2,210 matches
-
gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus"), carpen ("Carpinus betulus") sau alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de stâncărie și pajiște (unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.), printre care: clopoțel
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
al Spaniei : În 1812, tabloul este luat de Joseph Bonaparte când fuge din Spania și îl însoțește în exilul său din Statele Unite ale Americii, fiind atârnat în reședința sa din Point-Breeze. Portretul este dat fiicei sale Zénaïde Bonaparte, prințesă de Canino, care îl expune apoi în vila Bonaparte (cunoscută anterior ca vila Paolina), reședința de la Roma a prinților de Canino. Tabloul este păstrat de urmașii săi până în 1949, când este lăsat moștenire de către nepoata sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
său din Statele Unite ale Americii, fiind atârnat în reședința sa din Point-Breeze. Portretul este dat fiicei sale Zénaïde Bonaparte, prințesă de Canino, care îl expune apoi în vila Bonaparte (cunoscută anterior ca vila Paolina), reședința de la Roma a prinților de Canino. Tabloul este păstrat de urmașii săi până în 1949, când este lăsat moștenire de către nepoata sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului național din Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
ca pește de acvariu. "Umbra krameri" (Walbaum, 1792) din latină "Umbra" = umbră, în sensul de fantomă, din cauza mișcărilor sale rapide + "krameri" = în onoarea lui Wilhelm Heinrich Kramer, care a descris în 1777 peștele ca Umbra chiar înainte de Linné. Sinonimul "Umbra canina" (Marsigli, 1726) din latină "Umbra" = umbră + "canina" = câinesc. Țigănuș, Pietroșel, Bătrân, Pește negru, Pește țigănesc, Țăgănuș. Ceh.: Blatňák tmavý; Ger.: Europäische Hundsfisch; Rus.: Умбра; Ung.: Lápi póc. Spatele este aproape negru, flancurile (laturile) cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
1792) din latină "Umbra" = umbră, în sensul de fantomă, din cauza mișcărilor sale rapide + "krameri" = în onoarea lui Wilhelm Heinrich Kramer, care a descris în 1777 peștele ca Umbra chiar înainte de Linné. Sinonimul "Umbra canina" (Marsigli, 1726) din latină "Umbra" = umbră + "canina" = câinesc. Țigănuș, Pietroșel, Bătrân, Pește negru, Pește țigănesc, Țăgănuș. Ceh.: Blatňák tmavý; Ger.: Europäische Hundsfisch; Rus.: Умбра; Ung.: Lápi póc. Spatele este aproape negru, flancurile (laturile) cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
conspecifici. Înotul țigănușului este foarte caracteristic: în timpul înotului, peștele mișcă înotătoarele sale perechi (pectorale și pelviene) în mod alternativ, asemenea unui patruped de pe uscat (de ex. un câine), din care cauză i s-a și dat numele specific de Umbra canina. Înotătoarea dorsală se mișcă mereu, ondulând, ca și cum fiecare radie ar avea un mușchi propriu. Trăind în ape sărace în oxigen, țigănușul își completează respirația înghițind din când în când aer din atmosferă, pe care-l trece în vezica înotătoare, puternic
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt separate. Au 30-48 vertebre. Stomacul are un cec, iar intestinul 3-6 apendice pilorice. Se hrănesc mai ales cu pești, dar și cu viermi și cu artropode. Au o importanță economică mare. Carnea lor este gustoasă și multe
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
este alungit și comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mărunți. Capul este lipsit de solzi. Botul este alungit, cu gura terminală, mică, prevăzută cu buze subțiri și cu dinți neegali, dispuși pe două rânduri, unii dintre ei având forma de canini. Înotătoarea dorsală cu 9 (excepțional 8) spini și 11-12 raze moi, prezintă o excavație în regiunea anterioară. Înotătoarea anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
comprimat. Botul ascuțit sau obtuz. Falca inferioară proeminentă sau subîntinsă. Ochii mici sau mari, acoperiți cu o pleoape adipoase mai mult sau mai puțin dezvoltate. Dinții fălcilor sunt pluriseriați sau în benzi, mici sau minusculi, uneori cu un rând de canini mari recurbați. Dinții de pe bolta bucală (vomer, palatine) sau de pe limbă prezenți sau absenți, în funcție de specie sau de stadiul de dezvoltare. Fantele branhiale mari, membranele branhiostegale neunite și separate de istm. Raze branhiostegale 6-10 (de obicei 7). Numărul și lungimea
