2,283 matches
-
cu înțelesul arhaic de descendență, moș, cuvânt de origine autohtonă illiro-tracică, cu sensul de ascendentul cel mai depărtat (vechi) al obștii, sat (în forma arhaică fsat) din latinul fossatum, loc întărit cu un șanț, din vremea când satele se apărau, cătun, termen autohton cu același înțeles ca și sat. Aceasta înseamnă că obștea țărănească la noi s-a continuat fără întrerupere, de la obștea primară (primitivă) la cea dacică, sub stăpânirea romană, și, în sfârșit, la cea din vremea migrațiilor, prefeudală, obștea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de războinici supuse anterior lui Attila. În urma acestor hoarde au rămas numai ruine fumegânde și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea relativ blândă a gepizilor, romanicii vor fi încercat o coborâre din munți în văile mănoase, dar năvălirea slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu creșterea animalelor. Cei dintâi locuiau mai ales la sate așezate prin văi, la poalele munților, într-un fel de centre economice, politice și religioase ce poartă de obicei nume slave: Clopotiva, Săliște, Seghiște etc. Populația românească trăia dispersată în cătune și locuințe izolate. În momentul cuceririi Transilvaniei de către unguri, care practicau creșterea extensivă a vitelor, slavo-românii din basinurile râurilor și din câmpii au fost împinși spre periferia acestora, unde datorită preponderenței elementului muntenesc român, ea a câștigat un caracter român-slav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care au conviețuit până la năvălirea mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de nume de localități, mai întâi pecenege: Peceneaga (sat), jud. Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud. Muscel, râul Peceneaga, afluent al Buzăului, Pișineaga, în Țara Hațegului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lașilor, ceea ce face ca aceste orașe să nu semene cu orașele noastre europene, pe care caută a le imita, ceea ce-1 impresionează pe străin de la prima vedere este singularitatea inegalabilă a locuințelor. Imaginați-vă cîteva din cele mai sărace cătune de-ale noastre și în mijlocul acestora palate elegante, fără nici o locuință intermediară care să servească de trecere între palat și colibe; cînd aspect de sat, cînd aspect de capitală. Iată Iașii și Bucureștii." Tema Bucureștilor ca un sat imens este
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care o proiectau comuniștii români a fost greșit înțeleasă de interlocutorii lor francezi. Spectacolul amestecat al tradiției și demonstrarea corelativă a modernității a fost o reușită. Istoria transforma realitatea ambițiilor contemporane. De Gaulle merge și la Craiova. "Locuitorii satelor și cătunelor au ieșit la marginea drumului mare. Este foarte rural, foarte românesc, foarte simplu și prietenos. Bucurie și zîmbete, cred că asta va rămîne în amintirea tuturor celor ce au urmat pe generalul de Gaulle în această trecere de neuitat prin
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
efigie a regimului politic contemporan cu scrierea romanului. Ambițiile sunt strangulate din fașă de incontinența literară a autorului, de altfel Coroana Izabelei fiind transformată după 1989 în trilogie. Marmură neagră (1989) e un roman despre inexistența prețios complicabilă a unui cătun, unde bătaia către un nivel de adâncime simbolică e de fapt o bătaie a pasului pe loc. Mai târziu apare romanul „antitotalitar”, parabolic și cu „cheie” Vitrina cu păsări împăiate (1994), topit, conform autorului, în 1986. Romanul Rătăcirea Domnului (1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
vru să dea și el, în fine, o indicație regizorală: luă textul de la sufleuză și citi prima replică: "Patrule... patrule!". Apoi, începu să explice, actorilor: "Deci, ce zice autorul? Că trec patrule, în timpul războiului... ticăloșii de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și moartea, dorința și spaima se confruntă, ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării, dar și spațiu al posibilei vindecări miraculoase. Unele poeme, mai simple, mai melodioase, anunță impulsul autoarei de a ieși din cercul unei maniere"180: "Prin cătunele cu sfinți,/ Trece moartea, ochi cuminți,/ [...] Trece și cântă,/ Cântec curat,/ Numai în lumea morților cântat,/ [...] Cântă un cântec uitat,/ Despre lumea vie,/ [...] Ca o păpădie de sorți,/ Care se scutură,/ În morți." (Cântec). Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se orientează exclusiv spre un anume target alcătuit din cititori de sex preponderent feminin, cu structură bovarică și mai puțin atinși de apocalipsa urbanizării tehnologice. Eric Holder scrie despre lumea măruntă a provinciei el de altfel locuiește la Thiercelieux, un cătun din Seine-et-Marne În ritmul lent și aluvionar al siestei de la umbră, brăzdat de insesizabile ruperi de ritm, despre drame și tragedii nu mai puțin Înduioșătoare decît cele petrecute la lumina prezentului nostru urban și reificat. Biografia lui Holder nu apare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea Ioane,/ Duceți-va, dați fuga-n/ Vale după ăl nebun./ Ticu, Bag Samă Cazaca, Mitărănoaia, tot cătunul/ Se strângea la panoramă." Nu lipsește coborârea evenimentului la nivelul de înțelegere al copilului și umorul absurd: Unii abia așteptau să se facă mari/ și să-și pună ștreangul/ De gât/ Ca să se strângă lumea, și ei să facă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țăran și-a instalat culcușul într-un plop, profesorul de desen de la o școală oarecare umblă desculț și nu răspunde oamenilor la salut, în schimb salută vitele și câinii, un alt personaj, fără să aibă înclinațiile zoofile ale băiatului din Cătunul lui Faulkner, ce aleargă dement după o vacă, își adoră capra și nu iese nicăieri fără ea, iar o femeie, sărind noaptea pe o fereastră, nimerește într-un pom și adoarme agățată de crengi. Este vorba despre un sat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
