2,881 matches
-
Moș Crăciun. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copiii își umpleau încălțămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora. Conform legendei, această practică ar fi fost adusă în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, imigranții olandezi fiind protestanți detestau cultul sfinților, împreună cu cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș. Santa Claus a fost introdus într-o satiră
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
grup mic de fondatori ai religiei protestante care au respins materialismul sărbătorii rezultat din oferirea de cadouri. Această opoziție datează din secolul XVI, fiind pornită de către grupurile protestante și continuată de puritanii din Anglia secolului al XVII-lea și de coloniștii americani care au interzis complet sărbătoarea. Deși Crăciunul a devenit legal după 22 de ani, proteste au existat până la mijlocul anilor 1800. Pastorul Paul Nedergaard din Danemarca a stârnit controverse când l-a declarat pe Moș Crăciun „un goblin păgân
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
națiuni pe mare, cu o flotă enormă și un sistem de rețele comerciale navale extrem de bine pus la punct. Acest fapt a ajutat mult în răspândirea limbii spaniole în Lumea Nouă, deoarece un număr impresionant de exploratori, căutători de aur, coloniști sau aventurieri spanioli au năvălit spre Vest, spre noile pământuri descoperite. Efectul acestei mișcări masive de coloniști poate fi văzut astăzi, când majoritatea țărilor din America de Sud și America Centrală la fel ca și cele din Caraibe au spaniola ca limbă oficială
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
la punct. Acest fapt a ajutat mult în răspândirea limbii spaniole în Lumea Nouă, deoarece un număr impresionant de exploratori, căutători de aur, coloniști sau aventurieri spanioli au năvălit spre Vest, spre noile pământuri descoperite. Efectul acestei mișcări masive de coloniști poate fi văzut astăzi, când majoritatea țărilor din America de Sud și America Centrală la fel ca și cele din Caraibe au spaniola ca limbă oficială. Conform dicționarului normativ, publicat de către Academia Regală Spaniolă, și Dicționarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
integrat în viața economică și socială a noii provincii, alcătuind totodată suportul influenței pe care imperiul a exercitat-o în timp asupra teritoriilor din afara Daciei romane. Elementele romane cu rol primordial în romanizarea dacilor au fost, în principal, soldații și coloniștii. Cei mai mulți dintre ei au rămas să viețuiască la nord de Dunăre după retragerea aureliană (271), reprezentând baza continuității procesului de romanizare. Românii locuiesc în spațiul carpato-danubiano-pontic, în număr de aproximativ 26 de milioane. Doar 19,4 de milioane locuiesc în
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea. Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche). Invazia mongola din 1241 - 1242 a distrus în mare parte regatul ungar. Deși sașii au făcut tot ce au putut pentru a
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,04%), cu o minoritate de musulmani (5,13%). Pentru 10,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre () de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de "Tomis". Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc "τομή" ("tomí") însemnând "tăietură", "despicătură". Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
din 1877-1878, când, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a statului român. După 1878, populația românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române. În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (acasă în "Reich"). După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Transilvania, pentru a se cunoaște și eventual pentru a-și găsi potențiali parteneri. Ceremoniile de înmormântare sunt moștenite de la romani. Aceștia puneau în fața casei unde exista un mort un chiparos, copac ce nu mai putea imboboci după ce a fost tăiat. Coloniștii romani din Dacia nu au găsit acest copac și obiceiul a fost ușor modificat, folosindu-se, în regiunile de munte, un brad, iar în cele de câmpie un pom. Pomul de înmormantare reprezintă doar una dintre ipostazele sub care se
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
care erau internați chiar și copii, condițiile de încarcerare puteau fi suficient de severe pentru a provoca subnutriția și ulterior moartea deținuților. În 1904 sistemul lagărelor de concentrare este copiat de la britanici și de Imperiul German, în Africa de sud-vest, coloniștii germani inovând la rândul lor, prin introducerea muncii silnice pentru populația Herero. În mod evident, experiența corupătoare a colonialismului european a deschis calea totalitarismului european din secolul al XX-lea, întărind atât mitul superiorității rasiale a albilor cât și legitimând
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
fie condamnat la rândul său la muncă silnică în lagăr. În unele cazuri, echipe de condamnați era transportați în teritorii noi, cu resurse de supraviețuire limitate și erau părăsiți în pustietate. Câteodata, erau necesare câteva tentative până când un val de coloniști reușeau să supravietuiască în sălbăticie și să termine de construit lagărul. Zona de-a lungul râului Indigirka era cunoscută drept "Gulag-ul din interiorul Gulag-ului". În satul Oymyakon (Оймякон) s-a înregistrat recordul celei mai scăzute temperaturi : −71.2
