4,004 matches
-
drept "unelte vorbitoare", nu s-a manifestat sub nicio formă ca act de vânzare a forței de muncă. De asemenea, mai târziu, nici în orânduirea feudală, în care au existat mai multe clase sociale (feudalii, țăranii liberi, șerbii, meseriașii și clerul), nu se putea pune problema vânzării forței de muncă; șerbii erau "legați" de pământul feudalului (munceau pentru el, îi asigurau produsele agricole de care acesta avea nevoie, el fiind proprietarul pământului și al șerbilor). Nu a existat nicio formă de
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
al IV-lea va provoca un rău ireparabil demnității imperiale 74. De atunci Imperiul și papalitatea se vor situa pe poziții absolut egale. Totuși, Henric al IV-lea a reușit să înlăture tutela marilor principi și a început lupta contra clerului. Pentru a echilibra forța stărilor privilegiate atrase în actul de guvernare, va asocia acestora ministerialii și va sprijini mișcarea comunală. Henric al IV-lea a păstrat permanent controlul asupra Dietei. Autoritatea sa era suficient de puternică pentru a se opune
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
O semnificație aparte a căpătat-o domnia lui Henric al V-lea (1106-1125). Împăratul s-a sprijinit, în prima parte a domniei, pe o armată numeroasă formată, ca și în perioada predecesorilor săi, tot din ministeriales 76, și-a asociat clerul în lupta contra papalității, dar va sfârși prin a se recunoaște învins. Concordatul de la Worms din anul 112277, prin distincția și delimitările stabilite între spiritual (Spiritualia) și temporal (Temporalia), dezarticula instituția imperială, ce făcuse din asocierea Bisericii la guvernare temelia
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
guvernare, promovarea în demnitățile ecleziastice a oamenilor săi de încredere din rândul ministerialilor și al micii nobilimi. În acest fel, Frederic I a reușit, pentru o perioadă de timp, să stingă conflictul dintre Staufeni și Welfi și să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. Pentru a dispune de libertate de acțiune în politica sa italiană, împăratul a fost obligat la o serie de concesii făcute principilor germani. II. O NOUĂ ORDINE: DER STÄNDESTAAT 1. Imperiul și principatele în perioada statului
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
suveranului este combinat cu cel al eredității. Alegerea aparține la început Dietei, din care fac parte principii laici și ecleziastici, prelați și seniori. La alegerea lui Otto I (936-978), la Aix-la-Chapelle s-au întrunit "ducii, conți din mari familii" și clerul superior 92. Otto I a luat titlul de Imperator Romanorum semper augustus (fiul regelui, dacă era ales încă din timpul vieții tatălui său, purta titlul de Rex Romanorum). Problema acordării concesiilor la încoronare, existența unui sistem de pacta conventa, rămâne
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de reprezentare în Reichstag. Doar cavalerii, deși constituiți într-o "stare" distinctă, nu au avut privilegiul de fi reprezentați în Dietele imperiale. Reprezentarea nu a fost identică în toate țările Imperiului. O primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice se disting două situații de participare a clerului la Dieta provincială: în "curia prelaților"; în "curia seniorilor". Dacă nu ia parte, acesta tratează interesele sale prin înțelegerea directă cu principele suveran. Este
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice se disting două situații de participare a clerului la Dieta provincială: în "curia prelaților"; în "curia seniorilor". Dacă nu ia parte, acesta tratează interesele sale prin înțelegerea directă cu principele suveran. Este amintită o situație intermediară în Austria, când în Boemia, după reforma husită, clerul va ieși din
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de participare a clerului la Dieta provincială: în "curia prelaților"; în "curia seniorilor". Dacă nu ia parte, acesta tratează interesele sale prin înțelegerea directă cu principele suveran. Este amintită o situație intermediară în Austria, când în Boemia, după reforma husită, clerul va ieși din rândul stărilor Dietei.97 În multe țări, de altfel, Reforma religioasă a determinat schimbări fundamentale în structura stărilor, a Dietei și în modul de reprezentare, chiar o separare pe curii ale catolicilor și protestanților. Starea nobilimii distingea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cavaleri (Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler, nobilime și orașe 98. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau majoritatea, ca de pildă în Macklenburg
