2,477 matches
-
9 milioane de pachete și aproape 18 milioane de franci elvețieni, reprezentând donații către agențiile APR din toate statele afectate. Mai mult, datorită intervenției Agenției, aproape 200.000 de prizonieri au fost schimbați între părțile implicate în război, eliberați din captivitate și trimiși în țările de origine. Organizația a reușit, de asemenea să identifice 2 milioane de prizonieri de război, care au fost ajutați să-și contacteze familiile. Pe durata întregului război, CICR a monitorizat părțile implicate în luptă, pentru ca acestea
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
scrisoare Președintelui Rafsanjani, în care recunoștea drepturile iranienilor asupra malului de est al Shatt al-Arab, declarându-se dispus să-și retragă trupele din teritoriul iranian ocupat. Majoritatea prizonierilor de război au fost eliberați în 1990, alții însă au rămas în captivitate până în 2003. Liderii iranieni au declarat că este “cea mai mare victorie din istoria Republicii Islamice Iran”. Deși războiul dintre Iran și Irak s-a terminat indecis, mulți analiști consideră totuși că Irakul a fost în realitate adevăratul învingător, bazându
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
sugerează că numbatul ar putea fi mai bazal decât diavolul tasmanian și deci mai apropiat de lupul marsupial. Descrierile lupului marsupial variază, dovezile limitându-se la specimene de pui conservate, fosile, piei, fotografii și filmări alb negru ale acestuia în captivitate, precum și mărturii de pe teren. Lupul marsupial seamănă cu un câine mare, cu păr scurt, cu o coadă țeapănă, prelungită ușor din corp, precum cea a unui cangur. Mulți coloniști europeni l-au comparat cu o hienă, din cauza comportamentului și poziției
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
devenea agitat. Era de asemenea capabil să se susțină doar pe membrele din spate pentru perioade scurte de timp. Cu toate că nu există înregistrări care să conțină și sunetele produse de lup, cei care l-au văzut în natură și în captivitate au observat că mârâia și șuiera când era agitat, adesea urmat de un căscat de amenințare. În timpul vânătorii emitea, în repetate rânduri, o serie de lătrături asemănătoare unei tuse guturale (descrise ca „iip-yap”, „cai-iip” sau „hop-hop-hop”), probabil pentru a comunica
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
probabil pentru a comunica cu ceilalți membri ai haitei. Producea, de asemenea, un sunet asemănător cu plânsul, probabil pentru identificarea la distanță. Se cunosc puține lucruri despre comportamentul sau habitatul lupului marsupial. S-au realizat câteva observații asupra exemplarelor din captivitate, dar cele despre viața din sălbăticie au fost făcute de oameni fără studii de specialitate. Majoritatea observațiilor au fost realizate în timpul zilei, în timp ce lupul marsupial era nocturn. Aceste observații, făcute în secolul al XX-lea, ar putea fi atipice, din moment ce
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
și lipsiți de păr, dar până să părăsească marsupiul deschideau ochii și se acopereau cu blană. După aceasta, până deveneau destul de dezvoltați să asiste la vânătoare, rămâneau în vizuină, cât femelele vânau. Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899. Speranța de viață în sălbăticie era de cinci-șapte ani, cu toate că exemplarele captive au trăit și nouă ani. Lupul marsupial era carnivor. Stomacul era muscular cu abilitatea de a se
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
ani. Lupul marsupial era carnivor. Stomacul era muscular cu abilitatea de a se destinde pentru a-i permite să mănânce cantități mari de hrană deodată, probabil o adaptare pentru perioadele lungi când aceasta era rară. Analiza scheletului și comportamentului din captivitate sugerează că prefera să urmărească un singur animal până îl epuiza. Unele studii au ajuns la concluzia că vâna în grupuri mici, familiale, un grup îndreptând prada într-o anumită direcție, iar un altul așteptând în umbră, creând astfel o
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
lupul marsupial era folosit doar ca o scuză convenabilă pentru lipsa de grijă a fermierilor, iar această imagine de ucigaș de păsări de curte a rămas întipărită în mintea oamenilor din cauza unei fotografii realizate de Henry Burrell în 1921. În captivitate, aceștia erau hrăniți cu o varietate de mâncăruri, inclusiv iepuri și canguri morți, precum și carne de vacă, oaie, cal și păsări de curte. Se crede că lupul marsupial a dispărut aproape complet din Australia acum 2.000 de ani și
