KorAP: Find »[drukola/base=camarad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...115 >

2,870 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

mai înalt săpase o groapă, iar din două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la repezeală în nesfârșitele stepe rusești, Vali își dormea somnul de veci într-un mormânt vegheat de lumina creștină a unei lumânări. Palidă consolare pentru părinții unui tânăr care avea tot viitorul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o bruscă tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
acolo... cum...? întreabă Smaranda într-un oftat. Pentru câteva clipe Marius simte o sfârșeală puternică. O paloare accentuată se înstăpânește pe fața lui, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rană insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade, Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese un glonț în inamic, sfârtecat de lupi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
gros al Obersturmführer-ului se suprapune brutal peste rumoarea discretă a conversațiilor din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji: Îmi cer scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că este încă sub exaltarea luptelor. Poftă bună! Salută scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-lea și Napoleon. Pereții crem sunt tapetați aproape în întregime cu uriașe hărți ce dezvăluie cu săgeți diferit colorate evoluția operațiunilor militare aflate în curs pe diferite fronturi. Nu se zărește nici o fotografie de familie sau un instantaneu cu foștii camarazi de școală militară, doar sus, pe peretele din spate, două portrete înrămate sobru. Al Regelui 59, și alături de el, al mareșalului Antonescu 60. Așezat la masa de lucru plină cu documente rânduite cu pedanterie, colonelul studiază concentrat ultimul raport privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
mai folositor în mijlocul soldaților decât scriind pe colțul unei bănci într-o sală de clasă. Însărcinare oferită altui ofițer, propus chiar de dumneata. Sublocotenentul Mirea Ionel. Fostul tău coleg de facultate, din câte am înțeles. "Totodată un drag si loial camarad" ar fi vrut să adauge Marius. Ceea ce nu știe colonelul este că motivul refuzului fusese dorința oferii unei șanse de supraviețuire acestui prieten, singurul sprijin pentru o mamă bătrână și bolnavă, trimițându-l în locul lui la cursul din Germania. Slăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
războiului sunt mult mai dure decât vă puteți imagina. Tocmai de aceea voi avea grijă ca în cel mai scurt timp posibil să asimilați din experiența mea. Sper, adică sunt sigur, că veți deveni niște luptători la fel de buni ca și camarazii voștri deja angajați în luptă. Poate chiar mai buni. Vom începe instrucția specifică printr-un marș de antrenament. Subofițer, preia comanda. Am înțeles! Atenție! Cu cântec, înainteeee marș! Soldații întind brațul pentru a verifica distanța regulamentară și cântecul răsună în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara târziu baladele lui Villon"Pune-ți mintea la lucru, băiete, gata cu lenea!", spunea ea mereu râzândși nu pleacă de lângă el decât atunci când îl știe adormit. Dintre camarazi, cei dintâi care-l vizitează la spital sunt căpitanul Apostol și subofițerul Caraiman. Amândoi își exprimă regretul pentru cele întâmplate, dar recunosc că avusese totuși noroc. Simplu fapt că trăiești poate fi considerat o minune. Ce s-a întâmplat acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea purtând perucă și lenjerie intimă de damă, făcuseră să fie denumit printre camarazii ofițeri Guriță. Feciorul unui angrosist de vinuri, își cumpărase un loc cald la serviciile manutanței unde ar fi putut sta mult și bine dacă dispariția valorilor din casa de bani nu ar fi atins cote alarmante. Bine învăluite în ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
putere. Balansându-se sub cupola albă a parașutelor două siluete minuscule planează ușor către pământ. Un P 51 Mustang 79 zboară foarte jos, vizând cu țevile armamentului de bord cea mai mică mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi, înverșunându-se împotriva lor. Face un ocol și survolează din nou drumul. Trage, dar nu prea convingător, după care se îndepărtează. Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
savoarea bucătăriei românești. Doamnă Marinescu, vă rog să mă credeți că de mult nu am avut parte de un așa răsfăț culinar unde simplitatea s-a împletit cu rafinamentul. Între timp, Paul se oprește să schimbe câteva vorbe cu un camarad aviator, cam cu chef după veselia exagerată a feței roșii, primește respectuos felicitările unei perechi în vârstă, sărută curtenitor mâna unei tinere invitate care îi este prezentată de o doamnă respectabilă, după care se oprește chiar lângă masa pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
sunt un simplu soldat care a executat ordinele" nu a mai avut nici o susținere morală după ce am cunoscut îndeaproape ororile unui sistem pe care l-am slujit cu fidelitate. Asta și faptul că am fost prea laș să iau apărarea camarazilor care s-au revoltat împotriva răului, chiar dacă eram de acord cu ei. Tăcut, locotenentul Kohler se îndreaptă spre hol, condus de către Marius. Acum nu mai are nici o importanță. Zâmbește trist. Alături de mulți alții, am fost chemat în Germania. Pentru mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
