2,486 matches
-
de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu dacă am apucat să-ți povesteasc despre plimbarea pe lacul Cișmigiu cu Antonia, în seara dinaintea plecării în Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un cimitir. Nu știu dacă am apucat să-ți povesteasc despre plimbarea pe lacul Cișmigiu cu Antonia, în seara dinaintea plecării în Germania. Pe la șapte, când soarele se ducea spre asfințit, din vegetația sălbatică s-au ridicat niște jerbe de ciori, probabil sute, și au umplut cerul, roze de puncte ca de ciumă. Toată seara aceea, n-am mai reușit să scot o vorbă de la Tonia, numai a doua zi, în dimineața plecării, mi-a zis, fără să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
priviri cu funia amenințătoare clătinându-se înaintea ochilor, lumea cârcotașă huiduindu-i și prieteni disperați care nu puteau să-i ajute să scape cu viață. Se așternuse o liniște surdă tăiată din când în când de câte un croncănit de ciori, de foșnetul frunzelor moarte și de vânt. N-au fost decât cinci unguri, mi-a spus mai târziu un coleg de etnie maghiară care știa istoria lor, doi erau sârbi, trei germani, un croat, un armean și chiar un austriac
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de-a lungul Mureșului. Acolo mergeam să văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul. Prin parc, bănci goale acoperite de frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați la câte o partidă de șah...și ciori. Croncănitul lor tăia în minte gânduri răzlețe și mi aminteau de moartea care așteaptă după un pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
continua să se uite la el și acum privirea ei era de-a dreptul inexplicabilă. Peste câteva zile Strickland începu să se scoale din pat. Era doar piele și os. Hainele atârnau pe el ca zdrențele pe o sperietoare de ciori. Cu barba neîngrijită și părul lung, trăsăturile lui care întotdeauna fuseseră puțin supradimensionate acum erau accentuate de boală și-i dădeau o înfățișare ieșită din comun. Era atât de stranie încât nu mai era chiar atât urâtă. În diformitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apoi l-au alungat din sat. L-au găsit a doua zi la marginea păduricii, în dosul capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și le-am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în dosul capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și le-am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos o bancnotă din portofel și i-a îndesat-o în palma ce se încălzea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mânjește. Dați-mi vata, vă rog. Ceea ce vedeți aici nu e altceva decât inima. Care pompează. Funcționează. Trimite sânge în creierul animalului adormit. Dați-mi altă vată. Acum o extirpăm. Asta a fost tot. Vă mulțumesc frumos. Tocmai desenam o cioară și mă chinuiam cu ochii ei, care deveniseră albi, atât de albi, încât mi-am adus aminte de Eberhart, de movilele de nisip și de cei doi lei de pe malul lacului care priveau pe deasupra țiglelor caselor de peste drum, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
clipa când va muri. N-am vrut să aduc vorba despre sora Augusta. Și iată că, așa neprihănită și cu fața ordonată cum era, tot a reușit să-și răspândească sămânța, oricât de firavă va fi fost ea. Tocmai desenam cioara și mă chinuiam cu ochii ei, care ieșiseră albi, când a venit după mine directorul în persoană. M-a dus de braț în biroul lui și mi-a vorbit așa: — În țara noastră începe o eră nouă și, ca urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de înșelat, care-și vor primi pedeapsa cuvenită. Sau poate că și-au și primit-o deja. Cine știe? Suntem mândri de tine. Acum poți să pleci: te vom ține la curent cu toate amănuntele. Am continuat să desenez ochii ciorii de unde mă întrerupsese directorul. Nu foloseam decât radiera, ca să fie cât mai albi. Pe mine nu m-au reabilitat niciodată și nici eu nu am reabilitat pe nimeni. Pur și simplu nu cunoșteam înțelesul cuvântului și simțeam că asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
