2,739 matches
-
cuvintele bune, iar dacă sunt rare și nu prea dăm de ele, cel puțin să ne astupăm urechile la cele rele. La noi nu vom vedea niciodată o știre la televizor prin care să ni se anunțe că au înflorit cireșii, la japonezi se poate. Observațiile sale sunt pertinente pentru că-așa cum sugerează și titlul sunt „culese” chiar din mijlocul societății japoneze. Autoarea a locuit în casele lor și a călătorit pe tot cuprinsul Japoniei, cu avion, tren, dar mai ales
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bătut pe întreaga circumferință bulumaci de salcâm, iar deasupra i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă și dramatică a peisajului; vegetația se uscase, iar în pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-aș spune lui Caragiale? Nene Iancule, ai cîștigat pariul, moftangiul român a umplut toate golurile din societate. Ce i-aș spune lui Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la dată fixă de aproape două secole? Că eu stau pe ceardac, privind mîhnita Cetate din zare și subțirele fir al Ozanei și nu dau de capăt acestei nedumeriri. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît venerabilul oțetar. Oțetarul mirosea înțepător, vegetal, tentant, a materie vegetală pură, a iarbă și vînă de pom. A.B.Unde te ascundeai când îți era teamă? Unde te ascunzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am interesat să-l scrie un jurist, căci poporul ni-l cerea, mai departe Istoria românilor bucovineni, Constituția împărăției Austriei, Pământul nostru. Și atâta laudă prin foi și cu graiul viu n-am mai auzit. ... Economul țăran Alecu Burlă din Cireș - Opaieț zice în scrisoarea sa publicată în nr. 24 din 1893, pag.191: ...Mă poți crede, domnule Morariu, că cunosc și eu multă literatură românească și chiar de aceea trebuie săți spun, că foaie poporală ca Deșteptarea noi românii n-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav Dobrescu, vor termina de proiectat aleile și peisagistica minunată, creată dintr-o varietate vegetală nemaiîntâlnită, de la arțari, flașini, simpli plopi, sălcii sau tei până la stejari și cireși exotici, tufe și flori asiatice, împodo- bit de asemenea cu sculpturi și statui moderne. Îndrăgostiții închiriau bărci sau luau vaporașul pentru a se plimba pe lac, într-o scurtă călătorie romantică, pe când apusul se stingea în apă. Se găseau, desigur
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de brânzeturi clasa întâi, mai multe patiserii, un farmacist prietenos care îmi onora rețetele de Klonopin și Xanax, un Cineplex modest și un o prăvălie de feronerie, afacere de familie, de-a lungul tuturor străzilor fiind plasate magnolii, sângeri și cireși. La un semafor decorat cu flori vii am privit cum se cățăra o veveriță pe cablurile de telefon, în timp ce sorbeam din acea cafea fără pic de grăsime care m-a înviorat așa de strașnic încât mahmureala îmi părea ceva ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tare, ducându-mă spre chiuvetă și turnând foarte discret conținutul cănii Slurpee, după care am clătit-o. Și în timp ce mă sprijineam de poliță mâinile mele au interceptat vibrațiile silențioase ale spălătorului de vase Miele camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură zice, în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crâșmă, cu oamenii... Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș, pe când flăcăii chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr. Munții s-au pustiit; se fac încercări de replantare. Aici, la țărmul mării pontice, unde a fost adus de puhoaie pământul vegetal, pădurea e încă în ființă și parcurile de specii diverse, aduse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cotor în fundul golfurilor adânc săpate în munte. Sus zăpezi; jos grădini înflorite. Orice petec de pământ e organizat întărit între lespezi în terase, agonisit de unde putea fi găsit, plantat cu legume, vie și pomi roditori (măslini, castani, smochini, migdali, castani, cireși, piersici etc., palmieri. Coastele muntelui au un amestec sărac de conifere, dintre care se înalță chiparoși lănci negre. Piatră, pietrării și iar piatră și pietrării. Case zidite din piatră cioplită. Localități pustiite în ultimul război; case încă ciuruite de bombardamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă lemn. O-ntreabă oamenii