2,837 matches
-
care fuseseră uciși de gărzile regale. Lucrurile intraseră oarecum în normal. Abatele gândi că era prima zi obișnuită în Fortăreață din seara în care ieșise să-l consacre pe Isidor-Vassur. O zi numai bună de stârnit Armaghedonul. 6. În singurătatea chiliei sale, Abatele își aranja hainele într-o boccea modestă. Barba imensă, care îi mascase până acum câteva ore fața, dispăruse iar obrajii păstrau încă amintirea sărutului pe care i-l dăduse Mirial înainte de plecare, novicele cu care își împărțise nopțile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
istoria Răsăritului european și pentru viața popoarelor din bazinul dunărean. După cucerirea Constantinopolului în 1453, turcii s-au grăbit să ia măsuri restrictive pentru comerțul și navigația altor popoare spre ținuturile din jurul Mării Negre și de la gurile Dunării; iar prin cucerirea Chiliei și a Cetății Albe, în 1484, aceștia au avut capacitatea de a înainta de-a lungul văii Dunării spre Vest, dovedind adevărul conținut de spusele lui Baiazid al II-lea, cum că puternică cetate a Chiliei "este cheie și poartă
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Dunării; iar prin cucerirea Chiliei și a Cetății Albe, în 1484, aceștia au avut capacitatea de a înainta de-a lungul văii Dunării spre Vest, dovedind adevărul conținut de spusele lui Baiazid al II-lea, cum că puternică cetate a Chiliei "este cheie și poartă pentru toată țara Moldovei și Ungariei și a țării de la Dunăre."23 La scurt timp, în 1521, după luptele de la Sabat și Belgrad, ungurii pierd zona sârbească, aceasta fiind o condiție esențială pentru înfrângerea creștinilor. Bătălia
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
-n Marea Neagră La gura lui, departe, pierdută-n zarea zilei, Vezi o cetate mândră ce-i zic Cetatea Albă, Iar despre soare-apune vezi iar un râu puternic Pe șapte guri se zice vărsîndu-se în mare. E Dunărea, aproape de gurile-i Chilia, Între-astea două râuri și între munții negri Privești o țară-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cui e acel cuib de piatră ce stă risipit, cu ochi mici și negri, pintre // stâncile sfărmate? E cetățuia din care vegheam ca un vultur asupra Mărei Negre când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în orce caz, mai bine e să fie nevasta ta, a unui visător, decât țiitoarea unui desfrânat... căci nu mă îndoiesc... el va urmări și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306 Sosesc acu din Putna. S-au întîmplat minune Și nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată-i luminată, Iar vechiul clopot Buga, sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o lumină n-arde, dar parcă e-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și scârbire, Dup-o junie vană, el merse-n mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singură pe o masă de lemn de stejar. Un călugăr din ordinul Snt. Domenic era acolo lângă un om ce odihnea într-un pat foarte sărac. Acesta era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese în chilia sa, goală și posomorâtă ca și mormântul vieții lui, singură apărare și adăpost împotriva nedreptății oamenilor. Toate grijile și căutăturile se deteră nenorocitului maestru, însă izbirile nenorocirii și mișcările cele strașnice doborâseră slaba lui constituție; o tuse seacă ce dobândise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
multă consolare, pregătind-o pe Karin pentru obstacolele ce mai erau de depășit. Karin o studia pe Barbara ori de câte ori avea ocazia, încercând să imite stăpânirea de sine și grația ei firească. Într-o noapte, i-o descrise lui Daniel, în chilia lui întunecoasă de călugăr. Încercă să nu pară prea servilă. Când vorbește cu tine e întotdeauna acolo pe de-a-ntregul. Mai prezentă decât oricare altă persoană pe care am întâlnit-o vreodată. Niciodată nu o ia înainte, nici nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tabăra lui. — Unde o să te duci? o întrebă Daniel. Stăteau unul lângă altul, cu fața în sus pe salteaua de pe podeaua lui goală, din stejar. Șase dimineața, miercuri, spre sfârșit de iunie. În ultimele săptămâni petrecuse mai multe nopți în chilia lui. Pusese stăpânire pe bucătăria lui și se strecura în baie ca să fumeze, dând drumul la apă și suflând fumul pe geamul deschis, în aerul complice. Dar nu-și ținea nici măcar o pereche de șosete de rezervă în sertarul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate falsele recunoașteri pot coexista cu un întreg spectru de anomalii familiare împărtășite de conștiința obișnuită, nepatologică... Îi spuse asta lui Daniel, la o cină cu mâncare