6-8 Raport mediu cost/durată (dolari/mp/an) 1,93 2,03 2,05 „Logica” unei investiții și rolul atribuit comunității sunt diferite de la un program la altul. În esență, „conceptul” unui proiect FRDS este simplu: o comunitate săracă (sat, cătun) poate obține finanțare pentru un proiect de reabilitare a unui drum dacă: - membri comunității au verificat împreună îndeplinirea criteriilor de sărăcie; - au definit și ierarhizat problemele comunitare, prin adunări publice; - au căzut de acord că reabilitarea drumului de acces este
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
a membrilor comunității. La această întâlnire s-a validat ca problemă prioritară lipsa drumului de acces în comunitate, s-a ales grupul de inițiativă și un comitet de conducere (președinte, secretar și trezorier) din Mununa și, împreună cu restul membrilor din cătunele celor trei sate, au mandatat grupul de initiativă să obțină persoană juridică și să înceapă demersurile pentru obtinerea finantarii. În continuare, am lucrat cu grupul de inițiativă și mai ales cu membrii comitetului de conducere până în vara anului următor când
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
sintetic destul de bine lumea modernă tributară progresului tehnic și cuceririlor științei și căreia îi place să se numească raționalistă și eficientă. Dacă rugurile s-au stins și Inchiziția a dispărut, magia și fenomenele divinatorii continuă să supraviețuiască. Le regăsim în cătune îndepărtate și uitate de lume, dar și în centrul metropolelor sau al marilor aglomerări urbane. Le practică bătrânii, țăranii, cei care mai moștenesc câte ceva din spiritul altor vremi, dar și intelectualii care au fost provocați de misterul acestora. Ele pot
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
i le vor confisca și-l vor „demasca" în fața colectivului, după cum aflăm de la mai mulți martori oculari. Circumstanțele istorice (războiul, seceta, instaurarea comunismului și propaganda acestuia pe toate căile și la toate nivelurile - din Capitală și până în cel mai îndepărtat cătun al țării) în care i-a fost dat poetului să-și consume scurta lui viață, explică și justifică întru totul (și până în cele mai mici articulații ale ei) opera și mai ales fundamentul ei ideologic. Bunul simț și buna cuviință
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
-o satul Belcești, datorată, nu atât sporului demografic, ci - așa cum am mai amintit - mai ales emigrației interne, prin stabilirea pe moșia Belcești, începând din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, a unor bejenari veniți din Galiția, care au format cătunul Ruși5, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni. 1813 și respectiv, 1816, numărul acestora a crescut la 157, situând
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
al XVIII-lea, a unor bejenari veniți din Galiția, care au format cătunul Ruși5, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni. 1813 și respectiv, 1816, numărul acestora a crescut la 157, situând Belceștii între primele trei sate, ca număr de lăcuitori, în ocolul Bahlui, alături de Cotnari și Ceplenița. În 1820, la numai 17 ani de la întocmirea recensământului fiscal din 1803
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Galata și alți doi din Ulmi ce aparțineau mănăstirii Frumoasa. Din catagrafia anului 1820, constatăm că satul Belcești dădea 40 scutelnici răposatului logofăt Costachi Ghica 59, dar și 5 slugi care aparțineau moșiei Belcești, stăpânită de mănăstirea Galata 60, iar cătunul Ruși, alți 14 scutelnici serdarului Alexandru Venier, în timp ce Ulmii se înscria cu 7 scutelnici ai paharnicului Conde Mathei și unul la moșia Costachi Morțun. În condițiile instituirii Regulamentelor organice, privilegiul de care beneficiau stăpânii de moșii de a obține oameni
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc - refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
temps. SeCondé partie contient ses églogues care descrie evenimentele petrecute între anii 1624-1701 în Franța a fost publicată la Amsterdam, în anul 1723. De aici aflăm detalii importante privind construcția castelului administratorului șef. Pentru realizarea grădinilor, Fouquet a cumpărat trei cătune din împrejurimi, pe care le-a dărâmat. Au lucrat 18.000 mii de muncitori, pentru care s-a construit chiar și un spital. S-a construit o fabrică de tapiserii pentru a satisface cererile pentru decorarea castelului. Mai târziu aceasta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o alta. U este omul contingenței și impermanenței. Speranță tragică. Cei care îl întîlnesc spun că e puțin nebun. Pentru marea majoritate este un incomod. La sfîrșit, îți propun, cititorule, un exercițiu de imaginație... Ești la munte, iarna, într-un cătun (în Alpi sau în Pirinei, cum îți convine). Spre seară începe să ningă. Fulgi ezitanți la început, apoi din ce în ce mai hotărîți. Închizi obloanele trainice din lemn (verzi sau albastre, cum preferi) în timp ce ninge fără încetare, lin, încăpățînat. Ninge toată noaptea, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Din Țara lui April (1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
o fîșie de livadă/ În tăcuta ta ogradă...”), dar mai ales în multiplicarea imaginilor, a căror construcție amintește imediat pe „iconari”. Rezultatele sunt uneori notabile: „S-a închis amurgul ca un trandafir. Noaptea mușcă lacom din obrazul serii/ Și peste cătunul cu basme-n chimir/ Își scutură cerul frunzele tăcerii” sau „M-aș vrea-n cătunul meu cu porumbei/ S-adun în piept căpițe mari de soare”. Alunecarea în artificiu („Vulpea serii/ A intrat în cortul zilei/ Și-n gingiile tăcerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]