că cum o cheamă? - Lemnișoara”. Într-o altă variantă a textului, din aceeași localitate, hainele încropite din coaja de cireș înspăimântă, ele indică o ființă străină de mundan: „Toată lumea să mira și toată lumea fugea dă ea. Să mira de ce-o vedea-mbrăcată-n lemn”. Lemnișoara pătrunde mai profund în materia lemnoasă printr-o „blocare” rituală într-un trunchi de copac: „Ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legată de gât până ce s-a vindecat, de nici nu se mai cunoștea că a fost ruptă. Într-o vara mama era foarte bolnavă. Eu m-am dus la biserică ca să-i aduc mamei cireșe. M-am suit într-un cireș care avea un crac strâmb și băgat în clopotniță cu vârful și cum culegeam cireșe s-a desbinat de la trunchi și am căzut pe spate peste niște bolovani. Și a venit sora Marița și mi-a zis: "tata te cată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în grădină la noi. Și de trei ori am cercat și de trei ori am căzut iar în cimitir. Și a patra oară am sărit în niște urzici și am dormit acolo cu cireșele drojdie în sân. Și căzutu din cireș a fost de leac. Că ducând iapa la apă și eram calare, m-a asvârlit și am căzut cu spatele peste niște butuci de brad. Și cum însera, mă dureau șalele să mor nu alt ceva. Și cum am căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
într-o odaie, iar 3 odăi erau închiriate lui Iorgu Mironescu, care era funcționar la primăria din Fălticeni. Iar pe doamna o chema Olga. Era foarte frumoasă și vorba lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi în genunchi! Când își sărbătorea Iorgu Mironescu patronu lui la Sfântul Ghiorghi, venea taraful de lăutari a lui Anghel Balica, alcătuit din 8 cântăreți și mort să fi fost, tot te sculai, așa cântau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de hoți mari ce sunt. Și a rămas în biserica din Bogata un frumos candelabru din toată averea lui cea mare. Iaca ce-i omu și ce-i cu toată averea și mărimea lui. Adică nu-i drept nimica mare. Cireșul cel amar din grădină de la Grigore V. Șandru. Cine a fost Grigore Șandru ? Vasile Șandru a fost un român venit din Ardeal cam pe la 1800. S-a așezat în Bogata. A tăiat brazi drept de pe unde a așezat casa. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a trăit în casa făcută de tatăl său Vasile Șandru și care am cunoscut-o și eu. Cu un cuvânt Șăndrenii au fost oameni f. răi. Și în grădină la Grigore Șandru, care era ficiorul lui Vasile Șandru, era un cireș amar. Dacă mâncai multe cireșe amețiai și de erai în cireș cădeai jos. Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care am cunoscut-o și eu. Cu un cuvânt Șăndrenii au fost oameni f. răi. Și în grădină la Grigore Șandru, care era ficiorul lui Vasile Șandru, era un cireș amar. Dacă mâncai multe cireșe amețiai și de erai în cireș cădeai jos. Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama la cireșe la Grigore Șandru, cu o cană de lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cană și 3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de pomi mai mici. Cireșul făcea cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat și eu crengi și am altoit numai un cireș și nici acela nu s-a prins. Când vrei să capeți un soi de pom să nu altoiești numai unul ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat și eu crengi și am altoit numai un cireș și nici acela nu s-a prins. Când vrei să capeți un soi de pom să nu altoiești numai unul ci măcar 20-30 și atunci din atâția trebue să se prindă măcar unul și ai prins și tu să ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
atâția trebue să se prindă măcar unul și ai prins și tu să ai soiul acela. Și în timpul primului război mondial din 1916-1918 un om ticălos și nebun și bețiv care era la câteva sute de metri depărtare de acel cireș, de mare frumuseță și mare valoare a venit și l-a tăiat. Pe ticălos și criminalul care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un om ticălos și nebun și bețiv care era la câteva sute de metri depărtare de acel cireș, de mare frumuseță și mare valoare a venit și l-a tăiat. Pe ticălos și criminalul care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata l-a cununat cu Casandra fata lui Vasile Cazamir din Baea. Ea era foarte frumoasă, foarte harnică, foarte cilighie nu era o fimee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]