3,820 matches
-
se înlocuiește, prin urmare e sursă de limbaj, mașinile mai toate cu numărul de Moldova, defazate cu o etapă istorică, Pelinia, iarmarocul Grînăuți, prașilă în pepenărie și la porumb, turnul termocentralei Bălți, ziduri spălate de departe, Corlăteni închipuire la coborîșul colinei, pe terenul municipiului stîlpul electric, toate sfarogite și vechi ca pămîntul, "Petrom", ca să aibă înțelesuri ieși la ele înde sine, provoacă pe alb, e drept că te-ai bronzat uniform, partea civilă a lumii radicală prin femeie, Bălți autogara românizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Parcul CFR cu pămîntul pietrificat sub stropi, Brateșul ochi de gol, Tîrgu Bujor 26 "Romstal", culmea toată bordura Prutului pe rîpă, la fel curge decindea, delphinium cavaleri, nemțoaice, le mai zice și găinușe! rămîne cum am stabilit, tăișul deviat peste coline, ce să întorci din spinările lumii! mașinăria macină în gol, cîmpurile pieptoase la răsuciri de văi și văioage, în cap băiatul Două Vîrtecușuri, numai lăsat din sus pui locul pe trai pămîntesc, cimitirul Dumbrava, Cuca, românii în viață pe partide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o familie patriciană romană, înzestrat cu o solidă cultură clasică și devenit, în 572, Prefect al Orașului, acesta din urmă a ales, și el, să-și vîndă bunmile și să se dedice vieții de mănăstire, instalînd, în palatul său de pe colina Caelius, o comunitate supusă regulii benedictine. În 590, la moartea papei Pelagius II, Roma se găsea într-o situație tragică, răvășită atît de inundațiile Tibrului, cît și de o epidemie de ciumă, amenințată, în plus, de noi invadatori longobarzii arieni
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în fața puterilor locale. Mișcarea începe încă de la sfîrșitul secolului al XII-lea. La Paris, în 1194, Papa Celestin III acordă corporației studențești primele sale privilegii. La acea dată, magistrii și elevii începuseră să părăsească curtea interioară a catedralei, preferîndu-i pantele colinei Sainte-Géneviève sau abatia Sf. Germain-des-Pres: ei considerau apăsător controlul exercitat de agentul episcopal, cancelarul, căruia-i revine dreptul exclusiv de a conferi gradele (mai ales licentia docendi, licența de învățămînt). În 1200, în urma unei înfruntări între burghezi și studenți, urmată
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1121, Conciliul de la Soissons a ordonat ca Introducere în teologie, lucrarea sa, ce conținea un număr de afirmații puțin ortodoxe despre Sfînta Treime, să fie aruncată în flăcări. Mai apoi, cel care, la 23 de ani, fusese vedeta studenților de pe colina Sainte-Gencvieve, undc-și deschisese propria școală în care tria clientela magistrului său Guillaume de Champaux, va rătăci timp de 20 de ani din mănăstire în mănăstire, pînă cînd, condamnat încă o dată de Conciliul de la Sens, este primit de Petru Venerabilul în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
profund, ceva anume, din acea nevoie de visare ce domină sufletul moldovenesc. Trecând elev la licelul din Tecuci, l-a urmat nu pentru un certificat de absolvire, ci pentru viață, pentru carieră, pentru destin. Chemarea destinului l-a adus pe colinele Iașului. In orașul de pe malul Bahluiului, a avut ocazia, ca student, să audieze cursurile unor profesori de seamă: Olga Necrasov, Petre Jitaru, Mihai Constantineanu. Ei i-au fiost mentori și modele, de la ei a învățat să îndrăgească studiul profund, ordinea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să zâmbească, într-o situație cu conotații câteodată comice. Interviul care s-a desfășurat într-un mod ce a satisfăcut aspirațiile gazetarului a durat mai mult de o oră. Când am ieșit din biroul primului-ministru, seara se lăsa pripit pe colinele Ierusalimului. L-am expediat pe Mňačko la hotel cu mașina oficială ce ne aștepta în curte, iar eu am comandat un taxi să mă ducă acasă. În timp ce așteptam în holul de intrare la președinția Consiliului de Miniștri, l-am zărit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu are ca obiect denigrarea noastră, ci dimpotrivă. Țin să adaug că, pe parcursul peregrinărilor mele prin Roma, am remarcat o singură dată o inscripție graffiti pe peretele unei clădiri dintr-o zonă periferică clamând: Palestina Libre. La confluența celor trei coline unde s-a inițiat construirea orașului Roma se afla în antichitate Foro Boario, adica Piața (Târgul) de Vite. Astăzi, din spațiul construit altadată, nu a mai rămas decât o frumoasă ruină din ceea ce a fost, judecând după dimensiunile ei, o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
