2,847 matches
-
imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod de utilizare a spațiului, de cucerire și apoi de reintegrare în corpul-matrice al capitalei romane. Acest ceremonial nu restrânge însă esența puterii imperiale la relația cu cetatea sau la zidurile acesteia. Dat fiind că funcția imperială se exercita tot mai mult (de) la distanță, în lungile perioade de campanie militară, augustul se identifică, prin natura funcției sale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sărbători populare și jocuri, Fasti și ludi. Capitala pierde însă motivația și ocaziile de a organiza marile ceremonii, respectiv adventus, funus și consecratio, inclusiv cortegiile triumfale, care se vor modifica semnificativ în urma unei singure domnii, cea a lui Constantin I. Ceremonialul basileic devine prin excelență unul de exaltare a virtuților autocratului, cum spuneam, combinând modelul de sorginte orientală Sol invictus (apare și în cultura Palmirei; spre exemplu, în triada divină, zeul Malakbel, v. fig. 20) cu trăsăturile creștine pe care le
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de ani de exercitare a funcțiilor înalte de conducător, și cu Roma, apărată, dar nu și locuită de el, mai ales după ce începe să se comporte în reședința sa din Orient ca un autocrat (posibil) convertit. În cele din urmă, ceremonialul conjunctural dedicat triumfului militar va fi înlocuit de adventus, care (co)memorează puterea absolută (solară) și virtuțile unice ale basileului; ales al divinității, el nu mai are nevoie să fie reconfirmat, nici prin omagierea victoriilor sale armate, nici prin consecratio
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va fi înlocuit de adventus, care (co)memorează puterea absolută (solară) și virtuțile unice ale basileului; ales al divinității, el nu mai are nevoie să fie reconfirmat, nici prin omagierea victoriilor sale armate, nici prin consecratio finală (Benoist 341). Pe lângă ceremonialurile de slăvire, Roma includea în calendarul său sărbătoresc și ritualurile pastorale (anuale), asociate de populație cu fondatorii cetății (Parilia din timpul lui Augustus, pe 21 aprilie). Cu propriile lor scenarii, scenografii și locuri de desfășurare, ele celebrau fie anotimpurile și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
modul în care principatul și-a construit imaginea publică, prin includerea miturilor fondatoare în ideologia imperială. Și în acest fel, destinul cetății și cel al autocratului său au ajuns să se împletească unul cu celălalt și să egaleze, în plan ceremonial, ceea ce, în plan juridic, însemna Senatus Populusque Romanus (SPQR). Pe parcursul domniilor, instituția imperială își aproprie întregul calendar al sărbătorilor (natalis Vrbis, natalis principis, dies imperii), ceea ce îi conferă legitimitate în organizarea vieții spirituale a cetății, pentru ca ea să-și reconfirme
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
-și reconfirme periodic valorile definitorii. Instituția imperială s-a infiltrat în acest fel în inima manifestărilor populare, pentru că una dintre responsabilitățile ei - refondarea triumfală a cetății și a imperiului - coincidea cu subiectul actului de omagiere ritualică. În diverse etape ale ceremonialului, membrii familiei imperiale deveneau actori cu rol major în pregătirea sărbătorii, în "purificarea" spațiului urban sau chiar în scenele sacrificiale ale jocurilor închinate Romei. Funcția sacerdotală a împăratului, preluată și adaptată și de teocrația bizantină, se definește chiar în interiorul "politicii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și a instituției imperiale; ea îl conduce pe august către asimilarea cu cetatea însăși și către extrapolarea simbolisticii aniversării lor la nivelul întregului imperiu. Autocratul este puntea vie dintre capitală și corpul imperiului, de aceea pare firească prezența sa în ceremonial, până acolo încât se ajunge la redefinirea completă a subiectului omagierii. Un argument în plus îl reprezintă schimbarea locului de desfășurare pentru etapa principală a sărbătorii, din afara orașului în interiorul perimetrului urban, într-un templu închinat Venerei și Romei. Celebrarea orașului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ar zice, dacă ținem cont de modul în care își stabilise autocrația rolul și funcțiile de reprezentare. Atât poeții principatului, începând cu Virgiliu, cât și emisiile monetare latine, atât țesutul urban al traseelor puterii, cât și scenografia arhitecturală care deservea ceremonialurile atestă grija pe care populus romanus și în special puterea au avut-o pentru (re)scrierea atentă a trecutului, în toate formele posibile, abstracte sau materiale. Trimiterea permanentă la fondarea spațiului-matrice (Roma) și a principatului (Augustus) constituia un puternic argument