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
circumscripție 99. Orașele nu au avut de la început, și nici pe tot cuprinsul țării, aceeași importanță și aceeași reprezentare în Landtag. Cele aflate în dependență directă de puterea imperială nu participau la lucrările Dietei provinciale, situație întâlnită și în cazul clerului și cavalerilor. Dar în multe alte cazuri reprezentanții orașelor au dominat Dietele: în Flandra, în Țările de Jos și Würtenberg (doar după ieșirea cavalerilor). Dreptul de convocare aparținea principelui suveran. Dietele se reuneau neregulat, funcție de necesități. Lucrările se desfășurau separat
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea Dietei. Adunarea Curții regale (Hoftag) a constituit nucleul Curiei principilor în Dieta imperială. În principatele suverane ale Imperiului, reprezentarea în Landtag era cu totul diferită, în special în ceea ce privește clerul 130. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederic al II-lea și domnia efemeră i-a lui Conrad al IV-lea (1250-1254)131, s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și aceștia numai din regiunile vestice 179, alcătuind nu o armată proprie, ci luptând alături de loreni și frisoni. Cronicarul Ekkehard scria că această chemare nu a produs impresie "asupra francilor răsăriteni, a saxonilor, thuringilor, bavarezilor și alamanilor" din cauza rupturii dintre cler și Imperiu 180. În rândurile mulțimii s-a înrolat și o destul de numeroasă populație săracă din Germania, pe care seceta și foamea o determinaseră să renunțe și la puțina agoniseală pentru a îngroșa rândurile "oastei sfinte"181. Dezordinea și sărăcia
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prin 95 de teze care se află la originea protestantismului 188. Ele revoluționau cu adevărat gândirea religioasă susținând, în esență, că pentru a se mântui creștinul trebuia să aibă o credință puternică (sola fide), să înlăture mijlocirea Bisericii și a clerului. El devine astfel propriul său preot, baza creștinismului fiind doar Biblia (sola scriptura), purificată de toate adaosurile ulterioare și oferită credincioșilor în limba maternă. Mântuirea prin credință sau "justificarea prin credință", preoția universală și Biblia ca fundament al creștinismului sunt
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
socială ține așadar de o lectură sociologică a cunoașterii. Încă din Cadrele sociale, în 1925, apăreau deja teme noi în raport cu sociologia cunoașterii a lui Durkheim. Cu-noașterea socială era susținută cînd de un grup, cînd de o instituție socială (grupurile mistice, clerul, succesiunea conciliilor). Noțiunea de grupuri de memorie apare în memoria de clasă atunci cînd Halbwachs vorbește, în legătură cu noblețea, de o clasă-memorie. Grupul nu susține numai cu-noașterea religioasă și de clasă, dar una dintre funcțiile sale esențiale este să asigure legitimitate
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
musulmană în Bosnia, în Tracia, în Bulgaria și în Kosovo în Albania. Convertirile masive erau prea puțin dorite și, de aceea, evitate, excepție făcînd Bosnia. Cum se știe, musulmanii bosniaci sînt slavi de origine, descendenți din bogumili.72 Persecutați de clerurile creștine începînd cu secolul al XII-lea, aceștia s-au răzvrătit, raliindu-se islamului, și trecînd de partea dominatorilor, după ocupația turcă. Amintirea acestei trădări a rămas vie pentru croați, dar, mai ales, pentru sîrbi. Pe de altă parte, pentru
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Vestului instituie un sistem de valori individualiste cu privire la codul onoarei cavalerești, prin care se valorizează nu numai rafinamentul moravurilor ci, în egală măsură, curajul și reușita personală. Ori, fie prin imitație, fie prin contaminare, acest cod se va extinde asupra clerului, care deja cultiva efortul intelectual, cît și la burghezimea orașelor, care vor vedea în noua lor prosperitate semnul unui succes demn de a fi onorat. Astfel se explică faptul că în această parte a Europei o societate legitim organizată prin