osemintele ei în Israel și să le îngropăm în cimitirul din Ierusalim. În 1989 tata a fost înmormântat alături de mama și de atunci amândoi își dorm somnul de veci în morminte învecinate, după o separare de 39 de ani, pe colina care domină intrarea principală în Orașul Sfânt. * * * La începutul lunii mai 1950, tata și sora mea Rachel au plecat în Israel pe bordul vasului de călători "Transilvania". Plecarea tatălui meu mi-a deschis perspective de adaptare pe care nu le
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vitamine, sport. Drepturile omului. Poate. Dar Ghiocel este oare om?! Printre frați (I) Romanii apărau cu strășnicie rîul Tibru, cea mai importantă cale de comunicație cu Roma a ținuturilor pe care le traversează acest rîu. Din acest motiv, pe fiecare colină mai semeață s-au instalat posturi de observație care dominau văile roditoare ale Tibrului. Cu focul, fumul și semnale sonore se alertau vajnicii romani că cineva se aventurează pe rîul lor. Ce urma este ușor de intuit. Vechile posturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adevăr. Dezvelim placa de la intrarea comunei. Steagul României înfrățit cu steagul Italiei și anunțul "Nazzano, gemellati con la cita de Iași". La fel sînt și plăcuțele de la intrarea în comunele Forano, S. Oreste, Filacciano și Morlupo. Tibrul este înconjurat de coline cu această inscripție la intrările în cinci comune. Mă bucur la gîndul că românii noștri vor întîlni această plăcută surpriză. Din nou plutesc în istorie și ascult fascinat legenda satului Morlupo. Lupii au furat un miel și sătenii s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de ce păstram cu gelozie și fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în brațele sale cît mai multă patrie. Sau poate nu se îndură să se arunce prea repede în apa sărată a mării. Mai întîrzie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în brațele sale cît mai multă patrie. Sau poate nu se îndură să se arunce prea repede în apa sărată a mării. Mai întîrzie și el intrarea în anonimat. Aici, printre coline sale, are personalitate, este adorat și respectat. Este aproape un rege și oferă viață cu generozitate. De la gîzuțe și țînțari și terminînd cu omul, omul cel atît de dependent de el. Soarele înfierbîntă caldarîmul și pietrele lucioase de atîta folosință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la Milano la 1787. Acesta spune: „In dimineața zilei de 3 iulie 1761 am plecat spre Iași în carete trase de boi...Ni s-a pregătit o plăcută vilă numită Frumoasa, pe care Prințul o posedă în vale, la picioarele colinelor de pe care ne coborâsem, și care era departe de o milă de Iași...Când am ajuns la Frumoasa am găsit un palat aproape deșert unde nu mai venea Prințul, dar era mare și comod, și mobilat cu sofale în diferite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o grădină de preumblare și o alta de fructe...în palat se intra prin o sală mare care era despărțită printr-o balustradă, fiind ferestre mari cari ocupau toată fațada cu privire într-un lac ce se termină pe la poalele colinelor.” - Astăzi, în curtea Frumoasei se mai văd doar ruinele fostei egumenii aflate în dreapta după intrarea pe sub turnul clopotniță și „Palatul de pe ziduri” realizat de arhitectul Kubelca în 1812. După secularizarea averilor mănăstirești (1863), curțile domnești au fost prefăcute în cazarmă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