repulsie față de sine pentru că i se făcuse frică. În forma ei nudă, viscerală, așa cum o arată ochii unui animal dus la tăiere ce știe că nu are nici o șansă în fața cuțitului care-i caută jugulara. Deja vede disprețul din ochii camarazilor săi. Dar preferă rușinea morții, pe care niciodată nu o simțise mai aproape ca acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc, ies unul câte unul din încăpere, însoțiți de un cor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-un stâlp de susținere a tavanului. Lumina pâlpâitoare ce se strecoară prin sticla afumată mai înveselește cumva interiorul. După ce explică comandanților de grupă misiunea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
alte dedesubturi, dar cum nemții se arătaseră ciudat de grăbiți în a fi încheiate cercetările, dosarul fusese clasat. La înmormântare nu a fost decât el, în timp ce partea germană a fost reprezentată doar de un obscur funcționar al ambasadei. Foștii lui camarazi nu doriseră să mai aibă de a face nici măcar cu amintirea acestui om căzut în dizgrație. Se gândește la misiunea încredințată. Grea, cu șanse mici. De ce nu ceruse căpitanul un voluntar așa cum făcea de obicei în asemenea cazuri? Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de perioadă, pe frontul rusesc, când efectuase o misiune îndelungată și riscantă în spatele liniilor inamice. Atunci trăise numai cu pastile de benzedrină, obținute prin intermediul unui sanitar german. Își revenise, cel puțin la nivel controlabil, după o beție zdravănă în compania camarazilor și somnul aproape continuu din cele câteva zile libere primite ca recompensă. Dar acum, să speri la o perioadă de refacere, înseamnă amăgire și îngrijorarea sapă crevase adânci pe fața lui. Epuizarea te poate face să pierzi din vedere detalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
aduc scrisori de acasă. În cercul monoton al existenței din ultimele luni de lupte permanente, e un eveniment foarte rar și, cu plicul în mână, fiecare norocos se manifestă în felul lui. Unii citesc cu glas tare sau cheamă un camarad confident, alții se retrag singuri într-un colț și în timp ce parcurg rândurile chipurile se luminează sau capătă amprenta îngrijorării. Încep cu vorbă domoală să-și povestească păsurile. Păi unde să spui că arendașul ne fură la împărțeală? Când alde Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
se răspândesc în tăcere. Doi militari aruncă încet, metodic, bulgări mari de pământ împietrit. Rămas singur la urmă, Marius se apropie de mormânt. Pierduse un comandant bun, serios și viteaz. Alături de el, coborâse în groapă pe Felix și Petre, doi camarazi alături de care împărțise cumplitele griji și spaime adunate în lungile zile și nopți ale frontului. O lacrima discretă i se scurge pe obraz. Se freacă timid la ochi. Nu dorește să plângă acum. Nu este încă timpul lacrimilor. Va plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră. Un soldat german scăpă automatul și duce mâna la gât, de unde țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
incapabil să mai facă o mișcare sau să gândească coerent, speriat de ceea ar putea fi ascuns acolo, în beznă. Acesta și fusese adevăratul motiv pentru care plecase din fosta lui unitate combatantă SS, urmărit de privirile batjocoritoare ale celorlalți camarazi. Ticăloși care visau doar cruci de fier și o moarte glorioasă! De abia aștepta să se întoarcă la ei cu noile grade de Stardantenführer151 promise de Kaltenbrunner în persoană. Le va arăta el atunci lepădăturilor ălora! Pironește cu privirea santinela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
fericirea asta. Ai rămas la fel de frumoasă, articulează el, șoptit, privind-o drept în ochi, bucurându-se de fiecare secundă petrecută în prezența ei dar conștient până la disperare că fiecare clipă ce trece o îndepărtează totodată de el. Văzuse prea mulți camarazi pe moarte ca să nu recunoască simptomele. Dar plângi, Smaranda. De ce? Visam...că ești lângă mine... și plângeam de fericire. Ușurel, Marius își lasă capul pe umărul ei, acoperindu-i cu mângâieri tandre șuvițele scurte ale părului, odinioară coafat cochet, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște glasul lui Nicky. Marius! Marius! Simte cum o mână viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus, deoarece picioarele încă nu-l ajută și susținut de umărul camaradului său, ajunge în siguranța din spatele zidurilor înainte ca trăgători nemți să înceapă să-i vâneze. Se prăbușesc amândoi gâfâind pe mozaicul holului. Ești rănit? Atunci când răspunde, vocea îi sună atât de ciudat în urechi încât Marius aproape nu și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre pământ, ascunzându-și rușinați bucuria egoistă că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
fetei apoi îi aranjează părul. O învelește cu grijă într-o foaie de cort și înainte să o coboare în groapă sărută buzele reci. Murmură rugăciunea pe care o spusese de atâtea ori în timpul anilor de război pentru mulți dintre camarazii săi. Niciodată nu se gândise că va face asta și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o mână de cioburi. Adio dragostea mea. Visul frumos s-a destrămat. Împreună, tu, eu, copiii noștri... Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]