KorAP: Find »[drukola/base=cafea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...799 >

19,955 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

din cînd în cînd Pavel se învîrt printre mese adunînd farfuriile goale, aducînd altele cu mîncare, primind comenzi de cafele și ceaiuri, socotind în grabă consumațiile. Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină: se poate învăța spune studenta simplu, deschizîndu-și caietul de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la pahare. Lazăr tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la pahare. Lazăr tocmai a obținut legătura cu soția și, retras mai spre perete, cît îi permite firul, povestește în telefon care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu o cafea bună, fără năut surîde Mihai, arătînd cu privirea spre ceașca plină de pe masă. Te rog! face Cristina un gest delicat. A, nu! se apără Mihai, retrăgîndu-se. Am zis așa... Te rog! repetă apăsat Cristina, prinzîndu-i mîna stîngă cu putere, reținîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai ia ceașca, o soarbe, apoi, în timp ce așază ceașca la loc, pe farfurioară, mișcă puțin mîna strînsă de fată, cuprinde în palmă degetele ei și le ridică, sărutîndu-le: Mihai Vlădeanu e numele meu. Cristina Tomșa. M-ai îndatorat cu o cafea. Cînd ți-o restitui? Nu se poate. Știu. Se găsește greu cafea naturală. Atunci, surîde Mihai mai dai tu una, de-acord? Fata îl privește din nou fix, lung, isprăvind prin a clătina încet din cap, aproape cu teamă: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
farfurioară, mișcă puțin mîna strînsă de fată, cuprinde în palmă degetele ei și le ridică, sărutîndu-le: Mihai Vlădeanu e numele meu. Cristina Tomșa. M-ai îndatorat cu o cafea. Cînd ți-o restitui? Nu se poate. Știu. Se găsește greu cafea naturală. Atunci, surîde Mihai mai dai tu una, de-acord? Fata îl privește din nou fix, lung, isprăvind prin a clătina încet din cap, aproape cu teamă: Nu, nu pot. Ai deja o obligație morală? Nu... Da! Adică... Sfînta, dulcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vîrful degetului deasupra adînciturii dintre sîni, unde se unesc cele două părți ale lănțișorului de la gîtul fetei. Roșie toată, Cristina simte cum se topește sub fierbințeala vorbelor. Oricum, îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd iese din cabină vrînd să traverseze holul, spre ușile mari, din sticlă, deschise automat de către un mecanism așezat sub dalele de marmură. Cînd întoarce privirea, îl vede pe inginerul Muraru venind dinspre o masă pe care stau cești cu cafea și pahare de vin. V-am căutat pe la două să vă spun de sudor; n-am găsit. Și mai aveam o rugăminte la dumneavoastră... Vreți să stați cu mine? Mai sînt cu un cunoscut, dar pleacă. Mihai aruncă o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mie nouă sute. Eu, trei mii o sută; ea, una șapte sute funcționară. Nici o sursă de cîștig în plus. Și nu regret. Ce poate fi mai plăcut decît să gîndești bine și să-ți vezi gîndurile devenite realitate?!... Stau uneori cu două-trei cafele în față, acasă, și lucrez; atunci, hop și ea! "Noi de ce n-avem?! Cutare are! Noi de ce nu facem?! Cutare face !" Păi, dom' Vlădeanu, eu mă-ntind cît mi-i plapuma. Soții colegelor ei învîrt mii de lei pe zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi trebuit, totuși, să-i dau motive de supărare stînd atîta de vorbă cu Mihai... Mă iubește mult și..." Pe acoperișul vagonului se aude zăpada spulberată. "Și, totuși, dacă mor... Să fi fost numai politețe?!..." Mihai arată spre ibricul cu cafea, scos din cuptorul instalației de laborator, unde l-a pus să se reîncălzească. Nu, mulțumesc! refuză Ion. Las' c-o beau la ziuă. Cine a mai venit aici, în secție? Don Șef a telefonat și, aflînd că-s eu, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
noștri, care umblă prin județ cu treburi, au aflat că-i de dincolo de Iași, dintr-un sat. Ce-o fi avînd cu nea Toader? Lui nea Toader începuse să-i placă în uzină spune Ion cufundat în scaun, sorbind din cafea -, dar numai ce-l trimit ăia acasă, să-l lămurească pe moș Ion să se treacă la colectiv. O dată, de două, de mai multe ori. După ce l-a bătut pe tat-su, că nu voia să semneze, întorcîndu-se la Iași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea, plătește, își ia paharul și se întoarce la locul său. Femeia de alături saltă de mai multe ori capul din puful alb, ca în final, cînd simte că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a binelea. Trage cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din puful alb, ca în final, cînd simte că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a binelea. Trage cu coada ochiului spre paharul cu băutură, înghite în sec și-și face de lucru cu gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță cu ouă. Femeia își ia poșeta și pleacă spre capătul celălalt al sălii, dînd colțul după porțiunea de zid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din nou. Vă e rău, doamnă? o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ureche, să-l impresioneze. Chelnerul se îndreaptă încet, întorcînd capul. Ei, ce zici? îi surîde incisiv actorul, coborîndu-și mîna dinspre umăr spre guler, prinzîndu-l cu două degete. Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jos. Cît ea a stat în magazie, Ovidiu a ieșit din camera de veselă cu jumătatea de pui, a pus-o pe un platou, a adăugat un pahar cu brandy, găsit plin pe o masă în bucătărie, a luat și cafeaua ce se afla alături, apoi a plecat spre sală, trecînd cît mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai așteaptă răspuns că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pahar cu brandy, găsit plin pe o masă în bucătărie, a luat și cafeaua ce se afla alături, apoi a plecat spre sală, trecînd cît mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai așteaptă răspuns că și iese, bolborosind o înjurătură, înfrînîndu-se cu greu cînd vede pe cei adunați în jurul telefonului. Își face de lucru la bar, trăgînd cu coada ochiului în urma soțului: îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe aia. Ce-s eu în casa asta, măi, ce-s eu?! Din rama icoanei a mai rămas doar latura mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pulpele goale?!... Las' că scot eu dracii din tine... Dacă nu te-oi castra într-o zi, să-mi cînți mie ca mierla... Sultana trîntește ușa cu putere în urma sa, coboară în bucătărie, se spală pe ochi, bea jumătate din cafeaua Mihaelei, încercînd să se calmeze. Lasă farfuriile așa! o oprește pe bucătăreasă. Vine fata să le spele, că de-aia i-am dat mîncare. De la bar, se aude zgomot de sticle, iar Sultana, răsuflînd apăsat, a mulțumire, iese pînă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și de ce să nu fiu sincer? Aici, în secție, e mai bine; dealtfel, trebuie să stau, să prind adevăratul puls al uzinei, să scriu... Să scriu acum, despre cei de-acum. Uzina văzută din trecere e schemă, panou de onoare, cafele în biroul directorului, tușe groase, realitate mai puțin. Mîine, cînd vin la serviciu, am să-i spui doamnei Matei că refuz." Hotărît să rămînă în cercetare, Mihai se îmbracă și pleacă spre oraș, gîndind că va trebui să treacă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu palma spre ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu palma spre ceașcă ia-o singur. Așa privită cum sînt, mă simt ca pe rug și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu privirea ridicată spre ea, calm, așteptînd parcă un răspuns la întrebarea de ce-i ironică. Fata se așază pe celălalt scaun, continuă să surîdă, întinde apoi palma stîngă și-i cuprinde strîns degetele mîinii drepte, șoptindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]