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
urmă, la dispariția sa, să fi contribuit factori multipli, inclusiv competiția cu animalele introduse de europeni, precum câinii, pierderea habitatului, extincția speciilor cu care se hrănea și o boală asemănătoare cu răpciuga, care a afectat și multe exemplare aflate în captivitate. Oricare ar fi fost motivul, lupul marsupial a devenit foarte rar în sălbăticie către sfârșitul anilor '20. Deși mulți considerau lupul ca fiind responsabil pentru atacurile asupra oilor, s-a încercat salvarea lui. Arhivele comitetului de conducere din promontoriul Wilsons
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre. În momentul în care contraamiralul Stoianovici și statul său major, cu toate documentele și navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru. În închisorile comuniste, scria recent istoricul catolic american Robert Royal, episcopul ""a fost maltratat (...) într-o asemenea măsură, încât în momentul în care a fost azvârlit dezbrăcat într-o celulă devenise de nerecunoscut"". Aflat în captivitate, el și-a susținut cu mult curaj nevinovăția, declarând: ""De la început și până în ziua arestării mele, am căutat să îndeplinesc îndatoririle mele religioase de episcop catolic și am înlăturat din faptele și cuvintele mele orice politică, având drept scop de
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
făcut o judecată sumară, suficientă însă ca Felix să se convingă de nevinovăția sa, dar pentru a face pe plac iudeilor și, poate, cu speranța că va primi ceva bani pentru răscumpărarea lui, l-a ținut, sub pază militară, în captivitate încă doi ani (cf. Fap 24,1-25), până la sosirea noului procurator, Festus Porcius (60 e.n.). Acesta a încercat să pună capăt situației, dar Pavel, prevăzând o judecată nedreaptă, sub presiunea iudeilor, a făcut apel la tribunalul împăratului (cf. Fap 25
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
supraveghere militară (Fap 28,30). Proba libertății relative se găsește în faptul că el îi poate întâlni pe reprezentanții comunității iudaice (cf. Fap 28,17-27) și i se îngăduie chiar mai mult, așa cum se poate întrezări din scrisorile, numite ale captivității ( "Efeseni", "Coloseni", "Filimon" și, probabil, "Filipeni"). Apostolul, chiar dacă este sub pază și încătușat, apare, în continuare, ca marele misionar care desfășoară o activitate destul de intensă în Biserica din Roma și călăuzește încă - dojenind, îndemnând și învățând - pe convertiții săi din
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Morus ceva de temut. Contraatacul său personal a fost declanșat într-o manieră tipică pentru un scriitor. L-a asistat pe regele Henric al VIII-lea la scrierea „"Apărării celor Șapte Taine"”, un răspuns polemic la scrierea lui Luther „"Despre captivitatea babiloniană a Bisericii"”. Când Luther a replicat cu "Contra Henricum Regem Anglie", Morus a primit responsabilitatea de a formula o contra-replică, ceea ce a și făcut în "Responsio ad Lutherum". Aceste schimburi de replici mai degrabă violente l-au determinat pe
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
Cel mai mare samurai, secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect față de cuvântul dat, spirit de sacrificiu și dispreț total față de moarte. Spre a evita umilința captivității, iar mai târziu spre a demonstra credința față de stăpân, sau spre a protesta împotriva conduitei nedrepte a unui superior direct, a apărut obiceiul numit vulgar "harakiri" - care înseamnă „a-ți spinteca burta” sau, cu un cuvânt mai elegant, derivat din
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
că există aproximativ 40.000 de exemplare în sălbăticie. Ursul polar este celebru datorită poveștii Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Fram este un artist la circ și este dus înapoi în mediul său pentru că altfel ar fi murit din cauza captivității. În realitate acesta este greu de dresat chiar luat de mic din mediul său natural se adaptează foarte greu noilor condiții. Totem: Ursul ca totem simbolizează viața trăită în liniște și armonie. Ursul este un simbol al puterii, al rezistenței
Urs polar () [Corola-website/Science/302329_a_303658]
-
masculi, iar acesta din urmă, probabil, se împerechează rar înainte de această dată. Au fost observate în natură femele reproductiv active în vârstă de 12 ani. O femelă cu vârsta de 17-18 de ani a fost capturată, iar koala ținut în captivitate poate trăi 20 de ani. Koala (Phascolarctos cinereus) are un areal actual care se extinde din sud-estul statului Queensland prin estul statului Noua Galie de Sud și Victoria până în sud-estul Australiei de Sud. În timpul pleistocenului superior koala se întâlnea, de
