2,546 matches
-
cât de cât, am reluat ancheta. Un fel de a spune „anchetă”, pentru că, timp de peste două ore, omul nu a făcut decât să susțină cu tărie că nu știe absolut nimic și nici nu-și poate imagina cum au ajuns cioburile de sticlă în icrele de Manciuria. Cioburi, pentru că, aveam să aflu în acel interval de timp, fuseseră găsite alte zeci de mici fragmente de sticlă atât pe feliuțele de pâine rămase neconsumate, cât și în restul de icre găsite într-
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
fel de a spune „anchetă”, pentru că, timp de peste două ore, omul nu a făcut decât să susțină cu tărie că nu știe absolut nimic și nici nu-și poate imagina cum au ajuns cioburile de sticlă în icrele de Manciuria. Cioburi, pentru că, aveam să aflu în acel interval de timp, fuseseră găsite alte zeci de mici fragmente de sticlă atât pe feliuțele de pâine rămase neconsumate, cât și în restul de icre găsite într-o...pungă din plastic. Așadar, omul pretindea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Iată, așadar, filmul „atentatului”: Cu câteva zile înainte de 23 august, cel de-al doilea anchetat a spart din greșeală un borcan cu icre de Manciuria și, dată fiind valoarea foarte mare a produsului, nu l-a aruncat . După ce a îndepărtat cioburile vizibile, a pus icrele într-o pungă de plastic, cu intenția nu de a le da spre consum, ci de a face cu ele dovada pentru scăderea din gestiune a produsului. A pus punga într-un loc cât mai dosnic
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
îl atinsese la un picior. Astfel încât, s-a raportat la București că se continuă ferm anchetarea arestatului, în timp ce acesta se afla deja internat în spital. După cum se observă din prezentul capitol, ca și din acela privind așa-zisul atentat cu cioburi de sticlă, în multe situații Direcția a VI-a avea sarcina nu de a proba anumite fapte infracționale contra securității statului, ci de a aduce la adevăratele lor dimensiuni cazuri amplificate artificial, fie ca urmare a unor insuficiente verificări prealabile
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
exterior, în momentul liberării colegului de cameră. Această serioasă privațiune a generat însă alta: domnului Răceanu i s-a interzis să aibă asupra lui în celulă ochelarii de vedere, pentru a se preveni, astfel, o eventuală tentativă de sinucidere cu cioburile de la ochelari! Fiindcă - cerc vicios în toată regula! - „locuia” singur! Și, ca urmare, fostul meu anchetat nu a putut nici să citească în celulă. Dar ultima privațiune a durat mai puțin decât prima, pentru că trebuie să fac o precizare, chiar
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
inima Bisericii Creștine, țintind în ceea ce este esențial în dogma creștină. Astfel condiția sine qua non a bisericii lui Christos de a fi unică și universală impusă de întemeietorul ei, a fost pur și simplu bulversată, spărgând biserica în „nenumărate cioburi naționale”, exact cum s-a întâmplat și cu biserica orientală. Mai mult ca atât, Luther a nesocotit și chiar a desființat Apostolatul de origine divină compus din episcopi și preoți, a căror linie descendentă reprezintă continuarea misiunii apostolice a sfinților
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai frustrantă pentru omul avizat al timpurilor noastre, sau cel puțin cu o minimă pregătire, pregătire ușor de realizat astăzi în era informaticii. Și dacă adevărata Biserică a lui Hristos (infailibilă, unică și universală) nu se regăsește în nici una din cioburile desprinse din biserica primară, care sunt cauzele care au condus la această situație? Cu acuratețea omului de știință, pentru care descoperirea cauzei ce se află la originea unui fenomen este un deziderat, Paulescu și-a propus și a reușit nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ajung să mă prăbușesc și eu cu totul, o cedare fără urmă de împotrivire. Aud voci rostind cuvinte în limba engleză. Stranger, violent, friend, reaction, cave, surrounded, my own world, we, stranger, isolation, insight, remember nothing, closer, stranger... Sticlă spartă, cioburi aruncate pe podeaua de ciment casant, apoi pisate cu ciocanul... Și iar chitara, cu reverb și wah-wah de mi se răsucesc venele, firele de nervi, fibrele mușchilor, grăsimea adunată pe abdomen, ca și toate legăturile nevăzute și necunoscute ce alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
