3,264 matches
-
de ani, cu statură de uriaș. Chipul cu trăsături echilibrate, abia atins de riduri, este aureolat de plete lungi, bogate, albe ca zăpada. Poartă un suman negru, lung până la genunchi și pantaloni din stofă groasă, deschiși la culoare, băgați în cizme lungi din piele neagră. Sărut dreapta, domniță și bună să vă fie inima! Bucuroasă de revedere moș Ilie! De câte ori ți-am spus să folosești obișnuitul "Bună ziua"? întreabă Smaranda cu dojană prefăcută. De când se știa, moș Ilie lucrase pe domeniul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și nu umilit", a fost răspunsul dat de colonelul Pietrosu unor colegi care îi sugeraseră că tratamentul aplicat locotenentului fusese prea aspru. În plus, era de notorietate faptul că, rara avis62 printre ofițeri, colonelul nu avea ordonanță. Își lustruia singur cizmele ca pe vremea studiilor sale la Saint Cyr63. Unele comentarii acide făcute în public după ce lecturase Mitul secolului XX a lui Alfred Rosenberg precum și alte lucrări ale filozofiei brune scrise de Gottfried Feder, Hans Günther sau Joseph Goebbelsprintre altele catalogase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea purtând perucă și lenjerie intimă de damă, făcuseră să fie denumit printre camarazii ofițeri Guriță. Feciorul unui angrosist de vinuri, își cumpărase un loc cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uriașe în finanțele aprovizionării se transformaseră ca prin farmec în simple erori ale evidenței contabile și scăpase doar cu o mutare disciplinară la regimentul XXI. Câteva zile după detașare, la poarta unității își făcuse apariția un uriaș Daimler, lucios precum cizmele șoferului care deschisese grăbit ușa pasagerului din spate. Coborâse un ins purtând ochelari cu rame negre, late și trabuc în colțul buzelor groase, răsfrânte. Jigodeanu senior. Ceruse o întrevedere personală colonelului Pietrosu, sperând să-și scape progenitura de zăpezile rusești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul conte Peter von Streinitz. Un nou ofițer instructor proaspăt detașat regimentului lor. Amănunt care, chiar dacă spus pe un ton politicos, trădează neîncrederea vădită a nemților în privința moralului trupelor române. De sub fruntea înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Scoate o batistă din care improvizează un bandaj pe fruntea lui Felix. Dacă ajunge la spital, poate scapă. Și tu? Nimic deosebit. Câteva contuzii superficiale. Cred că în cădere mi-am luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai să fii ca nou! Mda, răspunde Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mână un copilaș îmbrăcat cu o cămășuță largă, lungă până la glezne, întreabă cu glas șoptit un vecin mai tânăr, ascunzându-și gura cu un capăt al basmalei albe de pe cap: "Au venit americanii, maică?" Chiar când strivește sub talpa cizmei chiștocul țigării, un Volkswagen marcat cu însemnele LW81 oprește în fața clădirii. De ce se temuse, de aia nu scăpase. "Ăștia au un glob de cristal? Cum mă-sa au aflat așa repede?" Într-o elegantă uniformă gri-bleu, din mașină debarcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
front a plutonului, iar de după amiaza până seara târziu făcea nenumărate aplicații pe teren cu recruții. De multe ori, orele târzii ale nopții îl găseau la regiment în plină activitate, iar atunci când ajungea acasă abia mai reușea să-și descalțe cizmele ca imediat să cadă într-un somn adânc, fără vise. Și a doua zi programul urma aceeași desfășurare monotonă. Știi, uneori mă întreb dacă va veni vremea când să nu mă mai părăsești. Dar nici nu poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai intensă atunci când ne vom însoți pentru toată viața. Sper. Din tot sufletul! Vorbim la telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șterge la gură cu batista și scutură firmiturile căzute pe veston. Un hohot de râs sănătos îl face să ridice privirea. Sergentul Cristian Lazăr, zis Mâțu, comandantul grupei a doua, savurează o cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în mână, trebuie să știi ce să faci cu ele. Îmi ești dator vândut, domnu' fruntaș. Mic de statură și slab, brunet, tuns scurt și cu o permanentă mină veselă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o stofă bună, ofițerească, spre deosebire de cea a colonelului Pietrosu, sau a maiorului