3,731 matches
-
care ținea așa cum tu țineai la mama ta, și că începuse să se tânguie fără nici o reținere. Un înțelept s-a apropiat de el. „Principe al Drept-credincioșilor, i-a spus el, se cuvine să-I mulțumești Celui-de-Sus, căci ți-a cinstit mama făcându-te să plângi la căpătâiul rămășițelor ei, în loc s-o umilească făcând-o pe ea să plângă peste trupul tău neînsuflețit.“ Trebuie să-I mulțumești lui Dumnezeu atunci când moartea survine în ordinea firească a lucrurilor, și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreunul dintre ei făptuiește, din nenorocire, o crimă care se pedepsește cu moartea, el nu este executat în public la fel ca alți ucigași, ca să nu facă breasla de rușine. În schimb, starostele are datoria de a cerceta fără îngăduință cinstea fiecărui nou candidat, spre a înlătura orice individ suspect. Reputația hamalilor a devenit așadar atât de bună, încât comercianții se văd siliți să li se adreseze lor pentru a-și desface mărfurile. Astfel, negustorii de ulei care vin de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
verific acest lucru pe drumul de întoarcere. — Nu mă îndoiesc. Dar, dacă ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei sclave poate fi un mod de a te cinsti, dar poate fi la fel de bine și un mod de a te insulta, de a arăta înjosirea celor ce-ți vorbesc limba. S-ar fi cuvenit să refuz? Unchiul râse din toată inima. — Din câte văd eu, ai să leșini fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prea puțin înainte de șederea mea la Roma. Am reușit totuși să culeg o informație de o extremă gravitate, datorită erorii unui consilier. „Nimic nu e mai rău pentru om decât o limbă care alunecă“, spunea califul Ali, Dumnezeu să-i cinstească obrazul! Or, limba acelui dregător aluneca necontenit. Când se discuta despre citadela din Alger, ocupată de necredincioși, omul acela spunea mereu „citadela din Cairo“, ajungând chiar să vorbească despre circazieni în loc de castilieni, până când un alt consilier, mult mai tânăr totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alegi mai bine? Am fost cât pe ce să spun „noi“, dar mi-am dat seama la timp: — Musulmanii învață că „cel mai bun dintre oameni este cel mai util oamenilor“, dar, în pofida unor asemenea cuvinte, li se întâmplă să cinstească falși cucernici mai mult decât pe adevărații binefăcători. — Și adevărul unde își are locul în toate astea? — E o întrebare pe care nu mi-o mai pun: între adevăr și viață, eu am făcut deja o alegere. — Trebuie totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și de druizi, una din regulile lor de viață este supunerea absolută față de ordinea constituită, adică față de împăratul ales la Roma, față de stat, față de Imperiu. Adepții lui Mithra nu intră niciodată în conflict cu zeii tradiției noastre religioase, ci îi cinstesc. Creștinii, în schimb, îi disprețuiesc. Putem să-l persecutăm pe Antonius Primus din cauza credinței sale în zeul Mithra? Putem spera că-l vom vedea arzând pe cruce? — Crezi că în riturile cultului mithraic se ascund semnele unei revolte? — Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armată, iar soldații nu-l cunosc. Într-un moment ca acesta, succesorul lui Galba trebuie să fie un om de arme, iubit de soldați... Un om care să știe să-i conducă cu o mână fermă și care să fie cinstit. — Te referi la Otho, îmi închipui. — Otho e un om dezinteresat, cu un puternic simț al dreptății; a demonstrat-o în cei treisprezece ani cât a condus Lusitania. A fost primul care i s-a alăturat lui Galba împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fier pe talpă, pentru a face priză pe terenurile înierbate sau pietroase. Carmelus: pe muntele cu acest nume, care se întinde din Samaria până în Fenicia, a fost ridicat un sanctuar dedicat zeului omonim al vegetației, pe care profeții săi îl cinsteau printr-un cult magic. Tacitus scrie că, în timp ce Vespasianus aducea un sacrificiu zeului, preotul Basilides i-a prezis că va avea succes în toate acțiunile sale, de la construirea unei case până la domnie. Cassis: nume generic al coifului militar roman. Castra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori, făcându-l să participe activ la desfășurarea consecutio muneraria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