nu vine niciodată când îl chemi. Dacă te uiți suficient de mult și suficient de fix la corniză, va părea un tren alunecând egal peste perdele, înspre dreapta sau stânga, încotro e visul. 1,2,3 pași într-un șotron. Ciobul de cretă a nimerit pe-alături. O luăm de la început. În locul Boababului care în loc de boa-boabe face căpșuni e acum Țara golemiafagilor, iar peste ea plutește Umbra care călca peste două dealuri deodată. Farfurideii LA și LO trăiesc pe planeta FAR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
din memorie. Fiindcă blana nu era foarte lată, corpul chitarei a ieșit cam alungit. Fierăstrăul folosit era destul de mare, cu dinți zâmbați; mi-a slujit doar la decupaj brut. Am întrebuințat o cuțitoaie, o pilă cu zimți numită rașpel, un ciob (sau mai multe) de sticlă spartă, șmirghel. În final, după vreo trei dimineți de buchiseală, am finisat ceva ce putea fi utilizat ca... Vă dați seama, nu pot scrie „chitară“, comit cacofonie și spun o minciună! Griful ieșise cam butucănos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
diferite a instinctului de conservare. Rănirile pe care și le provoacă indivizii iau forme diverse: cele mai multe sînt tăieturile pe corp și mai ales pe brațe sau gît, înghițirea unor obiecte dure (cuie, sîrme, cozi de linguri, termometre, lame de ras, cioburi de sticlă) sau a unor substanțe toxice, amputarea unor degete, fractuarea unor membre, suturarea gurii sau a pleoapelor, înfigerea unor cuie în cap sau în alte părți ale corpului (în limbă, în urechi, între coaste, în organele genitale etc.). Frecvența
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Goffman. Deformat, dereglat, anesteziindu-i-se trăirile și emoțiile, corpul trece printr-o desensibilizare psihică și fizică, vizibilă în ușurința cu care suportă înfigerea unor cuie în cap, în limbă, în membre sau diverse părți ale trupului, îngurgitarea unor obiecte dure sîrmă, cioburi, cuie, ace etc., în tăierea venelor, mutilarea membrelor. Cele mai multe autoagresiuni se produc în toiul verii, pe fondul pierderii bruște a vitalității mentale și corporale, din cauza absenței sistemelor de ventilare, a frigiderelor și a altor minime elemente de civilizație, interzise cu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
curățarea veselei, depozitarea resturilor alimentare etc. Elementele care caracterizează hrana acordată în închisori sînt: monotonia meniului, alcătuirea lui aproape exclusiv din cartofi, făinoase și grăsimi, prepararea ei fără o curățare atentă a bucatelor (în compoziția mîncărurilor intrînd adesea nisip, pămînt, cioburi, sîrme sau gîndaci), disprețul față de regimul bolnavilor și al celor de alte religii, în hrana cărora sînt puse intenționat grăsimi de porc sau cantități nepermise de sare, servirea într-un mod neatractiv (aruncată în silă în castronul scos prin vizetă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Violențele iscate frecvent între deținuți produc și ele noi boli: plăgi, tăieturi, coaste rupte, tăieri ale unor membre etc. Duratele prelungite de detenție facilitează automutilările și tentativele de sinucidere, aducînd pe masa de operație oameni care au înghițit cuie, sîrme, cioburi, ace, care și-au tăiat organele sexuale, degetele sau și-au tăiat burta încercînd să-și extragă diverse organe interne. Bolile mintale, favorizate de anxietate, dar și de disfuncționalități în condițiile de viață și de ereditate, sînt tot mai numeroase
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
zile, cîte 20 de minute, iar de întuneric nu am avut parte deloc în tot acest timp, datorită iluminării artificiale permanente. Am slăbit 6 kilograme mîncînd pîine uscată și mîncare pe care și cîinii ar refuza-o, încercînd să evit cioburile de sticlă și sîrmele strecurate în ea. Nu mai insist asupra detaliilor pentru că acestea sînt nenumărate, dar, oricum, normele de încarcerare erau mai mult decît spartane și sfidau toate caracteristicile condiției umane... Neavînd cu cine vorbi, am avut numai de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
respirație, sunetul s-a prelungit și a crescut în volum, gura Marelui Tenor s-a deschis amenințător, iar expresia lui a devenit încrâncenată. Peste un minut, timpanele spectatorilor au plesnit, iar candelabrul din tavanul Operei a explodat în milioane de cioburi fine ca nisipul deșertului. Praful de cristal s-a așezat ușor pe cristalinul sutelor de ochi înlăcrimați. Când sunetul s-a oprit, mâinile Marelui Tenor s-au desprins de cadrul de metal. Cu infinite precauții, a făcut o ultimă reverență
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
