2,454 matches
-
ai deja oglinda, mă oferii, răsucindu-mă ca să-l mușc de gât. — Întotdeauna uit că te pricepi la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o mână și întorcând-o, până când mă uit la săracele tale lăbuțe pline de cicatrice. Trebuie să te dai cu cerat și să porți mănuși de bumbac o săptămână. Dar după ce pui oglinda. Cred că e o idee foarte bună. Mm. Își strecură mâinile pe sub tricoul meu și-l ridică un pic, continuând să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
relaxare pe care mi le-am permis prostește imediat după imobilizarea celuilalt. M-a luat ca din oală, iar Încercarea mea de a opune rezistență nu mi-a adus decât o drăgălășenie sângerândă la arcada stângă. Lovitură de profesionist veritabil, cicatricea e vizibilă și-n ziua de azi dacă te uiți atent, deși la infirmerie s-au depus eforturi meritorii pentru ștergerea de pe fizionomia mea a oricăror urme de agresiune. Chirurgia estetică nu era Însă, după cum am constatat cu neplăcere, punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar nu Înțeleg de unde au apărut aici Zoran, doctorul Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui profesor, al fostului mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut câteva minute, dar n-avea a face, depășisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care n-o pregătisem, tata nu părea În stare să se Înfurie cu adevărat; și recunoscând ulterior o Întâmplare similară În propria lui copilărie, am fost răsplătit că nu ascunsesem adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a povestit de Pu. Îl ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O știa și viața, plictisită și ea de mine. Trăiam, în vremea aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întîmplat ție, dacă nici măcar nu te cunoșteam? - Vina pe care o aveți cu toții... Uită-te la mine! Îi porunci, Oberlis și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a o duce, cu bine, până la capăt. Din acest moment, fu reconfirmat că în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât Istorisiri nesănătoase fericirii 111 mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
călătorie. Poate cea mai lungă pe care a făcut-o cineva vreodată pe lumea asta... Am străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra. Cel care sosise ultimul la petrecere, un tânăr robust cu părul tuns scurt, cu ochii puțin sașii și o cicatrice adâncă ce-i brăzda obrazul până la gât, întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată: — Tu ești Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
surprins că mă vedeți? spuse domnul Stein. Sper să nu considerați c-am dat buzna. Era foarte deschis și cordial. Foarte englez, se gândi Myatt, dar Îl trăda nasul, nasul care fusese Îndreptat printr-o operație estetică și mai purta cicatricea. Ostilitatea Între evreul declarat și cel deghizat apăru imediat În zâmbetul conspiratorului, În strângerea vârtoasă de mână, În evitarea privirilor: — Îl așteptam pe agentul nostru, spuse Myatt. — Ah, sărmanul Eckman, sărmanul Eckman, oftă Stein, clătinându-și capul blond. — Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din senin, dar doar ei doi știau de ce. Frumos, dar cam... prost Pandele era un tînăr de o frumusețe rară și mai ales era sănătos tun. Mușchi acătării, mustață în furculiă, perciuni nici prea lungi, dar nici prea scurți și cicatricea, celebra cicatrice, obținută întîmplător de la un arc de oțel al unei canapele, îl făceau "marfă". Dacă la aspectul acesta mai adăugăm cei doi ani stați la "mititica", obținem ceea ce se cheamă un macho. Meseria lui Pandele era... "liniuță", adică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar doar ei doi știau de ce. Frumos, dar cam... prost Pandele era un tînăr de o frumusețe rară și mai ales era sănătos tun. Mușchi acătării, mustață în furculiă, perciuni nici prea lungi, dar nici prea scurți și cicatricea, celebra cicatrice, obținută întîmplător de la un arc de oțel al unei canapele, îl făceau "marfă". Dacă la aspectul acesta mai adăugăm cei doi ani stați la "mititica", obținem ceea ce se cheamă un macho. Meseria lui Pandele era... "liniuță", adică în chestionare trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea! Pentru ziua aceea ne-a fost de ajuns. Au urmat și alte bucăți din povestea lui Popovici banditul. L-am secerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rău. Hotărârea la care a ajuns, imediat ce s-a declarat pacea, a fost mai mult decât logică, date fiind resursele de care dispunea și contextul. Dar, sigur, lucrurile cele mai rele nu izvorăsc întotdeauna din intențiile cele mai rele. Purtând cicatricele războiului, în pofida îngâmfării și bravadei sale, Mycroft Ward a dezvoltat o obsesie pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate a „aranjamentului“, tot putea fi - ca oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora ca o vrăjitoare În coșmarul unui copil: „Unde ești? Unde ești? Unde ești?“ CAPITOLUL II ANCHETA PARTICULARĂ „Cicatricea rămăsese profundă multă vreme după Încetarea durerii.“ Micul duce 1 Orthotex - „cea mai veche agenție de anchete particulare din Metropolă“ - continua să-și ducă existența la capătul Încă neatins de bombe al străzii Chancery Lane, Într-o clădire situată lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea nevătămați, fără nici o cicatrice pe suflet. — De fapt, nu-mi fac griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau cu un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le va oferi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut să fiu un fotograf de lux? Nu prea mi se potrivește, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu făcu nici una, nici alta. Se uita la ea de la distanță și inima Îi bătea cu putere. — Cum te-ai schimbat! exclamă ea. — Mi se spune totuși mereu că arăt ca Înainte. — Părul ți-e mult mai cărunt. Și-apoi, cicatricea asta... Și totuși, pari mult mai tînăr... mai fericit... — Duc o viață foarte plăcută și ușoară. — S-au purtat bine cu dumneata? Îl Întrebă ea cu neliniște În glas. — Foarte bine. Digby Încerca o senzație ciudată, ca atunci cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rege rău, cu părul roșu - dar nu mi s-a spus că trebuie să-l urăsc. Oamenii ca dumneata au dreptul să urască, dar eu n-am acest drept. După cum vezi, am scăpat... neatins. — Dar fața dumitale? — A, vorbești de cicatrice? S-ar fi putut datora unui accident de automobil. La urma urmei, nimeni n-avea intenția să mă omoare. — Crezi?! — Doar nu sînt o persoană importantă. (Digby vorbise așa, la Întîmplare.. se agățase de o ipoteză, cînd de fapt n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela fără să-mi amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
este - ce anume te-a făcut să-ți pierzi memoria? Ce ne poți spune În legătură cu asta? — Doar ceea ce mi s-a spus. — Și ce anume ți s-a spus? — Că amnezia mea a fost provocată de explozia unei bombe... Dovadă, cicatricea... — Erai singur? — Nu! răspunse el fără să se gîndească. — Cine mai era cu dumneata? — O fată. Acum, era prea tîrziu ca să mai dea Înapoi. Trebuia să vorbească despre ea! Și la urma urmei, dacă nu era un criminal, pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noptieră. Timpul e un mister banal și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin Ceccaldi părea intrat pe făgașul unei vieți agricole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]