2,460 matches
-
doar zece ani mai târziu. Patru ani de moarte și distrugere. O baie de sânge omenesc, generată de aceleași mașinării care ar fi trebuit să ne facă pe toți bogați și fericiți. Băiatul era atât de inteligent, de coerent, de citit, încât m-am simțit mândru să mă număr printre rudele lui. Cei din familia Wood își avuseseră nenorocirile lor în ultimii ani, dar Tom părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce vrea? La prima vedere, nu aveam aproape nimic în comun. Veneam din medii complet diferite (urban catolic, suburban evreu) și intresele noastre erau divergente în aproape toate punctele. Joyce nu avea răbdare cu cărțile și era aproape total împotriva cititului, în timp ce eu evitam orice efort fizic, străduindu-mă să ating imobilitatea ca pe idealul unui trai bun. Pentru Joyce, mișcarea fizică era mai mult decât o datorie, era o plăcere, iar activitatea ei preferată în weekend era să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ionică nr. 8, „în dosul Teatrului Național“, zice că mi stric ochii și-o să nasc copii cu vederea slabă. Însă eu sunt încăpățânată și tot îmi iau cartea cu mine. Pe vremea lor or fi avut mai mult timp de citit și de multe altele, dar noi, cei mai tineri, trebuie să ne chivernisim bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață, aproape de pădurea Băneasa, în câmp, la lacuri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept vorbind, nici nu putea. Nea Cercel știa franțuzește, dar numai cât să se înțeleagă om cu om, când mai intră un străin pe poarta Universului, cu cititul era altă socoteală. Luă gazeta următoare și se nimeri să fie Lumea nouă. Se strâmbă și-o puse și pe asta la loc. Era una care avea idei socialiste, până acu’ doi ani se ocupa de ea vecinul Constantin Mille
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul diplomaților e să complice politica până la neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere și supuși se urzește întotdeauna o persistentă mefiență. Sub politică a existat întotdeauna o pânză freatică de sânge. Contestatorii distrug monotonia epocii. Democrația nu exclude apariția
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de aripi, nu de granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan este din ce în ce mai convins că divertismentul și pornografia pot suplini cultura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pământen alambicat, Mihai Todirică Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu iluzii, Felix Caroly Strigă acum..., Magda Ursache Stylit, Silviu Lupașcu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Ultimul profet. Teatru, Renzo Ricchi Vînătoarea de porci, P.C. Jersild Grisjakten Zile sălbatice, Dorin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! 1 Cuvinte atribuite lui François Rabelais. 72 Rareș Tiron Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede 76 Rareș Tiron că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred că-i nevoie să mai intru acum în sufletul ei și să încerc, pe cât posibil, să le descriu. Și, de fapt, nici nu cred c-aș prea reuși să fac cum trebuie una ca asta; chiar nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele trei bibliotecare, și să răspundă pe cât se poate, coerent la întrebări
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șeful meu și al altora, tot așa cum nevasta d-tale, Iozefina, nu mai e dactilografa care ne scrie textul. Înțelegeți odată. Nu fiți copii. De fapt pe vremea aceea nici nu era mașină de scris, nici tiparniță, cu toate că foamea de citit era mai mare ca oricând. Nu era nici Casă de Cultură sau de Incultură, cum vreți să-i ziceți în doi peri, nici lecții de partid, iar administratorul se numea vechil, parcă. Așteptați să cânte mai întâi cornul, să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de acolo se rugau pentru tot neamul românesc”. ― Acea “parte din veniturile lor” este măsurată de Radu Mihnea voievod prin “ucazul” său bine știut din 26 martie 1618 - a intervenit călugărul cu nemăsurată vehemență. ― “ Aceasta a durat - am reluat eu cititul - până la secularizarea averilor mănăstirești (1859-1863), înfăptuită de doi francmasoni: domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu”... ― Nu știu ce are a face francmasoneria europeană și cu secularizarea averilor mănăstirești, care e o problemă curat românească!? Citește mai departe și ai să vezi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ceea ce era de absolută necesitate pentru soborul mănăstiresc. În schimb se făcură mănăstirilor state, în marginile strictului necesar și se trecură la buget”. ― Radu Mihnea voievod prevedea tot “strictul necesar” pentru călugări - l-a apostrofat bătrânul pe autor. Am reluat cititul: “Astfel aceste mănăstiri începură a trăi în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole și neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn,... a fost în fine depus, în noiembrie 1860... Apoi prin legea de secularizare a averilor mănăstirești din 13