voastră a mierlit-o alaltăieri - poate că nu era cel mai fericit cuvânt pe care l-am găsit, totuși voiam să-mi exprim compasiunea și îngrijorarea, impulsionat de o simpatie nestăvilită. Mi-au întors spatele, cu un gest specific femeilor cinstite la petreceri sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am văzut pe împuțitul de pește care le avea în custodie. Un asiatic care aștepta nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intre în sistem. Veridicitatea e ceva important. Și iată al doilea moment: atunci când, fără să-ți dai seama, ai spus Elfrina în fața Cerkasovei. Sunt sigur că ai remarcat cum acel moment neînsemnat ți-a schimbat cursul vieții. Deși, ca să fim cinstiți, dacă nu mi-ai fi ușurat atât de mult sarcina, ar fi trebuit să găsesc altă cale ca să te izolez... în fine. înțelegi ce vreau să spun. Puncte de răscruce. Te-am îndrumat un timp îndelungat - pe tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doi bețivi căinându-l pe un altul, absent. „A decăzut grav la moral, săracul. A ajuns să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i într-un gest larg de pomană în amintirea tuturor zilelor când țipam după o dușcă și nu aveam bani să o „consum“, am abordat tema băutului în zi de leafă. Erau șantieriști cei doi, lucrau la Casa Poporului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știi să fii demn de ele, pe măsura lor, se răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme rusești și-a arborat două falnice drapele tricolore. Pe cel albastru cu multe stele încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă țin tot mai departe de astfel de poleială de paradă, prea des repetată. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să nu uităm și sentinelele noastre vii, veteranii care, prin urmare deci cum ar deveni după datinile noastre străbune căci să-i cinstim deci să-i aplaudăm călduros și să invităm să vină să-și ia diploma de experență (Spanțu: „Excelență“), ha, ha, deci și escelență că e de la experența care au avut-o în viață, deci noi cinstim tricolorul și dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
străbune căci să-i cinstim deci să-i aplaudăm călduros și să invităm să vină să-și ia diploma de experență (Spanțu: „Excelență“), ha, ha, deci și escelență că e de la experența care au avut-o în viață, deci noi cinstim tricolorul și dacă în curând vine și compania de alegeri vă pot asigura în numele meu și a colegilor de la conducere care am moștenit atât de grea moștenire pe care am preluat-o deci cum spuneam vă asigur că nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care vom trăi în curând momentul NATO deci o victorie cu care ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A ținut-o așa toată noaptea. Am stat cu ei la cântare până de i-a dat cu taximetristu’ afară“. Cum nu comentam informația și nici nu mă arătam prea deschis la comunicare, neinvitându-l să ia loc și să cinstească un șpriț cu mine, s-a aplecat, ca și cum ar fi vrut să-mi îngâne, doar mie, „Doina lu’ Belitu’“. A oftat: „Am crezut că era de-ai lu’ Codreanu. E mulți acu’ care vine acasă să facă judecățile de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
LA TRADIZINALE RICETTA DELLA GASA. MARTINI & ROSSI. FONDA A TORINO. 16% VOL. e. 100 cl. „Prin urmare”, conchise el, „ieri am dat-o și pe Martini.” Nu-și amintea Însă unde, nici cu cine, nici exact la ce oră se cinstise... Dimineața, seara? La prânz? Oricum, În gât Îi mai stăruia și acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se dusese, probabil, pe apa sâmbetei. Dar el avea să fie umplut din nou. Noimann nu avea de ce să-și facă griji În privința banilor. Moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la un milion. Asta chiar că nu-nțeleg...” „Nici alții nu Înțeleg, deși sunt bântuiți de el... Nu e nevoie, păstrează mărunțișul pentru tine și nu uita de cerc... Iar dacă ai să-l vezi trecând pe aici pe Noimann, cinstește-l, te rog, cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți pentru statura lui, părăsi terasa Corso. În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inferioară. Detașează-te de tot ce te deranjează și vei fi al Tău! Nu admite compromisuri care te trag în jos prin neloialitatea lor; îți vor aduce nemulțumire, nedemnitate. Pleacă explicându-te blând și hotărât. Omul cu cât va fi cinstit cu cei din jur, cu atât viața va fi cinstită cu el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
fi al Tău! Nu admite compromisuri care te trag în jos prin neloialitatea lor; îți vor aduce nemulțumire, nedemnitate. Pleacă explicându-te blând și hotărât. Omul cu cât va fi cinstit cu cei din jur, cu atât viața va fi cinstită cu el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca un bumerang! Degeaba atâtea vâltori între lumi, toate sunt capcane
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
învățământ : A chemat învațați din Italia și alte țări străine pentru a reînsufleți școlile publice ale Franței , care fuseseră mult slăbite de pe urma frământărilor din ecpocile precedente . I-a răsplătit cu mare dărnicie pe acești oameni reținând câțiva pe lângă el și cinstindu-i cu prietenia sa . Cu ajutorul lor el a întemeiat o academie sau școală regalaă, care trebuia să aibă conducerea tuturor școlilor din regat . Carol însuși era membru al acestei academii pe picior de egalitate cu ceilalți învățați . Lua regulat parte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]