i-am întins desenul. L-a mototolit o vreme cu ochii plecați, apoi a făcut trei pași mărunți înapoi și nu s-a oprit în pragul plânsului. Am plecat repede mai departe. Mă rugam să nu se fi atașat de ciorile mele. Înainte de culcare, am făcut inventarul dezvoltării mele spirituale. Metalele, Newton: gravitația, sfârșitul nevertebratelor, începutul vertebratelor, Euclid: axioma a 11-a, cioara, începutul Evului Mediu, Dante: Infernul, Cina cea de Taină. În acest punct, studiile mele s-au terminat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a oprit în pragul plânsului. Am plecat repede mai departe. Mă rugam să nu se fi atașat de ciorile mele. Înainte de culcare, am făcut inventarul dezvoltării mele spirituale. Metalele, Newton: gravitația, sfârșitul nevertebratelor, începutul vertebratelor, Euclid: axioma a 11-a, cioara, începutul Evului Mediu, Dante: Infernul, Cina cea de Taină. În acest punct, studiile mele s-au terminat. Nu era prea mult, dar pentru o stațiune balneară era suficient. Coi continua după revoluție. I-am spus lui Adél - aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vrăbiile și sfranciocii care se adunau dimineața și seara în copacii din curte, fuseseră prinse și mâncate, iar cele rămase încetaseră, în ultima vreme, să mai vină la castel, știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc în timpul războaielor civile din capitală. Dacă un vizitator mergea în direcția Străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură, în sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii și vasalii personali se postară în jurul lui Nobunaga, pe coridoarele laterale și din spate, în poziție protectoare, cu săbiile aruncând flăcări născute din deznădejde. N-aveau să lase inamicul să se apropie. Frații Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să simt că am o bază în viață. Cel puțin, lasă-mă să mă mut aici în adevăratul sens al cuvântului. — Bine. Da, OK, făcui eu. Poți să te muți aici de-a binelea. Așa că a doua zi dimineața, când ciorile din parc își croncăneau încă foamea, am închiriat o furgonetă de la garajul din fostele grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel, ciumel) cepariu (negustor cu ceapa) cep meliță - a melița melițoi cânepă puzderii câlți câlțos
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Un arogant și mare om de stat Și-a oferit ouăle la numărat Face gafe și glume sfidătoare, Chiar când sărăcia și corupția-s în floare. Himeră legislativă Legea anticorupție (...) nu va face furori, E un fel de sperietoare pentru ciori. Cei ce s-au înnădit la butoiul cu miere, Sunt versați, nu se tem de himere. Declarație de incompatibilitate Un mare angrosist Fănică Grânar, Dorește să rămână doar parlamentar. Sigur, dacă demnitar, pe viață ești, Câștigi foarte bine, fără să
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soacră-mi poate, dar mulți ar adormi citind, până să ajung eu la întâmplările minunate de la Niceea, unde arhiereul Nicolaie, cel blând și mare iubitor de oameni, fără măcar să consume ceva plante etnobotanice, sau măcar să fi gustat puțintel din ceapa ciorii, i-a sărit pe loc țandăra și a tăbărât așa deodată cu sfântu-i retevei, sfințit la biserica-i proprie peste un alt deputat de la acest Sfânt Sinod, un amărăștean mai famelic, numit Arie care nu făcuse nici arte marțiale și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urechile mai mult sau mai puțin americane, “Assange, arestat, pentru că s-a regu... pardon, pentru că a desecretizat!”. Că tipul a făcut a făcut sex, în mod incredibil, folosind chiar o femeie ca partener, și nu oriunde, ci tocmai la mama ciorilor, în Suedia cea mult și pururi iubitoare de sex protejat, asta mai treacă meargă, ar fi putut să facă pe mulți democrați americani să închidă ochii, dar să arăți lumii întregi cât de mult se întinde măgăria americană, ca o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acum un an, că după anul 2010, o să vină, cu învoirea majorității parlamentare, anul 2011, dar mai era necesar asentimentul domnului Franks, de la FMI. Cât privește chestia cu investițiile, cred că nici Boc nu crede ceea ce a spus, așa că lăsați ciorilor pasajul cu pricina. Dacă v-ați lămurit ce a vrut să spună, nu mă mai întrebați, fiindcă eu nici la ora asta nu sunt lămurit, decât de faptul, că dacă i-ar fi spus lui taică-su în felul acesta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]