miresei, iar lăutarii interpretează cântecele tradiționale care marchează separarea fetei de familia ei, amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
flutura steagul roșu-albastru al Vietcongului. Nu departe de aceștia, un alt grup Înălțase steagul american, Îndeajuns de sus Încât toată lumea să poată vedea că era În flăcări. Cu o oră Înainte ca marșul să Înceapă, 70 de tineri s-au cățărat pe o stâncă din parc și au dat foc unor mici petice de hârtie - ordinele de Încorporare. Alte sute de tineri li s-au alăturat, formând un cerc În jurul acestora. În loc de bricheta personală, s-a recurs la o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitându-l pe poet: Pan! Pan! Pan!!! Victor Hugo, adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii se urcă-n pomi. Victor Hugo încearcă să se cațere dupe ei. Dar îl lovesc în cap cu ramuri, picioare goale, pietricele din buzunare și alte fructe. Nu știți cine sunt! le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingășia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urcă pe o Înălțime unde se află două blocuri de piatră, Înfățișând o pereche de canguri și le mângâie cu evlavie. După ce coboară, ceilalți membri Încep să deseneze pe stânci dungi verticale roșii și albe, după care alți tineri se cațără pe cele două stânci, Își crestează venele, lăsând sângele să se prelingă pe suprafața pietrei sacre, iar cei rămași intonează descântece care trebuie să determine pe cangur să se Înmulțească. După acest moment, toți se ung cu ocru roșu și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Douglas Burden În insula Komoro (Indonezia) culege primele informații despre varanul gigantic și constată că mai trăiesc În micile insule Rindja și Padar, Flores (Animale..., p. 420). 536 Enciclopedia descoperirilor geografice, p. 242. 537 Ibidem, p. 28. 363 Guinee se cațără pe trunchiurile copacilor În pădurile dese, hrănindu-se cu licheni și insecte mici538. Elang Jawa (Spizaetus bartelsi) este o specie rară de șoim, În primejdie de dispariție totală. Rinocerul trăiește În grupuri mici, În tufișuri și iarbă scurtă, stăpânind un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care trăiește În sud-estul Asiei, Indochina, Sumatra și Borneo, până la vârsta de 30-35 de ani. Specie pe cale de dispariție (1,6 m Înălțime, 120 kg greutate), urangutanul duce o viață arboricolă, având membre lungi ce ajung până la călcâie, adaptate pentru cățărat. Sunetele puternice pe care emite se datorează unei pungi din zona gâtului, care se poate umfla. Urangutanul mănâncă fructe, frunze, muguri, insecte, ouă de păsări, păsări mici și vertebrate. Femela naște un pui la trei-patru ani, pe care l ocrotește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vestitului navigator spaniol, Fernando Magellan (1521), care admirau delicatețea și albeața trupului parfumat, portul, talentate În mânuirea instrumentelor muzicale 777. „În Mountain Province, ea este o frumusețe aborigenă, micuță și roșie În obraji, purtându și În spinare pruncul În timp ce se cațără pe trunchiul unui copac. În Illocos, este muncitoare și occidentalizată și poartă nume saxon. În Tagalog are aerul unei provinciale inhibate, plină de virtuți În arta culinară, În insulele Visayas este iubitoare și generoasă, iar În Mindanao poate fi Întâlnită
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și solitar, cu părul Înălbit și barba Înghețată, În vuietele sinistre ale urgiilor de vânt, 684 lăcrimând și visând să-și dea nemurirea pentru o clipă de tandrețe umană. Singura lui consolare este aceea că doar zeii Își mai pot cățăra sufletele pe el, căci oamenii nu au ce căuta aici! Cu toate acestea, enigmatic și cuminte, Yeti, „Omul Zăpezilor” se Încăpăținează să rămână ascuns ca demon În misterul munților de credințe populare ale oamenilor locului, așteptând să se descotorosească de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lua coaja, în vârf i se lega o pâine, un colac ori o găină, un șervet sau alte obiecte și se ungea copacul cu o substanță alunecoasă (de obicei untură de porc). Flăcăii care doreau să-și arate măiestria la cățărat luau pe ei „îmbrăcăminte rea” pentru a nu strica hainele de sărbătoare și-și încercau norocul. Cel care ajungea până sus lua tot ce se găsea în vârful prăjinii. Spre seară nunta pleca cu tot alaiul la biserică pentru cununia
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
plângând, spunând că nu înțelege ce se întâmplă, că părinții lui fuseseră țărăniști și deținuți politic, ceea ce e adevărat, ș.a.m.d. L-am consolat, i-am spus că eu am avut dreptate cu bolșevicii ăia vopsiți ce s-au cățărat pe cadavre ca să preia puterea rămasă orfană de la Ceaușescu și PCR... Aveam să ne vedem toamna târziu, la Congresul Alianței Civice! Până la urmă, tot a trebuit să plece și el, deși voiseră să-l pună președinte al FSN ca partid
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
încep să fie pe cont propriu foarte repede. Fiul Joannei Porawska, care acum e student când l-am cunoscut eu era în gimnaziu! -, încă de pe vremea liceului pleca în munții din România ori Slovacia, împreună cu prietenii. Se ducea ba la cățărat, ba la ski. Cam așa sunt toți pe care i-am cunoscut. Un fost student al Codruței, Arthur parcă, orfan de tată, pleca vara în Germania la lucru și se întreținea în facultate. Cum vezi, nu toată lumea e bogată, dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aici aluzie fără îndoială la niște piese pierdute ale lui Thespis și Frinicos, predecesori ai lui Eschil, și la două din tragediile lui Eschil în care acțiunea se desfășoară timp de luni de zile. În Agamemnon, drama începe când străjerul, cățărat pe acoperișul palatului Atrizilor din Micene, zărește semnalele focului, lansate de Agamemnon din Troia, pentru anunțarea victoriei, pentru a o repeta din oraș în oraș. Îndată după aceea sosește Regele regilor. Lunile cât i-a trebuit pentru a realiza cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceste elemente vor trebui utilizate cu prudența necesară. Dar, cine refuză a priori să ia cu sine un astfel de „manual” nu poate să cutreiere astăzi aceste peisaje fără să se rătăcească. Ba mai rău, nu va putea să se cațăre pe abrupturile unei lecturi inteligente a Bibliei în lumea de azi. Distincția simplă dintre „lumea povestirii” și „lumea autorului” este fundamentală. Poate nu o vom adopta mereu în mod explicit, dar va fi întotdeauna pe fundalul cercetărilor noastre. Un al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
deziluzionat de rezultatul confruntărilor dintre comuniști și cetnici, În care jucase el Însuși un rol eroic, Milovan Djilas depune mărturie despre adevărata experiență a războiului și a rezistenței În Iugoslavia ocupată: „Într-un ținut sleit, captiv, Însângerat, două armate se cățărau ore Întregi prin ravene stâncoase ca să scape cu viață sau ca să ucidă o mână de compatrioți, adesea vecini, pe un pisc ascuțit, la 2.000 m Înălțime. Mi-am dat seama că asta era tot ce mai rămăsese din toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]