2,944 matches
-
purtându-le, numai că eu mergeam acolo doar În timpul zilei. Pe de altă parte, s-a Întâmplat ca odată, când am luat o jachetă de-a lui, să cadă niște cercei pe jos, iar ăia să nu fie genul de cercei pe care ea i-ar fi purtat. — Cum adică? — Erau cercei cu tortițe, or Frau Pfarr purta numai clipsuri, așa că am tras eu concluziile mele, dar n-am spus nimic. Nu era treaba mea ce punea el la cale. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de altă parte, s-a Întâmplat ca odată, când am luat o jachetă de-a lui, să cadă niște cercei pe jos, iar ăia să nu fie genul de cercei pe care ea i-ar fi purtat. — Cum adică? — Erau cercei cu tortițe, or Frau Pfarr purta numai clipsuri, așa că am tras eu concluziile mele, dar n-am spus nimic. Nu era treaba mea ce punea el la cale. Dar cred că avea și ea bănuielile ei, că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea din nou delirul: eu nu aveam dreptul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Nu-ți stă rău, crede acum părintele, după ce a aflat de la mine adevărul, nu le stă bine la băieți cu părul lung, astăzi când îi vezi pe stradă nu mai știi care-i fată și care-i băiat, băieții au cercei și păr lung, am văzut și mulți călugări tineri cu păr lung prins în coadă, unde se duce lumea asta, Doamne! părintele fumează și bea dintr-un pahar destul de mic ceva ce-și pune dintr-o sticlă de litru, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
distractivă toată treaba. Pe atunci era disperată să evadeze din înghesuiala frustrantă a casei sale. De la vârsta de treisprezece ani chiulea de la școală și o ștergea la Londra să fure din magazine. Se întorcea acasă cu tușuri pentru ochi, cu cercei, eșarfe și genți, în timp ce mama ei o privea cu suspiciune, neavând curajul să se pună cu ea. La șaisprezece ani, după ce a avut grijă să pice examenele de admitere la liceu, a plecat de acasă și s-a mutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în pasul pe care urma să îl facă în momentul în care l-a văzut. Cu întârziere, și-a apropiat picioarele și și-a îndreptat umerii. A însemnat un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling, cât și Mercedes au început să plângă. Chiar și Trix avea ceva suspect de strălucitor în ochi. (După care a ieșit val-vârtej din birou și s-a dus într-un magazin din apropiere, de unde a furat o pereche de cercei, întorcându-se evident mult mai binedispusă.) Ceea ce se adăuga la stresul tuturor era că nu puteau să acorde acelui prim număr toată atenția lor. Lucrau, de asemenea, și pentru octombrie și noiembrie. Apoi, în mijlocul acestei nebunii, Lisa a convocat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a mea și două de cealaltă parte. Stai așa. Francine și-a ridicat tricoul și l-a transformat într-o bustieră, dezvăluindu-și burtica de copil. Ce e semnul ăla auriu de pe burta ta? întrebă Lisa, interesată, în ciuda oricărui lucru. —Cercelul meu din buric, spuse Francine defensivă. —Ba nu e asta. Ascultă, a trebuit să îl desenez, insistă Francine. Mama spune că pot avea unul adevărat când împlinesc treisprezece ani - deși voi muri până atunci, adăugă ea, sumbră. Apoi a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părăsit-o pentru cea mai bună prietenă a ei, explică Monica în momentul în care și-a dat seama că Ashling nu o va face. Doctorul oftă. Asta e viața, nu? Dar oamenii voiau Prozac pentru orice - dacă pierdeau un cercel, dacă se întâmpla să calce pe o piesă de Lego. Nu e vorba doar de prieten, continuă Monica să prezinte cazul lui Ashling. A trecut prin probleme de familie. Doctorului McDevitt îi venea să o creadă pe asta. O mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Crăciun, un eveniment demn de comentat, deoarece în ultimii cinci ani petrecuse sărbătorile în Dublin, cu familia lui Phelim. Fratele ei, Owen, a venit acasă din bazinul Amazonului și a făcut-o fericită pe mama sa, pentru că își dăduse jos cercelul din buza de jos. Sora lui Ashling, Janet, venise și ea din California. Era mai înaltă, mai slabă și mai blondă decât își amintea Ashling. Mânca multe fructe proaspete și refuza să meargă oriunde pe jos. Clodagh a petrecut Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de gheață argintată și strălucitor de îți lua ochii. Acolo se afla o prințesă frumoasă, care părea a fi de pe alt tărâm. Avea o rochie lungă, bătută cu diamante, purta cercei de perle, părul îi era strâns în coc și ochii erau albaștri că marea. Mi-am dat repede seama că era Prințesa Ghețurilor. Deși eram încântată de locul în care am ajuns, mam gândit că ar fi mai bine să
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