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pius Felix Invictus), împăratul-militar de neînvins, guvernator peste o civitas cu granițe transcontinentale, reprezintă suprema valoare a romanității, perpetuu triumfătoare. Filtrul creștin va dizloca poliada, dar nu și fundamentul conceptual al politicii imperiale romane. * "Imaginar", după cum îl atestă sursele pentru ceremonialul roman, însemna prin extensie și amintirea despre înaintași, rememorarea trecutului comun, într-un cadru urban prin excelență glorificator. Printre condițiile utilizării măștilor de ceară în cadrul ritualului funerar se numărau atât "înrudirea", reală sau simbolică, a strămoșilor cu împăratul omagiat, cât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și, prin ea, în "țesutul" simbolic al corpului orașului, înnobilat de numeroase alte figuri și însemne (sacre sau sacralizate). Este remarcabilă această fină scriitură de istorie identitară, în relație cu arhitectonica urbană; cu atât mai mult cu cât scenografiile și ceremonialurile imperiale aveau și ele o funcție imaginativă explicită, de fixare în memoria colectivă a evenimentului glorios, prin lecții de cultură politică, dar și de spiritualitate și de credință. Împăratul, printre multe alte roluri ce îi erau atribuite în urma faptelor personale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vecinătăților" semantice pe care se clădește vocabularul politic, civil și comunitar al ritualului: trecut glorios, model, memorie identitară. Imago este un semn al prezenței in absentia a strămoșului ocrotitor, dar este și un obiect investit cu sacralitate; imaginarius îi asigură ceremonialului relația "vie" cu trecutul și amplifică emoția colectivă trăită în jurul corpului împăratului, ars pe rug (ceea ce denotă purificarea absolută, dispariția materială definitivă, rapidă, atestată). Acvila eliberată este atât un omagiu adus de armată și de imperiu, cât și o "numire
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ci ca semnificație și rol. În baza relației mai puternice de semnificare cu corpul încă prezent sau pe care îl "prezentifică" (în absență), efigia este cea care are rolul de a-l trece în lumea morților în etapa culminantă a ceremonialului roman, cea de incinerare (când ea însăși se topește în flăcări); în schimb, masca funerară rămâne o amintire la distanță, pentru că menține spiritual relația cu defunctul. Realizarea spectaculoasă a efigiei în mărime naturală o sortește să dispară odată cu corpul fizic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Hipodromul este prin excelență "senatul popular", cea mai importantă instituție publică, în care dreptul de coparticipare ia forma unei explozii de energie și de voință colectivă. Aici se consumă actul public de putere, în timp ce Campus Martius preia componenta funerară a ceremonialului, pentru care comunitatea are un rol de atestare și de memorare. Funus imaginarium este, ca ritual, complementul nu doar al lui adventus (primirea) și al cortegiului triumfal, ci, parțial, și al manifestării publice în Hipodrom a puterii romanilor. Politicul în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Funus imaginarium este, ca ritual, complementul nu doar al lui adventus (primirea) și al cortegiului triumfal, ci, parțial, și al manifestării publice în Hipodrom a puterii romanilor. Politicul în cetatea latină nu este încadrat doar de teorie și de simbolismul ceremonialurilor care îl au ca actor principal pe împărat. Prezența manifestă a comunității, în orice acțiune spectaculară a puterii, îi alocă și dreptul de facto de a fi o voce la fel de importantă în acțiunea politică și legislativă precum cea senatorială, și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
țesut urban de tradiție elenică, ci și cu participarea unei populații mult diferite de comunitatea Romei. El va fi, poate tocmai datorită acestor factori, etnic și spiritual, scena unei schimbări majore de mentalitate politică. Din economia reprezentărilor puterii, încadrate în ceremonialurile imperiale de sorginte romană, am văzut spre exemplu că funus imaginarium își pierde din relevanță după anul 330, din câteva motive de factură strategică și politică. Nu doar el, ci și celebrarea victoriei, eveniment definitoriu în viața capitalei. Ceea ce conferea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care concentra în el componentele variate ale politeismului roman; cultul imperial a fost cu adevărat un vector al romanizării și al unificării politice în întreg arealul de civilizație guvernat. În schimb, Constantin I va anula unele componente romane ale practicii ceremoniale, fie chiar în inima imperiului, la Roma (închinarea în fața divinităților poliade), fie în orașul său de reședință, noul sediu politic al imperiului (înlocuirea măștilor "păgâne"). Schimbările sunt provocate atât de aspecte circumstanțiale, care țin de natura procesului de transmutare, cât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de memorare. Imaginarul - inițial legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și anume: măreția, romanitatea (etnie cu destin glorios), istoria unei mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport etc. Este interesant cum, datorită cotiturii pe care a luat-o istoria imperiului după anul 330, noțiunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se va pierde nici în imperiul creștin timpuriu, nici în cel târziu bizantin și nici chiar în culturile mai tinere ale regatelor occidentale, ci se va adapta nuanțat la noile realități și la un alt vocabular al puterii. Nici "gramatica" ceremonialului funerar, nici oíkonomía creștină nu vor mai păstra practica ritualică de tip funus imaginarium (anulată, cum am văzut, în primul rând de logica întemeierii orașului Constantinopol), ci vor menține din simbologia imaginii ca imagines doar nevoia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