chinezească. Trăsese de el ca să iasă în oraș, simțind nevoia să evadeze din chilia lui de călugăr și să vorbească într-un loc public. Se îmbrăcase frumos, se dăduse chiar și cu parfum. Dar uitase de problemele logistice, care începură imediat ce Daniel primi meniul. Daniel la cină în oraș: exact ca un preot calvinist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea prezentă, eternă a anului. N-avea alt pat, nici alt loc unde să se întoarcă și unde să fie totuși lângă fratele ei, fratele lângă care probabil că n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de curând. Ți-a spus și ție, pe șest, că Îl cam doare ficatul. Mizeria e sfântă În țara asta, are sare și piper. În românește spun: Ceaușescu Magyarul mendem: Ceaușescu Ich sage Deutsch: Ceaușescu Somnul de după prânz. Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri ca la Bârlad. O zi călduroasă de vară Într-un cadavru de vară. Nici o tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
taica moștenire, ca să calce pe pământul Valahiei cu dragoste și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot să se înalțe biserici și nici să bată clopotele. Un ciocănit scurt și scârțâitul ușii chiliei îi dădu de veste că însoțitorul său intrase înăuntru. Mihai se sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie a dat Mahomed voie clopotelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi la Thola, acolo unde Sfântul Ioan Scărarul a stat pustnic, după cum spun frații, timp de patruzeci de ani. La ieșire, îi comunică însoțitorului său ce anume intenționa să facă a doua zi și o porni în același șir spre chilia în care fusese găzduit. Răsărise luna. Era între lună plină și ultimul pătrar. Cât au stat în rugăciune afară se făcuse rece. Aerul era de o transparență neobișnuită și luna își arunca lumina până spre Muntele Sinai. Ieși din rând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greu de arhiereu pentru că vărsase sânge nevinovat. A chemat Grigore Vodă atunci patriarhii și te-au judecat, ți-au luat mitra și cârja de păstor și te-au aruncat la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a căzut Constantinopolul. Simți cum îi tremură fluierele picioarelor. Azi este Sfânta Teodosia. Suflă în lumânare și închise ochii. Se vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă și rară, uitat de vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata, jurământul lui era împlinit așa cum se legase sus pe muntele Sinai. Biserica nu era mare, avea pereți groși, din piatră de râu asemenea zidurilor cetății care împrejmuiau toată așezarea cu chilii cu tot. De zece ani era sfințită biserica, dar paraclisul fusese terminat abia în anul acesta și sfințit de zece zile, la Schimbarea la Față. Cu acest prilej, urcaseră în munte sfinția sa patriarhul și egumenii de la București. Mitropolitul Theodosie era prea bătrân
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai cănit ca să nu fie recunoscut! Într-adevăr, negrul aproape albăstrui al bărbii și mustăților adâncea ridurile și asprea expresia de hotărâre a feței Cantacuzinului. — Este o scrisoare de taină, continuă mitropolitul, așa că aș dori să o citesc în liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă de mare umilință să faci tot acest drum îmbrăcat în haine de cerșetor, încrezându-te doar în mila creștinilor întâlniți în cale. Fără nici un alt răspuns, monahul dădu afirmativ din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mare umilință să faci tot acest drum îmbrăcat în haine de cerșetor, încrezându-te doar în mila creștinilor întâlniți în cale. Fără nici un alt răspuns, monahul dădu afirmativ din cap și la semnul înaltului prelat se retraseră amândoi în chilia care-i servea celui din urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era mitropolit și Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era mitropolit și Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că puțin îi păsa de creștinii din Balcani! O să mă întorc la observațiile mele astronomice, la tratatele mele de geografie; marele stolnic Constantin s-a țicnit cu astrologia lui. Avea dreptate Kepler, se pomeni Hrisant Nottara vorbind tare în singurătatea chiliei din incinta patriarhiei de la Istanbul, astrologia nu este o știință, este... și prelatul se opri mirat că și-a pierdut stăpânirea de sine. Într-adevăr, de la o vreme regreta că, la îndemnul scrisorilor pline de tristețe ale celor doi frați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Puternic. Prințul se întoarse spre ieșire, de sus îl priveau blând taica și maica, toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]