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
de câine dar nu consumarea ei. Într-un reportaj realizat în 1989 de către X. Malher și B. Denis, arată că în timpul secetelor și foametei francezii consumau în mod frecvent câini și că în colonia franceză Tahiti dispărea jumătate din populația canină datorită uzului cărnii acestui animal în alimentația umană cu ocazia zilei de 14 iulie a fiecărui an, ziua națională a Franței. Ainsi Charles Laurent, într-o carte publicată în 1970, scrie că în 1870 existau măcelării care comercializau carne de
Carne de câine () [Corola-website/Science/330792_a_332121]
-
se hrăni cu o pradă mai mare. Dinții mari puternici, ascuțiți, conici sau aplatizați, de mărime inegală pe ambele fălci și palatine (bolta palatină), dar absenți pe vomer; în apropierea vârfului fălcii inferioare sunt de obicei 1 sau 2 dinți canini (caniniformi) ascuțiți puternici. Fantele branchiale sunt largi; pseudobranhiile bine dezvoltate. 7 raze branhiostegale. Membranele branhiale sunt separate de istm și una de alta. Branhiospinii (spini branhiali) absenți sau vestigiali. Branhiospinii, dacă sunt prezenți, sunt sub formă de 1 sau 2
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
Corpul alungit, comprimat, sau semi-fusiform ("Lepidocybium", "Ruvettus"). Două nări pe fiecare parte a botului. Gura mare, neprotractilă. Dinți puternici și lungi pe fălci; de obicei dinți caniniformi (în formă de colți) în partea anterioară a fălcii superioare. O pereche de canini în partea anterioară a fălcii inferioare. Falca inferioară este mai lungă decât falca superioară și depășește vârful ei. Fantele branhiale largi, membranele branhiale neunite, separate de istm. Solzii mici, minusculi sau absenți, uneori modificați ("Lepidocybium", "Ruvettus"). Două înotătoare dorsale. În urma
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
efilat în partea posterioară. Capul este lung, botul ascuțit. Gura mare, neprotractilă, falca inferioară proeminentă. De obicei au un apendice cutanat la extremitatea fiecărei fălci. Maxilarul ascuns (acoperit) de preorbital. Gura este înarmată pe ambele fălci și palat cu dinți canini puternici, lungi, ascuțiți și tăioși. Pe partea anterioară a fălcii superioare și uneori pe partea anterioară a fălcii inferioare dinții sunt asemănători cu colții. O singură nară pe fiecare parte laterală a botului. Operculul fragmentat. O singură înotătoare dorsală joasă
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"). Arbusti cu specii de: jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba"), salbă moale ("Euonymus europaeus"), cununiță ("Spiraea chamaedryfolia"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
tip Galio-Carpinetum". În arealul ariei protejate alături de stejar pufos ("Quercus pubescens") vegetează mai multe specii de arbori și arbuști cu exemplare de: arțar tătăresc ("Acer tataricum"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), măceș ("Roșa canina"), dârmoz ("Viburnum lantana") sau migdal pitic ("Amygdalus nana"). În sit este semnalată prezența unei a trei specii de coleoptere protejate prin lege și aflate pe Lista roșie a IUCN: croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), rădașca ("Lucanus cervus") și croitorul
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
din arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus") sau măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice cu specii de: scorzonera ("Scorzonera purpurea ssp. roșea"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), arnica ("Arnica montană L."), piciorul cocosului de munte ("Ranunculus montanus"), brioala ("Ligusticum mutellina"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), unghia
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
racului"), sânzâiene (din specia "Galium uliginosum"), pipirig de munte ("Juncus alpinoarticulatus"), bumbăcăriță (cu specii de "Eriophorum gracile", "Eriophorum vaginatum" și "Eriophorum angustifolium"), rogozuri (cu specii de "Carex nigra, Carex echinata, Carex lepidocarpa" și "Carex diandra"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), bucățel ("Agrostis canina") și șuvară ("Molinia caerulea"). Fauna este constituită din mamifere cu specii de: șoarece pitic ("Micromys minutus"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"); reptile și amfibieni: triton cu creastă ("Triturus cristatus"), broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), brotacul verde de copac ("Hyla