telefonul, îl pune pe masă. Merge în baie, aprinde lumina și se uită în oglindă.) Natură moartă Plouă. Mult. Neîntrerupt. Stau. Gândesc. Aștept. Aștept să iasă soarele. Știu că ploaia o să se oprească la un moment dat. Mă uit în ciobul de oglindă. Barba mi-a crescut până pe piept. Mii de fire albe. Ieri am vrut să o scurtez, dar cuiul de la foarfeca ruginită s-a fărâmat și foarfeca s-a rupt în două bucăți. Mă uit de o oră în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de oglindă. Barba mi-a crescut până pe piept. Mii de fire albe. Ieri am vrut să o scurtez, dar cuiul de la foarfeca ruginită s-a fărâmat și foarfeca s-a rupt în două bucăți. Mă uit de o oră în ciobul de oglindă. Încerc să-mi număr ridurile și cicatricile de vărsat de vânt. Poate că lumina e de vină. Norii sunt prea groși. Nici o rază de soare nu poate să treacă prin ei. Deschid o conservă de pește. Expirată acum
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dinfi.) Îmi pun mâinile pe ghidon. Brusc, fâșia asfaltată se termină. Drumul continuă, dar e doar o adunătură de pietre ascuțite. Văd o potecă îngustă de pământ uscat care șerpuiește pe lângă drum. Intru pe ea și pedalez încet, atent la cioburile care apar din când în când în fața mea. Încetinesc atunci când ciulinii se măresc prea tare și avansez cu grijă, ca să nu-mi julesc picioarele. Poteca se bifurcă. O iau la stânga și peste un minut ajung pe un promontoriu. Mă opresc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
loc să arunce un ac. Îl rog să umble cu atenție pentru că am pus acolo două obiecte fragile. Nu mi aruncă nici măcar o privire și trântește ușa compartimentului. Mă gândesc că e absurd să transport până la București o grămadă de cioburi, dar nu mai spun nimic și aștept să decolăm. La zece seara ajung acasă. Deschid pungile cu grijă, scot obiectele prețioase din hârtiile în care le-a învelit vânzătorul. Slavă Domnului, sunt intacte. Pun ceașca pe pervaz, lângă bonsai. Ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Lumina eminesciană reliefează drama cosmică prin dificila și subtila experiență poetic-demiurgică închisă în simbol (așa cum îl definește Eliade). Iar luna este prin excelență proiecție a destinului uman, atît în rotunjimea armoniei absolute, cît și în contondenta absență a deplinului, în ciobul degradat, decăzut, consubstanțial spațiului întunecat, dar atîrnînd strîmb pe cerul nopții. Pătrunderea în sfera luminii veridice presupune cu necesitate o decantare rituală, un soi de alchimie, prin care să fie înlăturate toate urmele materialității impure. Lumina este cea care dă
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
lansându-le într-un viitor estetic și axiologic cu totul imprevizibil, în care le așteaptă un „model“ ce, uneori, nici nu s-a cristalizat încă. De aceea, pe I. Negoițescu îl fascinează, adeseori, nu opera finită, înghețată, ci molozurile și cioburile celei neterminate, ori chiar numai proiectul, căci îl atrage irepresibil nu atât ceea ce este actual într-o operă anume, cât ceea ce a rămas potențial și poate fi recuperat, în mod miraculos, prin rescrierea sa cu mijloacele, intuiția și harul creator
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la o mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor m-a speriat mai mult decât căderea propriu-zisă; zăceam alb ca varul pe jos, cu bufetul deasupra peste mine, cu cioburi de farfurii și pahare răspândite în jur - și clătite bineînțeles. Însă și mai tare s-a speriat biata Virginia, înfricoșată să nu cumva să fi pățit ceva poznașul care tăcea mâlc. Paloarea mea exprima, de fapt, spaima pentru paguba făcută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sau joarda asupra mea, scoteam țipete și urlete în stare să alarmeze vecinii: asta și voiam, cu asta mă răzbunam. Datorită prezenței mătușii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf și impregnate de cioburi de sticlă și porțelan - dar zile întregi au plouat peste mine reproșurile și batjocura. În ce privește lipsa de expansiuni sentimentale a mamei mele, se cade să amintesc mărturisirea ce mi-a făcut-o odată, poate după moartea tatei, că n-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
poeziile, că are de-a face cu vechea convenție poetică, nu pune nimeni nimic la cale. În realitate n-a mai rămas nimic din convenție: peste tot fraze întrerupte, sensuri fracturate, capcane de stil. Brownjohn sfărâmă poemul clasic. Călcăm pe cioburi de sentimente, de idei (suflet, viață, morală, politică, viitorul omului pe pământ...). El scapără scânteia poetică dintr-o scurtă istorie abia bănuită, pe care poemul o ascunde în loc s-o povestească. Nu face confesiuni detestă versurile confesive, nu-și dezvăluie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]