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încotro. A stat, nu prea mult, după care a decis: voi face două variante. Una - dintr-un portret pe întreaga pagină. Alta - din mai multe materiale; texte și foto. După ce pagina a fost gata de tipar, a fost trimisă la citit. La șef. Ca s-o readucă a fost trimis tot Dădacu Duculeț. A venit mașina de la C.C., l-a dus unde era necesar să-l ducă, de la poartă, l-a luat în primire un securist, ăsta l-a predat altuia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
răceala din priviri. Cu excepția unei ușoare neliniști, care putea fi foarte bine doar o impresie a mea, Scout își revenise complet. Pe deasupra, Ian era înapoi în cușca lui, morocănos ca și înainte, iar eu tocmai trecusem examenul de aptitudini la cititul hărții. În privința acestor lucruri, echipa noastră era din nou pe poziții. Și ajunseserăm la „a“. Care era cu totul și cu totul altă mâncare de pește. Încăperea din „a“ părea puțin mai mică decât cea din „R“ și mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
farfurie, un sendviș Început: părea să zacă de cine știe cîte săptămîni acolo! Din pricina asta, făcea impresia că Încăperea fusese părăsită În grabă, ca acele palate regale În care li se arată turiștilor reviste deschise la pagina unde ajunseseră cu cititul auguștii lectori Înainte de a fi plecat, În urmă cu mulți ani, În exil. Arthur Rowe așteptă o clipă, apoi deschise o altă ușă. Un bărbat chel se grăbi să ascundă o sticlă În sertarul unui fișet. — Scuzați-mă, zise Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tenisul de câmp. Dintre toate m-am oprit la tenisul de câmp pentru că mi-a plăcut cel mai mult și îl practic și acum. Nu îl fac de performanță, ci doar pentru mișcare și pentru plăcere. Îmi mai place mult cititul în care găsesc o oază de liniște și relaxare. Îmi plac foarte mult și animalele, preferatul meu fiind câinele. Am și un cățel pe nume Rex, pe care îl iubesc ca pe un frate. Mi-ar plăcea ca în viitor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
că nu sunt foarte ordonată, sunt pretențioasă, dar și generoasă cu alții. Pentru mine contează mai mult decât orice prietenia bazată pe încredere și adevăr. Nu aș putea încheia portretul meu, fără a aminti cea mai mare pasiune a mea: cititul. A citi înseamnă pentru mine să evadezi într-o lume fabuloasă. În viitor aș vrea să ajung judecătoare, dar mi-ar plăcea ca până pe la treizeci de ani să fiu model, pentru că știu că sunt fotogenică. Sper ca aceste fraze
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni Începeau să ruginească În spatele urechii sau deveneau ușor sașii de la citit, până la seria de lux de la Optronics, atât de bine făcute, Încât Îi puteau prilejui până și originalului profunde crize de personalitate și Întrebări de genul „Ce e omul? Ce e viața? Cine este eu?“ Cele două erau Însă identice. Perfect
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cufundam iar, murmurîndu-le în surdină. În alcătuirea ei lumea aceea a cărților se bucura de armonie și părea mai inteligibilă decît cea de toate zilele. E adevărat că ce nu este închipuit de imaginație pare dizgrațios și greu de înțeles. Cititul îmi trezea o dorință curioasă: voiam să bucur și eu pe alții, la fel cum mi se întîmpla mie îndată ce deschideam o carte. Experiența însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o trimiseseră. Au pus-o să facă pe secretara școlii. Să înregistreze adresele, cererile. Să dea numere de intrare și ieșire corespondenței. Termina repede. Cam o oră, două pe zi. Privea, apoi, pereții, se gândea. Și-a adus cărți de citit, un bloc de desen. Surdina realității care își arată colții mici, puturoși. A urmărit micile lor manevre, aerul vinovat și viclean cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]