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Aceasta este și baza prealabilă pe care Biserica are inițiativa de a crea instituțiile medievale reprezentative nu-mite în funcție de zonă state generale, dietă, Cortis, casa comunelor sau a seniorilor, în care puterii regale i se opun mandatarii celor trei clase: nobilimea, clerul și burghezia.79 În Est, la vremea aceea, dietele slave erau pe cale de dispariție și, acolo unde se mențineau, erau constituite numai din reprezentanții aristocrației (astfel este dieta poloneză, numită Seim, care și-a păstrat această denumire și astăzi și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
romane populare al căror impact nu s-ar mai fi limitat doar la elite. Trebuie să admitem că și în Spania, ca și în altă parte, identitatea politică colectivă ar fi rămas, în lipsa imprimatelor ieftine, circumscrisă cercului retras al literaților, clerului, nobilimii și burgheziei? Lacuna acestui raționament constă în faptul că nu invalidează teoria contrarie, infinit mai bine ilustrată prin surse disponibile. În sfîrșit, seniorii și literații creștini îi serveau pe întrecute pe prinții musulmani din Spania, s-ar părea fără
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dominare împiedică formarea unei conștiințe comune în cadrul unui asemenea ansamblu politic. Se înțelege de la sine că astfel se crea un baraj cultural și statutar de netrecut care-i împiedica pe oamenii de rînd să se alăture domnilor, literaților sau înaltului cler. În virtutea aceluiași fapt, între miile de comunități țărănești sau ale sărăcimii orașelor izolate prin lipsa drumurilor, a limbajului comun, a schimburilor materiale și matrimoniale, era imposibilă formarea conștiinței colective. În schimb, conform aceleiași teorii a lui Gellner, ar trebui să
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puțin legate între ele și mai mult, față de categoriile similare din alte spații politice. Într-un astfel de context, aceste straturi privilegiate erau într-un fel specializate, în sensul că-și împărțeau zonele de influență. Exista o nobilime militară, un cler menit să ofere sacralitate puterii, o birocrație burgheză însărcinată cu administrarea regatului și încă o categorie, clasa negustorilor care își asigura propria prosperitate cît și pe cea a regatului. Dar în loc să se solidarizeze, aceste categorii sociale se considerau rivale, orice
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spus, este vorba de o biserică pe care în prezent am califica-o drept transnațională, stăpînă pe dogmele și pe doctrina sa politică, asimilată în mod firesc circumstanțelor particulare ale fiecărui regat sau prince-pat catolic, susținută de imensa sa birocrație clerul a cărui omniprezență și calitate o situa mult deasupra administrațiilor profesionalizate, ce abia luau ființă în circumstanțele monarhiilor absolute. Dacă admitem că religia constituia în epocă mica ideologie disponibilă, din lipsa vreunei rivalități laice, ar rezulta așadar că prinții catolici
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
schimb, fie că se revendicau din luteranism, din calvinism sau din vreun anumit intermediar, prinții protestanți nu erau expuși unui astfel de risc. Nici o biserică organizată ierarhic nu putea să le opună prestigiul sau dispozițiile proprii. Mai mult decît atît, clerul protestant prezent pe teritoriul acestora se pune de bună voie sub protecția lor și, pentru a rezista mai bine presiunii Romei, aspirau să se transpună în personalul docil al unei biserici de stat, supuse suveranului: adică o biserică menită a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unor motive politice. Mai mult decît atît, dacă învățămîntul promovat prin școlile reformate din statele protestante avea adesea, pe lîngă caracterul religios, și o latură civică, nu același lucru se poate spune despre țările catolice. Aici, dascălii aparținînd în general clerului se străduiau să servească, întîi de toate, doctrinei catolice, și abia apoi să stagneze autoritatea statală. Cît despre stat ca atare, ca și elitele laice, acestea n-au încurajat deloc instruirea oamenilor săraci. Anticipînd ideea că alfabetizarea maselor risca să
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]