7270): „De vreme ce acum, la ziua Sfântului Dumitru, pentru iarmaroc ce se feace aicea, în satul Frumoasei (Movila Sarandei), s-au socotit și s-au mutat să se facă la Ciric, de laturea târgului, pe moșiia mănăstirii Sfântului Ioan (Zlataust).” Privesc colinele din față, deasupra cărora dăinuie biserica Aroneanului... Când m-am oprit să-mi trag sufletul, am auzit vocea Spiritului domnesc: - Ai ajuns repede, dragule. Eu tocmai încercam să găsesc locul unde - în 1561 - Alexandru Lăpușneanu voievod a ridicat mănăstirea Ugireni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pentru prima oară în Moldova aici la biserica Bârnova. Întru pe sub turnul porții și rămân pentru o clipă în contemplare. De undeva, din umbră, mă întâmpină vocea caldă a Spiritului domnesc. - Ei, cum te simți după ce ai zburdat pe cele coline? - Mai bine ca niciodată, mărite Spirit. - Te-am văzut privind insistent spre vârful turnului porții. La ce gândeai? - Mă gândeam la faptul că în acest turn se găsește un clopot făcut în 1614. Vechimea bisericii era pusă pe seama lui, dar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
păstrăvi, cremșnituri, chiparoși și stele. Există Șerban Foarță, care se joacă nebunește cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful așezat. Sunt ocupat. Sunt grăbit. Sunt iritat, hărțuit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
arată În alt plan decât acela al individului - vegetal - care se alege doar cu ponoasele. Acel plan e unul global, al biocenozei. Egoist, ca orice om, Încep cu foloasele noastre, de fapt unul, acela de leac. Vâscul conține amine. Una, colina, ca o componentă a fosfolipidelor, Între care lecitina prezentă În sistemul nervos, Își arată utilitatea În tratarea astmului bronșic și a tusei convulsive. Altă amină, acetilcolina, determină absolut necesarele, chiar dacă nesimțite, mișcări intestinale, dar este și un hipotensiv prin reducerea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
centrul geometric al regiunii, În care să așez În câteva bărăci instituțiile reprezentative ale regiunii; cu interdicția perpetuă ca acolo să se desfașoare și o altă activitate... Dar și așa, tot Iașii vor rămâne capitala din umbră. Iașii celor 7 coline, 7 cetăți, din care 5 Încă În picioare, 5 universități și mulțime de institute de cercetare. Cu nume la plural, voievodal. De bun augur adică. Cine sfidează istoria nu poate avea viitor. Iată de ce m’am smuls 5 minute din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vor trăi cât lumea, prin trecutul lor glorios, ca un tot unic și indestructibil, în hotarele graiului și pământului românesc, rânduite de însăși Pronia Cerească, hotare care au fost să fie Țara Românilor, având coloană vertebrală Carpații, cu văi și coline de la Nistru până la Tisa și de aici până la Dunăre și Marea cea Mare și Neagră. Prin datul sorții, Basarabia rar a avut parte de liniște și pace, căci toate nenorocirile, care de veacuri au venit și mai vin și astăzi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
prin aceeași situație. Am întins rufele la uscat, i-am anunțat pe-ai noștri din țară că am ajuns nu chiar bine, am mâncat pe balconul apartamentului admirând stațiunea așa cum se prezenta ea în splendoarea serii. În față se vedeau colinele întunecate ale Olimpuui și-ale altor munți care m-au dus cu gândul la munții ce împrejmuiau orașul meu din Banat și la dealurile pe care le colindam împreună cu fetele și cu soțul. Primăvara mergeam să culegeam flori de câmp
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
o basma roșie pe cap. Am respirat ușurate. Acuma ne țineam mereu după el. Ne-a condus să vizităm fortul Burtzi. Acest fort a fost când sub turci, când sub venețieni, ultima stăpânire fiind a venețienilor. El se afla pe colina cea mai înaltă. Era înconjurat de ziduri groase și acolo se afla un tun vechi, probabil din timpuri de mult apuse, când servea pentru apărarea insulei. Am înconjurat fortul având în dreapta mereu marea liniștită ce m-a transpus în trecutul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
sa aurorală, Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni 102 și cel de la apogeu, Azi sunt bătrân de tânăr 103, îl readuce pe omul Eminescu acolo-n cimitirul cu cruci risipite 104, în noptosul cimitir ce doarme sub coline 105. Translații uluitoare, din care se desprind regrete, dau farmec poemului Tristeță: [...] sufletul ce fuse bisericuța sântă/ Drept preot e un greer, ce gânduri triste cântă/ În el icoane șterse cu fețele pătate/ Sunt visurile mândre ce le-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]