3,909 matches
-
care distingea în cele trei roți ale cunoașterii barbiene trei trepte ale iubirii: carnală, intelectuală și celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang de erotism cosmic, divin, imn ridicat lui EL, Mîntuitorul, dar și GAHEL-ei, Helga, ecou potrivit și cu numele scandinav al Zeiței Infernului și a Morții: (H)Elga
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este folosit pentru a desemna o societate în întregul ei, cu mentalitățile, politica, obiceiurile și normele sociale, precum și cu așezarea ei geografică și istorică, o societate mare sau mică, după cum e cazul. Alteori, cuvîntul se referă la "cultura înaltă" sau "canonică" - cele mai bune și mai reprezentative realizări ale unei comunități, cele admirate îndeobște de membrii cei mai educați, sofisticați și inteligenți ai societății. În fine, cuvîntul cultură mai indică producțiile și creațiile ideale și spirituale ale unei societăți, arta și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cultural nu este negată, ci mai degrabă reasamblată în moduri adesea deconcertante. Într-o libertate de alegere adeseori laxă, copleșită de multiplicitatea opțiunilor posibile, sîntem avertizați: devine practic imposibil să negi un loc printre aceste gîndiri religioase și valorilor culturale canonice. Filosoful comparatist va apela la cînteva exemple concrete de continuitate și stabilitate existente în oceanul relativității postmoderne. Ca reper de referință al declanșării modernității globalizatoare este luat anul 1500, deși au fost evenimente favorizante cu mult mai vechi, ca apariția
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care adesea sînt valori perisabile, nu la fel se întîmplă în al doilea caz. "Canoanele sînt mai mici și mai cuprinzătoare deopotrivă, și oricum mai puțin tangibile. Ele includ valori, interogații, intenționalități, conținuturi constante ale naturii umane. Operele cu adevărat canonice sînt selectate pe baza unui proces natural nedirijat, care rămîne în ultimă instanță imprevizibil chiar dacă e modelat de anumiți parametri" (V.N.). Un prim parametru este preferința majorității manifestată în timp. Al doilea, capacitatea de a-și atașa o multitudine de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
discurs, dar nu și alinierea la ele. Încă un parametru semnificativ este capacitatea de a crea durabilitate și transcendență estetică. Alt parametru la care apelează Virgil Nemoianu (și ca argument în favoarea canonului ca rezultat al presiunilor populare), trimite la operele canonice care au rol de mediere între cei cu pretenții și cei fără pretenții, sau între lucrările curriculare și cele comerciale. Canonul, sub presiunea noilor opere produse de scriitorii contemporani, se manifestă prin externare și nu prin dislocare, altfel spus, prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pretenții, sau între lucrările curriculare și cele comerciale. Canonul, sub presiunea noilor opere produse de scriitorii contemporani, se manifestă prin externare și nu prin dislocare, altfel spus, prin includere și nu prin excludere. "Un lucru foarte vizibil la autorii pur canonici e acela că factorii neconștienți joacă un rol mult mai important decît factorii care provin din manipularea conștientă și din presiunile instituționale" (V.N.). Între exemplele la care apelează este și cel al literaturii române sub comunism, cînd Blaga și Barbu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e unul dintre puținii autori remarcabili și publicați în alte spații lingvistice și culturale, care face constant în scrierile sale apel la autori români - fapt mai mult decît admirabil. Profesorul româno-american încearcă să descifreze mecanismul intrării unor opere în domeniul canonic: "Canonizarea e în primul rînd un proces democratic. Cărturarii, instituțiile, ideologiile, grupurile de scriitori sau, nu în ultimul rînd, persoanele individuale pot propune, iniția, presa și manipula cît doresc. Puterea de a decide e rezervată unui public cititor mult mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
comunitatea ca întreg și pe lungi perioade de timp, adoptă anumite scrieri și anumiți scriitori". Și diagnostichează cu o bună aproximare ce se cere pentru a dobîndi acest statut: "Operele care pot spera să dobîndească și să mențină un statut canonic pe lungi perioade de timp trebuie, în primul rînd, să fie înzestrate cu o anume substanțialitate și diversitate intrinsecă. Ele trebuie să fie capabile să răspundă numeroaselor și variatelor solicitări, să susțină povara interpretărilor contrastante. Cu alte cuvinte, trebuie să
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
conștiință și ambiții istorice, am Înțeles cum să apreciem subtil trecutul, acum privim istoria nu ca pe o valoare dată, ci am Învățat să o interpretăm retrospectiv În permanență. Walter Benjamin scria despre „istoria În răspăr, În opoziție cu istoria canonică bazată peideea progresului, confuzia cu o succesiune a Învingătorilor― și neinvită la 136 căutareaunei istorii a faptelor ce nu au cunoscut posteritatea, un fel deistorie ainsucceselor În istorie (Benjamin 2002: 201).
