2,578 matches
-
probabil, se poate înțelege dorul de "sălbăticie" mai lesne, aici, decât citindu-i pe Rousseau. În baie, acasă, nu m-am simțit niciodată "barbar". Pe o plajă, devii mai autentic, poate. Nicăieri nu e nevoie de mai puțin protocol. Aș căsca ochii mari dacă ar apărea, în clipa aceasta, printre noi, un bărbat îmbrăcat în frac. Și cred că nu numai eu. Toți cei din jur s-ar uita la el ca la urs. Aici, eticheta de rigoare este trupul bronzat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spaghetti" pe gratis, dar aflăm că sunt vreo cinci kilometri până acolo. Bani de taxi nu prea avem, iar autobuze care să ne ducă, nu vin. Suntem în Balcani", zice Ion Pop, supărat. Ne decidem să pornim pe jos. Mergem, căscând gura la animația de seară a orașului, până în piața Sintagma. Acolo, ne împărțim. Cei mai perseverenți vor căuta restaurantul care ne-a făgăduit "spaghetti". Ceilalți renunțăm. Ne vom potoli foamea cu ce-am adus de-acasă. În drum spre hotel
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
greu starea de repaos. Cobor în cabină, ascult muzică, pe fundalul zgomotului surd al valurilor. Îmi imaginez ce s-ar putea vedea dacă, în locul hubloului metalic, ar fi un geam gros, apoi dau o raită pe la "Poseidon" și pe la recepție, casc gura pe la bibliotecă și, finalmente, mă duc să mă așed la coac pentru masa de prânz, tot în "marele salon". Ne apropiem de Bosfor. M-am îmbrăcat gros și m-am suit pe puntea superioară. În ciuda frigului pătrunzător, aici e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu va avea voie s-o părăsească. Îmi controlez ceasul. Traversarea Strâmtorii a durat a-proape o oră. Micile ambarcațiuni au dispărut la căderea nopții. Undeva, pe țărm, se aprinde un far. Am un moment de teamă când, în fața noastră, se cască, deodată, imensul abis nocturn al Mării Negre. Parcă abia acum ne lansăm în "marea aventură". E timpul să cobor. De altfel, începe "baletul". După acalmia din Bosfor, contactul cu Marea Neagră e brutal. Mersul pe scară devine aproape o acrobație din pricina tangajului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz când Ion Pop ne strigă, din urmă, că ni se deschide să vedem sala Operei din Odesa. Mulți nu vor să se întoarcă. Preferă să mai caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne ducem să vedem un hotel celebru (aici s-a turnat filmul "Hotel"), Ne plimbăm, ca niște copii, cu liftul exterior, o cușcă de sticlă care lunecă pe zid, în sus și în jos, dîndu-ți o senzație de vertij, apoi căscăm gura prin elegantele încăperi de la parter, Nimeni nu se miră de curiozitatea noastră, din contră, am ocazia să verific o calitate a americanilor. În Franța, un funcționar oarecare se poate uita la tine de sus pentru simplul motiv că nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Hollywood-ul și Las Vegas sunt locurile cele mai visate din America. Las Vegas. Hotelul " Miraj " N-am locuit niciodată într-un hotel atât de "monstruos". Holul e un fel de piață enormă unde lumea se plimbă, așteaptă, pleacă, vine sau cască gura. Afară, mașinile se strâng ca la cozile de la benzinării la noi ― în zilele când plutește în aer o nouă scumpire a benzinei -iar, în dreptul intrării, băieți în livrea se urcă la volan pentru a le duce într-un garaj
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
primul loc pe naționalități), am mari șanse să dau peste un fost compatriot. Aș vrea să văd un spectacol stradal, să mă plimb pe eleganta Fifth Avenue, unde locuiesc marii snobi, să dau o raită prin Harlem, după care să casc gura pe Broadway. Aș dori, de asemenea, să-l caut (poate, îl găsesc) pe profesorul H. (unul din puținii americani cu care m-am putut înțelege în franțuzește) la care m-am dus când am fost, rândul trecut, în New York
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O umbră - om, care se opri când ajunse la bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare. N-ar fi bine dacă s-ar furișa careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două secțiuni. Gosseyn zâmbi. Celălalt habar nu avea de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