Moga, pe care numai tresele de pe umăr îi deosebesc de un simplu soldat. Îmi pare rău că a trebuit să vă chem chiar înaintea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sigure. Pentru o secundă se înfioară sub o rafală de vânt rece și strânge mai tare în jurul gâtului gulerul scurtei îmblănite. Își aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului aspru. Se gândește la oamenii lui. Bine camuflați în zăpada căzută din belșug, știe că sunt înșirați în jurul obiectivului, formând un cerc invizibil din mijlocul căruia nu trebuie să scape nimic. Ca și el, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din nou pe scaun. O lungă jupuitură se întinde pe obrazul prizonierului iar din colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar Caftoi îi face semn să aibă răbdare. Curând, pași grei se aud apropiindu-se. Din ceața ușoară a înserării, de după un pâlc de brazi, apare un lung șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tel.: 0722-841888 și 0741-111973. ( M. D. M.) Încălțăminte de sezon De câteva zile, în str. V. Alecsandri nr. 6 și-a început activitatea magazinul „Banglor“, care oferă spre vânzare articole de încălțăminte pentru femei. Oferta actuală cuprinde produse de sezon, cizme lungi sau scurte, modele sport și de gală, confecționate din materiale moderne, simple sau cu blană, la prețuri situate între 50 și 200 de lei. Magazinul are program de funcționare în zilele de luni până sâmbătă între orele 9-17. ( C.
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
carte nemțească sau una franțuzească și răsfoiește până ce găsește ce-i trebuie. Precum ni s-aduc toate d-a gata din străinătate și n-avem alt chin decât să băgăm mînile în mînicele paltonului venit de la Viena și piciorul în cizma pariziană, fără a ne preocupa mai departe din câte 27 {EminescuOpX 28} elemente economice se compun lucurile, tot astfel facem și cu cunoștințele; le luăm frumos din cărți străine, le așternem pe hârtie în limbă păsărească și facem ca negustorul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât meșterul cât și ucenicii din Strada Doamnei n-au să se spânzure de rușine. [20 septembrie 1878] ["CRONICILE NOASTRE VECHI... "] Cronicile noastre vechi vorbesc despre niște domnișori, adecă pretendenți la coroană cari turburau vreun colț al țării, își puneau cizme roșii în picioare și cucă în cap, distribuiau după placul lor în ținutul uzurpat moșiile și veniturile domniei, se ridicau apoi cu oaste de strânsură asupra domniei, până ce, lângă vrun vad, ori vrun cot de moară ori pod, oștile domniei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și cucă în cap, distribuiau după placul lor în ținutul uzurpat moșiile și veniturile domniei, se ridicau apoi cu oaste de strânsură asupra domniei, până ce, lângă vrun vad, ori vrun cot de moară ori pod, oștile domniei țării puneau capăt cizmelor roșii și crisoavelor scrise în cerneală roșie. Credeam că cel puțin de 300 de ani au dispărut epoca lui Papură Vodă, a lui Ciubăr Vodă și a multor altora cari amărau viața bietului Petrea cel Șchiop. Iată însă că un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
concret sînteți oameni de nimic, nu în abstract, căci abstracțiunile ca atare nu sânt nici bune, nici rele, ci moralicește indiferente. Geaba un cizmar va avea principiile cele {EminescuOpX 359} mai frumoase daca nu știe să-și facă treaba lui, cizme bune, geaba d. Brătianu ca financiar va avea principii liberale și umanitare, daca nu știe treaba pentru care s-au chemat, finanțele. Așadar ce vorbiți de reacție? Daca există reacție în toată țara, în opoziție, între liberali, între roșii chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul până jos, ba de mantia părintelui care cîtu-i țara românească nu e ață s-o cârpească, ba de cizmele lui cele încăputate, care când fugea în potloage se oprea, și câte altele de toate. Românii dracului le scosese țiganilor alt crez, alt Tatăl nostru, ba chiar o anume slujbă de Paște, toate acestea păstrate încă în memoria poporului în niște
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tinerețea lui Gorman îi îngrijora, deși era mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și urniră panoul greu de oțel, închizându-l, apoi scoase aparatul de sudură portabil și-l aprinse. Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]