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
prea des. Când câinele se murdărește cel mai bine este să lăsați noroiul să se usuce pe ei și să-l îndepărtați apoi prin periere. Blana trebuie să fie smulsă cu mâna de două-trei ori pe an de un frizer canin specializat. O îngrijire săptămânală este tot ceea ce trebuie pentru a scăpa de părul care atârnă inert. Plimbările zilnice sunt necesare pentru a asigura rasei Westie mișcarea de care are nevoie. Dacă există o zonă sigură, împrejmuită, este bine să-l
West Highland white terrier () [Corola-website/Science/328537_a_329866]
-
foarte apreciat de doamnele din rândul nobilimii în jurul anilor 1800. Datorită dimensiunilor lor reduse, acești câini erau, în mod caracteristic, purtați pe mansoanele doamnelor și cu capul la pieptul acestora. În 1877, Maltese-ul a apărut pentru prima dată la expoziția canină de la Westminster. În acel timp, rasa purta denumirea de câinele-leu maltez. In 1879, rasa și-a făcut din nou apariția la Westminster, de această dată sub denumirea de Maltese Skye Terrier, deși nu este un câine terrier. În cele din
Bichon Maltez () [Corola-website/Science/328536_a_329865]
-
făcuți cadou împăraților chinezi de către Dalai Lama din Tibet. Era crescut doar de familiile regale. Tocmai datorită acestei asocieri, mulți câini au fost omorâți în timpul Revoluției Chineze. A devenit cunoscut sub numele chinezesc din 1935 când s-a fondat „Clubul Canin ”. În Europa a pătruns în perioada anilor 30. Rasa este recunoscută de următoarele oficii și organizații internaționale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR. Shih Tzu este acoperit de un păr lung, incluzând un smoc
Shih Tzu () [Corola-website/Science/328547_a_329876]
-
gigant și o fantomă schelet a unui hingher. Serialul îi arată de asemenea pe Scooby și Shaggy ca fiind duetul lor preferat de super-eroi. Shaggy era neînfricatul Comandant Cool (o combinație între Batman și Superman) și Scooby era companionul său canin credincios Mellow Mutt (o combinație între Krypto, Robin și Ace ogarul liliac). Shaggy a fost exact ca incarnația sa mai mare. Mânca mult și folosea în mod constant termenii „Yikes!” și „Zoinks!” și era mereu momeala. Uneori este de acord
Un cățel numit Scooby Doo () [Corola-website/Science/329423_a_330752]
-
mai dificile, membrii echipei ajung să-și înlocuiască membrele amputate de turn în urma greșelilor comise cu proteze nanotehnologice furnizate de doctorul Trintignant. Cursa nebună în susul turnului le aduce moartea lui Hirz și Forqueray, în timp ce Roland și Richard ajung la forme canine suficient de suple pentru a încăpea în camerele tot mai mici și cu modificări tot mai ample ale rețelei neurale pentru a putea rezolva problemele. În cele din urmă, Celestine îl convinge pe Richard să renunțe, dar este deja prea
Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz () [Corola-website/Science/330976_a_332305]
-
scurtează în ritm accelerat. În 1995, textul a fost recompensat cu Marele Premiu ARSFAN. Povestirea a fost publicată în nr. 143 al "Jurnalului SF" și aduce în discuție o metodă revoluționară de tratare a copiilor cu dizabilități psihice folosind dresajul canin. Metoda dă rezultate extrem de bune, dar nu ia în seamă condiționările pe care le impune ierarhia unei haite. Ultimul text din perioada 1994-1995 a apărut în "SuperNova" și a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună schiță la concursul
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
dorsoventral, botul este proeminent, lung, ascuțit sau obtuz. Pedunculul caudal este lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus. Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie; caninii lipsesc. Marginea posterioară a opercularului slab zimțuită, cea inferioară netedă. Opercularul se termină cu 2-3 prelungiri posterioare ascuțite (țepi). Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Au două înotătoare dorsale distanțate între ele, prima cu 8-15
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), alun ("Corylus avellana"), scoruș-gecesc ("Sorbus graeca"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Carpaților
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]