obligația de a corela valorile trecutului cu prezentul comunității−martor. Reprezentările figurale ale divinului, în relație cu corpul simbolic al puterii creștine, vor înlocui după anul 330, prin mozaicuri, fresce și icoane sau prin monedele bătute, "chipurile" înaintașilor păgâni din ceremonialurile funerare urbane (precum și spiritele lor protectoare). Datorită activității clericale asidue de prozelitism, susținute de basileii iconoduli și de teocrația bizantină, dar și de mai tinerele puteri creștinate, se vor răspândi în diocezele imperiului îndeosebi icoanele și iconografia narativă în frescă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și instituțional al mutării de facto la Constantinopol a reședinței împăratului, implicit a ascendentului simbolic și politic al noului oraș asupra vechii capitale. Responsabilitatea politică primează încă în fața noii spiritualități creștine, neasimilată complet la data la care a avut loc ceremonialul de înmormântare pentru Constantin I și tentativa de divinizare a sa, după o mult prea tânără ideologie a puterii basileice. Funus imaginarium din cadrul ceremonialului imperial roman era însă important pentru memorarea faptelor împăratului, de aceea a fost decisiv și pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politică primează încă în fața noii spiritualități creștine, neasimilată complet la data la care a avut loc ceremonialul de înmormântare pentru Constantin I și tentativa de divinizare a sa, după o mult prea tânără ideologie a puterii basileice. Funus imaginarium din cadrul ceremonialului imperial roman era însă important pentru memorarea faptelor împăratului, de aceea a fost decisiv și pentru constituirea politicilor de reprezentare a puterii sale. Cum "strategia" de divinație a fost respinsă, împăratul creștin a exploatat un alt "loc" pentru reprezentarea relației
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a spectacolului puterii în spațiul public − deși mărturiile scrise o dezvăluie ca fiind prezentă în "sertarele" politicii basileice, de-a lungul timpului. Obiectivul major al împăratului roman militar, triumphus, este definitiv înlocuit de un alt termen politic, æternitas, consacrat prin ceremonialurile care marcau anual aniversarea orașului lui Constantin I sau nașterea unui fiu de basileu (în încercarea, sporadică și fără prea mare succes, de a impune instituția dinastică a porfirogenezei, adică a dreptului primul născut imperial din timpul exercitării mandatului de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
există un punct comun de plecare − interesant aici și pentru a duce mai departe analiza din capitolul precedent −, plasat la confluența dintre viziunea grecilor antici și cea creștină asupra reprezentării divinului. Dacă în prima analiză a genealogiei imaginarului am urmărit ceremonialul roman al glorificării, pe care l-am corelat cu diverse aspecte ale ritualului similar din cetatea greacă, dar și cu scurte analize ale unor noțiuni învecinate semantic și conceptual sau înrudite lexical (prezente în texte gecești și latine), în a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în detrimentul propriilor privilegii - pe care le respectau, totuși, imaginea sacră și simbolismul ei. Astfel a încetat epopeea împăratului-preot; au apărut în schimb "religia împăraților" și politicile lor de pietate, care utilizau toate scenografiile religioase, dar care nu mai permiteau în ceremonialul bisericesc afirmarea ascendentului absolut al basileului, acela de "uns al lui Dumnezeu" (Dagron 24). Împăratul bizantin nu și-a mai putut revendica nici măcar teoretic locul în fruntea ecclesiei, care a devenit în timp tot mai puternică în fața instituției imperiale, dar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de substitut, de aceea și primeau onorurile în locul modelului lor. Statuia lui Constantin I era practic tot ce mai putea susține funcția desemnată de cuvântul imaginarius, din latina târzie imperială; și nu în forma lui gramaticală discutată în capitolul dedicat ceremonialului funerar (cea de adjectiv, din expresia funus imaginarium), ci în sensul în care atesta că împăratul nu e absent dintre cei vii, că el deține puterea și că, în mod simbolic, așadar la fel de relevant, stă în locul lui "imaginea" sa cvasi-identică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]