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
demoralizarea forțelor germane și a diminuat efectivitatea calitatea echipamentului lor. Pe data de 2 februarie, Armata a 6-a cu aproape 100.000 de soldați, s-a predat forțelor sovietice, cu toate că doar aproximativ 6.000 de militari germani au supraviețuit captivității și s-au întors în Germania după sfârșitul războiului. Operațiunea a fost parțial sincronizată cu Operațiunea Marte lângă Moscova. Armata Roșie s-a unit atât de repde la Kalach că a fost necesar să reproducă scena pentru filme de propagandă
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
în gură pentru a fi mestecată a doua oară. Spre deosebire de canguri și de posumii mâncători de eucalipt, koala fermentează hrana în epigastru, iar retenția lor digestivă poate dura până la 100 de ore în sălbăticie, și până la 200 de ore în captivitate. Acest fapt este datorat dimensiunii foarte mari a cecului lor 200 cm în lungime și 10 cm în diametru cea mai mare proporționalitate a oricărui animal. Koala pot alege ce bucăți de hrană să rețină pentru o fermentare mai îndelungată
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
lor. În 1934, , custodele secției de mamifere australiene de la Grădina Zoologică din Melbourne, a întemeiat prima cușcă pentru animale australiene, care conținea și koale. Acest lucru i-a dat ocazia de a face un studiu detaliat despre dieta lor în captivitate. Fleay și-a continuat eforturile de conservare și la Sanctuarul Healesville și la David Fleay Wildlife Park. Din 1870, Koalele au fost introduse în câteva insule, incluzând Insula Cangurului și Insula Franceză. Populațiile de acolo au crescut semnificativ, și, cum
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de viață de 20—30 de ani. În general delfinii dorm doar cu o emisferă a creierului odată, apoi cu cealaltă, astfel menținându-și conștiința necesară pentru a se respira și a veghea de posibili prădători sau alte primejdii. În captivitate, s-a observat că delfinii pot intră în somn total, stare în care ambii ochi le sunt închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz respirația este automată și un reflex de bătaie din coadă menține individul
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
ionică alcătuită din 353 de corăbii trimise de diferite cetăți, dar lipsite de o comandă unitară, este împrăștiată, în ciuda minunilor de vitejie înfăptuite de luptătorii din Chios. Miletul a fost cucerit, incendiat, bărbații uciși, iar femeile și copii duși în captivitate la Susa. Marele templu al lui Apollo de la Didyma, unul dintre oracolele vestite ale lumii antice a fost de asemenea ars, împotriva ordinelor date de Darius. Restul orașelor ionice care luaseră parte la revoltă au fost la rândul lor supuse
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
al arestării Apostolului, pe care apoi l-a însoțit la Roma, în prima „călătorie misionară” (prima temniță). Asupra acestei călătorii a lăsat un prețios „jurnal” al călătoriei furtunoase pe mare (cf. și ). Este alături de Paul în cea de-a doua captivitate la Roma (cca. 66-67), când toți ceilalți l-au părăsit pe apostol (cf. ). O antică tradiție răsăriteană îl face episcop de Tebe „"a celor șapte porți"”. Sfântul Ieronim crede că ar fi scris în Boeția și Achaia. Este considerată legendară
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
fost învinsă un an mai târziu de Șapur I în așa-zisa "bătălie de la Edessa". Valerian a fost singurul împărat român făcut prizonier de o forță străină. Potrivit istoricului creștin Lactanțiu (Lactantius), Valerian a fost supus unor mari umiliri în captivitate la curtea lui Șapur I. Lactanțius avea toate motivele să exagereze în expunerea să, întrucat Valerian îi persecutase intens pe creștini. Istoricii moderni contrazic versiunea lui Lactanțiu și relevă că șahul sasanid Șapur I le-a dat lui Valerian și
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
nu a ieșit potrivit dorințelor lui Demetriade. Drept urmare, secvența a fost refilmată în aprilie; totuși a fost ulterior înlăturată la montaj. O altă secvență „tăiată” la final a fost aceea în care Osman, după ce îi era înapoiată spada, pleca spre captivitate. Operatorul Eftimie Vasilescu povestea cum această scenă fusese filmată în fața unei case din București, pe unde treceau și niște șine de tramvai. Pentru a le camufla, strada a fost acoperită cu paie. Tudor Caranfil își pune întrebarea dacă acestea nu
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]