6,140 matches
-
un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dă petrecerea? — Gay și cu mine. E petrecerea noastră de logodnă. Dar casa e a unui prieten și armata ne dă pileala. — De ce? — Rațiuni de prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie. Frankie i se opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie de voi amîndouă, fetelor. Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea potolit. N-am vrut să fiu răutăcioasă. Sînt mai nervoasă decît par. El aproape că izbucni în rîs de ușurare și o trase delicat mai aproape. — Mă bucur că mi-ai spus asta. Aproape mă hotărîsem să cobor din camion și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El aproape că izbucni în rîs de ușurare și o trase delicat mai aproape. — Mă bucur că mi-ai spus asta. Aproape mă hotărîsem să cobor din camion și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stîngă și murmurînd: „Cînd o să fiu așa cu totul...“ Dar dacă ar fi fost așa cu totul, n-ar mai fi avut nici un fel de sentiment, așa că se gîndi la Rima și la clipele ei de tandrețe: cînd erau în camion și-l atinsese spunîndu-i că-i părea rău, dansul și cum se ținuseră în brațe, cînd ea rîsese de el în ceață și-și trecuse mîna în jurul brațului lui, cafeaua pe care i-o făcuse și chiar haina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea pe lîngă două cinematografe cu instantanee din filme și trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau o coloratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e în fața capelei? Tramvaiul se opri și se dădură jos. Nu, e pe strada care dă în drumul din fața capelei. Rămase nemișcat, descriind geografia locului cu mîinile. Ea îl prinse de rever și-l trase pe trotuar, din calea unui camion care tocmai trecea. — Nu vreau să fiu reținută ca martoră a unui accident. — Unde lucrezi acum? — La Brown. Sînt chelneriță în sala de mese. — O, trec uneori pe-acolo, dar mă duc jos, în club. Thaw îi descrise amănunțit obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și eu sînt cam la fel. Mergem la Unthank! strigă Lanark, dar cei doi nu dădeau semne că-l aud. își mușcă buricele degetelor și se uită din nou pe fereastră. Mergeau printre vehicule care se deplasau în viteză și camioane inscripționate cu nume criptice: QUANTUM, VOSTAT, CORTEXIN, ALGOLAGNICS. Șoferul dorea neapărat să-și demonstreze priceperea depășindu-le. Lanark se întrebă cît mai aveau pînă la drumul spre Unthank și cum putea să oprească autocisterna. în plus, dacă mașina se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt indicator: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 391 DIN ORIGINAL :și, în cele din urmă, Rima se opri, își astupă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal; apoi, cîteva mașini se prelinseră în direcția opusă. O macara mobilă intră pe poarta curții catedralei, traversă peste vechile pietre de mormînt și parcă lîngă un perete. Lanark își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un loc mai însorit. Wilkins ne-a promis. — Să nu te încrezi prea mult în prietenii tăi din consiliu, spuse Sludden cu gravitate. Am făcut ordine pe autostradă, camioanele cu mîncare merg din nou. Și chiar dacă Wilkins a spus adevărul, uiți de diferențele de timp. Calendarul decimal nu a fost introdus aici și ceea ce consiliul numește zile, poate însemna luni... ani, în comparație cu noi. Și nu uita că Alexander s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din umeri și-i spuse: Nu-i vina ta. O să-ți dau un sfat... Fu întrerupt de vuietele unei sirene și de un zăngănit ca un tunet slab. Traficul din piață se opri. Pietonii rămaseră pe loc, uitîndu-se la un camion plin de oameni în kaki cu berete negre, care țineau puști în mînă. Se deplasa ca un miriapod, de genul celor care se tîrau lent pe pămîntul zgrunțuros, cum le văzuse în filme, dar pe drumul neted se mișca atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise Macfee. — Cinstit, domnule, camera aia pe care o părăsești pare foarte, foarte drăguță. Unde ziceați că e? Ușa se deschise și o luară în grabă spre holul de ieșire, Lanark ținîndu-se mereu aproape de Macfee. Cînd pășiră pe trotuar, trei camioane ale armatei pline cu soldați trecură ca fulgerul pe lîngă ei. — Ce se întîmplă? strigă Lanark. Pentru ce sînt tot soldații ăștia? De unde vrei să știu? țipă Macfee. Eu sînt un animal neștiutor, tot ce aud sînt știrile de la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stai la distanță, probabil că tu vei fi acela. Vocea îi era atît de slabă și nesigură, că Lanark îl luă de braț și merse cu el pe mai multe străzi aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca asta? ― întrebă încăpățânat Gosseyn. Urmă o scurtă perioadă de tăcere, apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei se etala următorul mesaj dactilografiat: Expediază pe Venus corpul lui Gosseyn II și depune-l, cu unul din roboplanele tale în pădure, în apropierea locuinței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lumii. Un întreg roi de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază pentru a observa imediat orice gol creat în mulțime și a se repezi într-acolo, cu speranța disperată de a ajunge la timp. În ciuda tuturor acestor riscuri, Gosseyn nu fu surprins să constate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua pe acolo și vom ocoli până la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lor îl șocă pe Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase camionul ce transportase distorsorul. În timp ce înaintau aproape alergând, zgomotul se mai diminuă puțin ca și numărul de camioane și avioane. Doar forfota, fără îndoială, continua să rămână destul de activă. Șuieratul aparatelor de tăiere, zăngănitul sonor al bucăților de metal care cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]