efortul depus pentru prinderea sabotorului îi cauzase o tensiune aproape insuportabilă. Își dorea atât de mult să nu-și arate slăbiciunea. Așa că simți cu mare plăcere cum se întrema. După douăzeci de minute de repaos, cu ochii închiși, se întinse, căscă și deschise ochii. Se așeză pe pat și respiră adânc. Parcă ar fi fost un semnal pentru Leej, care intră cu un alt castron de supă. Acest minutaj implica o previziune precisă. Gosseyn se gândi la acest lucru mâncând supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar cel mai mic împlinea paisprezece în acel an și încă mai stătea cu tatăl său. Relația lui Shonyu cu Hideyoshi data de pe vremea când Hideyoshi încă mai era numit Tokichiro. De-a lungul timpului, însă, între cei doi se căscase o prăpastie enormă. Dar Shonyu nu rămăsese în urma vremurilor. După moartea lui Nobunaga, era unul dintre cei patru oameni - alături de Katsuie, Niwa și Hideyoshi - care fuseseră desemnați să administreze guvernarea orașului Kyoto și, chiar temporară fiind, era o funcție prestigioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-un motiv oarecare, mai mult închisă, și anume cu oblon, decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
felul. De fapt, am să merg și mai departe. Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neobișnuit în a vedea un dinozaur pe cerul nopții. Dar Steaua Polară unde-i? Știi? mă întrebă ea mai departe. Nu știu... nu cred că se vede acum, de aici, pentru că-s mulți pomi..., am ridicat eu din umeri. Ea a căscat și s-a ghemuit mai bine lângă mine, închizând ochii să doarmă. La un moment dat, am văzut ceva sclipind în iarba întunecată. Mi s-a părut că ar fi un solz de dinozaur... sau poate era doar un licurici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pentru că îmi era somn. Iasomia a trezit-o pe Portocala ca să-i dea planta, iar eu am luat-o pe sus pe Ghidușa adormită și am dus-o în adăpostul din crengi, și ea nici măcar nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare, netulburată, cu acea uimitoare capacitate a copiilor de a face abstracție de orice. Am rămas apoi afară cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
poieniță, dacă în seara precedentă eram încă în livadă. Am privit în jur. Adăpostul copiiilor era acolo, în fața mea. M am ridicat și m-am dus să văd dacă și ei ajunseseră înapoi în poieniță. Din adăpost a ieșit Ghidușa, căscând și întinzându-se. E dimineață! a constatat ea. Am visat niște dinozauri, și unii voiau să mă muște și să mă atace... Erau niște dinozauri de mai multe feluri... M-am bucurat s-o văd apărând din nou și, într
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mi se făcuse scârbă de dulce, dar muncitorul a scuturat punga, ba poți, a spus, cum să nu poți, apoi a scos din pungă o caramea, mi-a întins-o ținând-o cu două degete și mi-a spus să casc gura, mâna-i era foarte mare, degetele pătate de ulei, am vrut să mă-ntorc și s-o iau la fugă, dar atunci am simțit că, din spate, cineva mă ia de umăr, era celălalt muncitor, nici nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putere, l-am auzit spunându-mi să stau locului, că mă face zob, și să-mi deschid imediat gura, cu o mână mă ținea de ceafă, am simțit cum îmi apucă maxilarul între degetul mare și arătător, forțându-mă să casc gura, scuturam din cap, încercând să-l mușc, dar mă strângea prea tare, apoi am auzit cum unul din muncitori îi strigă, nu așa, Traiane, ține-l de nas, și atunci am și simțit că mă înăbuș, am închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin cameră, apoi și-a dat capul pe spate, și-a căscat gura și a început să râdă, în timp ce nori de fum îi ieșeau pe gură și pe nas, iar eu m-am ridicat atât de brusc încât mi-am răsturnat scaunul, fără să fi scăpat regele alb din mână, mașinăria continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dreptate și am pornit-o, ne-am târât pe lângă rândurile de scaune, pe podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la ei, să sară în ajutorul tatei, să nu-i lase să-l ia de-acolo, dar nimeni nu s-a mișcat din loc, stăteau doar și căscau ochii, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri s-a răstit la mine să-mi țin gura și să nu mișc în front, la care eu m-am întors și am pornit spre ușa mascată, iar secretarul tovarășului Bherekméri a strigat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Dar cartea îl învăță cum să se păzească de această primejdie. Urmându-i sfaturile , el a strâns în drum o sumedenie de ierburi umplându-și urechile cu ele; apoi a ascultat la cântecul păsărelelor și constatând că, deși, le vedea căscând ciocurile, umflându-și gușile și înfoindu-și penele, nu putea prinde nici o notă. A fost mulțumit de apărarea sa și s-a îndreptat spre lac. Acesta era mic dar adânc și avea apa atât de limpede și de liniștită încât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]