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
semnează și votează tot ce li se cere: teribilul cuplu imperial asasinase deja cel puțin doi papi și cîțiva episcopi. Fără a mai pune la socoteală ecleziaștii mărunți ! Dar aceste decrete, promulgate sub presiune, sînt nule din punct de vedere canonic. în plus, trebuie să remarcăm că acest consiliu - nu mai mult decît oricare altul - n-a condamnat reîncarnarea în sine. Au fost condamnate în anul 553 numai ,,referirile” la reîncarnare. Acest succes politic imperial a avut drept consecință o revizuire
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Agathos lui Oinos, "not în knowledge is happiness, but în the acquisition of knowledge" [nu în cunoaștere se află fericirea, ci în achiziția cunoașterii"]3. Ion Barbu nu pare să gândească diferit în "Veghea lui Usher": Cunoașterea era aici locuire, canonica deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe cai închise și simple că lăncile unui triunghi 4. Călăuzite de ceea ce Henri Bergson numește, bon sens, prin care trebuie să înțelegem "l'expérience continue du réel" [experiență continuă a realului (=duratei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
du réel" [experiență continuă a realului (=duratei)]5, caracteristică artistului adevărat, mecanismele inițiatice ("închise) și directe ("simple") ale gândirii poetice definesc o nouă cale, o sinteză dialectica între reflecție ("verificare") asupra datelor memoriei ("a gândurilor iubite"), și percepția pură, dezinteresata ("canonica deplasare în spirit") și directă, i.e., intuiția ("locuire", engl. "indwelling" )6, descrisă de poetul american, de la care autorul "Jocului secund" pare să fi preluat termenul, astfel: La moartea, sau metamorfoza lor, când aceste creaturi, bucurându-se de viață ultima - imortalitate
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Deplasarea aceasta legislativă înlocuiește moralitatea cu tehnica, asociind o perspectivă nouă asupra socializării copiilor. Atitudinile și orientările religioase își pierd din importanță la acest nivel, în favoarea calculului, a absenței bunăvoinței dezinteresate și a pragmatismului. Religia, cel puțin în varianta ei canonică, nu mai oferă interpretări pertinente ale universului fizic. Acțiunile politice nu mai sunt cu necesitate susținute religios. În cazul lor, interpretările voinței divine lasă motivațional locul rezultatelor sondajelor de opinie. Corporațiile dezvoltă structuri impersonale, acordând prea puțin interes implicațiilor religioase
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la Paradisul Pierdut. Hick consideră diferitele religii drept forme particulare ale aceleiași capacități umane de a sesiza Transcendentul. Girard și Vattimo sunt, în schimb, orientați spre evidențierea articulațiilor acțiunii divinului. Deși operează cu o mai mare încărcătură de informație creștin canonică, demersurile lor sunt, din acest punct de vedere, mai îndrăznețe decât ale celorlalți. Girard socotește că rostul Patimilor și al reprezentării lor evanghelice e revelarea violenței mimetice constitutive umanului. Vattimo consideră secularizarea drept kénosis, etapă în planul divin de mântuire
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
puțin în accepțiunile explicite ale lui Rorty, Vattimo și Hick, există. Această posibilitate sugerează recalibrarea statutului ontologic uman. Dacă omul poate guverna din iubire, păstrând lumea în ordine, distanța dintre acesta și divinitate se dezvăluie mai mică decât în reprezentările canonice. Astfel, demersurile apreciate anterior ca reducționiste în privința statutului recunoscut religiei semnalează o augmentare a statutului uman. La rândul lor, aceste demersuri post-seculare sunt condiționate istoric. Ele reflectă prefigurativ (ca puncte de cristalizare) actuala stare de spirit a omului occidental. Biserica
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
miezul politicilor publice actuale. Recuperarea lor post-seculară ca religioase, creștine coroborează postularea eliadescă a religiozității drept trăsătură umană constitutivă 29, chiar în varianta proiectării ei în viitor, ca speranță asumată, la Rorty. Dar este religiozitatea occidentală contemporană în mod necesar canonic creștină? Așa par a sugera mai sus menționatele bune practici de coeziune socială, recunoscute ca temelie a Occidentului democratic și revendicate ca expresii ale iubirii aproapelui. Creștinismul este în primul rând o religie a iubirii. Totuși, în cel mai generos