viața copilului de 5 ani. — Dă-mi de știre imediat ce ajunge patologul. — Da, domnule. Isobel MacAlister Își făcu apariția Îmbrăcată ca și cum tocmai ar fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În poziție de drepți. Deschise gura ca să Întrebe cum ieșise reprezentația din seara aceea, dar inspectorul Insch ajunse primul la subiect. — Ce mama naibii crezi că-nvârți, sergent? Își trase jos cerceii cu clips și-i trânti pe birou. — Să nu... — Richard Erskine. L-am găsit. Sub stratul de machiaj, toată culoarea dispăru de pe fața inspectorului. — Ce? — Nu e mort. L-am găsit. — Îți bați joc de mine! — Nu. Avem o conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la distanță ce era mai rău din vremea de afară. Alunecă și patină În drumul său spre rampa dezafectată de la agenție. Logan se Încruntă și Întoarse binoclul spre noul-venit, când acesta intra pe ușa magazinului. Urechile bărbatului erau festonate cu cercei și avea o privire hăituită ce putea fi recunoscută Într-o clipă: Duncan Nicholson. Același Duncan Nicholson care dăduse peste cadavrul unui băiat de trei ani asasinat. Într-un șanț plin de apă, ascuns sub un placaj, În Întuneric, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu, îi văzu doar ochii negri și mari, mărginiți de o umbră, profunzi datorită licăririi de aur a cerceilor grei. Întinse mâna spre ea, iar ea, dintr-un impuls, cu o devoțiune orientală, i-o luă, o strânse drăgăstos și o sărută. O lăsă să-i strângă mâna, băgă de seamă că avea încheieturi subțiri și mâini călduțe, moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sa soție. În mulțimea prezentă la nuntă, Împăratul îl văzu pe tribunul Domitius Corbulo și, lângă el - o imagine fugară, ca data trecută, în tribuna de la circus -, un văl de păr negru încadrând un chip palid, cu doi ochi mari, cercei grei de aur și turcoaze. O recunoscu pe loc și, preț de o clipă, își încetini mersul, ca și cum o mână l-ar fi oprit. Apoi trecu mai departe, uitând de ea. În spatele lui, femeia cu păr negru și cercei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mari, cercei grei de aur și turcoaze. O recunoscu pe loc și, preț de o clipă, își încetini mersul, ca și cum o mână l-ar fi oprit. Apoi trecu mai departe, uitând de ea. În spatele lui, femeia cu păr negru și cercei de aur și turcoaze îl urmări cu privirea. Se gândi: „L-aș fi luat în brațe, l-aș fi mângâiat toată noaptea, iar el ar fi adormit, în sfârșit, lipit de mine“. Însă gândurile ei, pe care zeii nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chiar și în slaba lumină ce răzbătea în cameră, putu vedea urmele lăsate de frânghie pe gât și sângele uscat de pe buze și bărbie. Cauza era probabil faptul că își mușcase limba, lucru destul de frecvent în strangulări. Mai observă și cerceii de culoarea smaraldului, precum și pantofii sport care arătau destul de uzați. Nici vorbă de tâlhărie deci, probabil nici de viol sau mutilare. Nu avea nici verighetă pe deget. - Cine a fost primul la fața locului? O femeie înaltă și brunetă, tunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un lucru nenatural, publicul e cu ochii pe tine. Uite, de pildă, spun că îți voi citi gândurile și fac asta. Kara își puse mâinile pe tâmplele lui Sachs și închise ochii. Se depărtă apoi și îi returnă acesteia un cercel pe care îl desfăcuse de la urechea acesteia. - Nu am simțit nimic. - Dar publicul va ști imediat cum am procedat, pentru că a atinge pe cineva în timp ce pretinzi că citești gândurile, lucru în care de altfel nu crede nimeni, nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gest natural. Dar dacă spun că trebuie să șoptesc un cuvânt către persoana căreia urmează să-i citesc gândurile. Și Kara își apropie gura de urechea lui Sachs. - Acesta a fost un gest foarte natural. Hei, ai uitat de celălalt cercel, spuse ea râzând, căci Sachs își acoperise urechea într-un gest protector. Dar ți-a dispărul lănțișorul de la gât. Nici chiar Rhyme nu își putu opri un strigăt de uimire. Sachs își pipăia zâmbind gâtul și pieptul, intimidată totuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deșurubat capacul borcanului cât am putut eu de atent, evitând, pe cât posibil, să îl îndoi sau să marchez suprafața. Aveam la îndemână și celelalte instrumente: mi-am băgat mâna în buzunar după bucățile rupte din lama de ras și după cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și după cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite de oțel, iar orezul se revărsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și lunilor petrecute pe plajele din Rio, contrasta plăcut cu albul topului din bumbac, iar părul i se revărsa frumos pe umeri. Își puse la mână un mănunchi de brățări din aur de diverse grosimi și alese o pereche de cercei mici, tot din aur, asortați. După trei sferturi de oră de când vorbise cu Gilles la telefon, Adriana trecu în vârful picioarelor pe lângă baia de oaspeți spre ușa de la intrare, ferindu-se să trezească pasărea care dormea. — Arguahhhhhhhhh! Auzi bătăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grăsuță cu o uniformă demodată de fată de casă aduse o tavă cu ceai și fursecuri. — Mulțumesc, Ama, spuse vânzătoarea fără să-i arunce nicio privire. — Gracias, Ama, zise și Adriana. “Me gustan sus aretes. ¿Son de aqui?” Îmi plac cerceii tăi. Sunt de aici? Femeia roși, neobișnuită să i se adreseze clienții. — Si, señora, son de aqui. El señor Winston me los dió como regalo de boda hace casi veinte años. Da, domnișoară. Domnul Winston mi i-a oferit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
piese, cu o lupă de bijutier atârnată la gât, și îi aduse vânzătoarei o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și spuse: Sunt minunați, nu-i așa? Adriana respiră pentru prima dată după un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]