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de creștere a statutului ontic al umanului. Să fie acesta rostul uitării divinului în procesul de secularizare? Gnosticism? Sfârșit de poveste și/sau încă o etapă în brâncușiana creștere- descreștere a lumii? Toate aceste întrebări pot fi puse fără strângeri canonice de inimă. Așa cum generos arăta Olivier Clément31, oricum Dumnezeu are răspunsuri la toate întrebările pe care omul le-ar putea pune. Bibliografie Clément, Olivier, "Creștinism și știință. Rolul ortodoxiei", în Bioetica și taina persoanei. Perspective ortodoxe, de Dominique Beaufils et
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
esenii din Palestina, în cu-vîntarea lui Petru este numit simplu Evanghelia, iar la 18,25-26, ,,revelația’’ pe care ei o propovăduiau cu mare patimă, o numesc Calea lui Dumnezeu. În Epistola a doua a lui Pavel către tesaloniceni, textul lor canonic de propovă- duire îl numește la 1,8 Evanghelia Domnului nostru Iisus Cristos, iar în scrierea Epistola lui Pavel către efeseni la 6,14-15 cînd le cere membrilor frăției să fie gata și ,,avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de Eno de la Tatăl Ceresc, iar la 8,2-8 Evanghelia păcii este numită ,,Legea Duhului de viață în Iisus Cristos, care m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții.” În Epistola lui Pavel către filipeni la 1,27 lucrarea canonică a zeloților, iudaizată după cea a geților, poartă numele de Evanghelia lui Cristos Ciudat este faptul că, deși Evanghelia păcii, sub diferitele ei denumiri cum apare în scrierile iudeo-creștine numite Noul Legămînt, care a fost scrierea canonică de propovăduire a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1,27 lucrarea canonică a zeloților, iudaizată după cea a geților, poartă numele de Evanghelia lui Cristos Ciudat este faptul că, deși Evanghelia păcii, sub diferitele ei denumiri cum apare în scrierile iudeo-creștine numite Noul Legămînt, care a fost scrierea canonică de propovăduire a pretinsei noi religii de către căpeteniile Frăției Noului Legămînt, Ia-cov, Chifa/Petru, Ioșua/Ioan/ și Saul/Pavel, nu apare ca text sacru al acestui cult. Explicația ,,ciudățeniei” constă în faptul că respectiva scriere a fost o iudaiza-re prea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fost salvate de Noe de la potop în arca sa, și astfel au fost transmise Neamului Omenesc, deci acestea au fost scrierile sfinte de la începutul omenirii. Ori scrierile lui Eno dar și alte texte pline ochi de înțelepciune mioritică formau scrierea canonică Biblia a religiei geți- lor sau ,,religiei lui Zamolxe” cum a mai apărut la Celsus care a fost text canonic și pentru mozaici pînă în anul 90 al erei noastre. Iar dacă acest pîrlit ivrit le considera începătoare, nu avea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrierile sfinte de la începutul omenirii. Ori scrierile lui Eno dar și alte texte pline ochi de înțelepciune mioritică formau scrierea canonică Biblia a religiei geți- lor sau ,,religiei lui Zamolxe” cum a mai apărut la Celsus care a fost text canonic și pentru mozaici pînă în anul 90 al erei noastre. Iar dacă acest pîrlit ivrit le considera începătoare, nu avea cum o mare parte din antichitate să-și găsească umbra de speranță în ele după cum s-au răspîndit în imperiul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și Theodotion. Origene a inclus aceste traduceri împreună cu textul ebraic scris cu alfabet ebraic și același text scris cu alfabet grec, într-o amplă lucrare ce a fost publicată în anul 235 sub numele de Hexapla fiind cunoscută drept textul canonic al iudeo-cretinismului. Atît de canonică a fost această scriere încît numai după 166 de ani, creștinii romanici au interzis-o fiind condamnată defi- nitiv și arsă pentru că avea un conținut eretic, și nu putea intra în gușa îndrăciți- lor iudeo-sataniști
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]