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
zonelor îndepărtate slab populate. Așa a fost introdusă noțiunea de "colonizarea voluntară". Când își ispășea cea mai mare parte a condamnării, întemnițatul putea fi eliberat pentru bună purtate în "colonia voluntară" (вольное поселение, "volno poselenie") din afara limitelor lagărului. Ei deveneau "coloniști benevoli" (вольнопоселенцы, "volnoposelentsy", ceea ce nu era același lucru cu ссыльнопоселенцы, "sslylnoposelentsy", "coloniști exilați"). În plus, pentru persoanele care-si ispășiseră pedeapsele dar cărora li se impunea domiciliu obligatoriu, era recomandat să fie îndrumați către "coloniile voluntare" și să li se
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
Când își ispășea cea mai mare parte a condamnării, întemnițatul putea fi eliberat pentru bună purtate în "colonia voluntară" (вольное поселение, "volno poselenie") din afara limitelor lagărului. Ei deveneau "coloniști benevoli" (вольнопоселенцы, "volnoposelentsy", ceea ce nu era același lucru cu ссыльнопоселенцы, "sslylnoposelentsy", "coloniști exilați"). În plus, pentru persoanele care-si ispășiseră pedeapsele dar cărora li se impunea domiciliu obligatoriu, era recomandat să fie îndrumați către "coloniile voluntare" și să li se dea pământ în imediata apropiere. Această soluție a fost de asemenea, moștenită
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
primăvara anului 1494, Columb a cercetat coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte a continentului asiatic. Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între coloniști se iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spania pentru a-și expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confruntă Columb era ostilitatea băștinașilor a caror inițială prietenie a disparut datorită brutalității
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
fiu al lui Jochi, a condus zona direct. Mlaștinile din vestul Siberiei erau dominate de stațiile Yam de transport cu sânii trase de câini pentru a facilita colectarea tributului. În 1270, Kublai Han a trimis un demnitar chinez împreună cu câțiva coloniști pentru a servi judecată în regiunile Kyrgyz și Tuvan. Nepotul lui Ogedei, Kaidu, a ocupat porțiuni din Siberia Centrală după 1275. Armata dinastiei Yuan, la comanda generalului Tutugh, a reocupat pământurile regiunii Kyrgyz din 1293. De atunci, dinastia Yuan controla
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
s-a concentrat la cucerirea Danemarcei și Norvegiei, Franței și Balcanilor. Adolf Hitler nu a avut însă nici o clipă intenția să respecte pactul cu Uniunea Sovietică. El a afirmat în cartea "Mein Kampf" că este nevoie de spațiu vital pentru coloniștii germani în Europa de răsărit, aceasta fiind, de altfel, motivul primordial al declanșării războiului mondial. Intenția era de a coloniza germani (din rasa ariană, pentru el superioară) în vestul Uniunii Sovietice și de a deporta majoritatea populației slave (rasă inferioară
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Hitler. Unele dintre ele au fost cooptate în forțele Axei, altele au fost brutal oprimate. În nici un teritoriu cucerit nu au fost acceptate măsuri de autoguvernare. În loc de astfel de soluții, ideologii naziști rasiști au promovat politica estului European colonizat de coloniști germani, cu băștinașii sortiți morții, evacuați, sau reduși la statutul de sclavi. In majoritatea spatiului cucerit au fost înființate Comisariate care se ocupau cu jefuirea la maxim a bogățiilor de tot felul: Comisariatul Teritoriului de Est (Reichskommissariat Ostland), in germană
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
sau olandezi în drum spre India. Francezii au debarcat în secolul XVII pe insulă și au luat-o în posesie în numele Regelui Franței, fiind botezată insula Burbon (), numele dinastiei familiei regale. În urma acestei decizii, pe insulă au început să sosească coloniști, ce au adus cu ei sclavi pentru a lucra noile plantații de pe insulă, unul dintre guvernatorii ce au contribuit în mod important la dezvltarea ei fiind "Bertrand-François Mahé de La Bourdonnais", ce a ocupat postul de guvernator între 1735 și 1745
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
insula prezentând o rată de creștere a populației importantă, de aproximativ 1,63%, datorită unei puternice rate a natalității, de 21,48‰ comparativ cu rata decesului de doar 5,55‰. Insula era nelocuită la descoperirea acesteia, populația fiind formată din coloniști sau sclavi din Madagascar și alte regiuni din Africa de est, din India și din Europa. Insula prezintă un metisaj pronunțat, aproximativ 90% din populație fiind creolă. Religia predominantă este catolicismul, cu peste 85% din populație, pe insulă practicându-se
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
prima oară la Dumbrăveni și Gherla, si de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniștii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi al II-lea, fiul fostului principe, de a își alege primar dintre oamenii lor cei mai capabili și, în caz de litigii comerciale, să apeleze la compania grecească. În cazuri de judecată
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
cu mijlocul secolului al XII-lea. Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei ci, ceva mai devreme, unii din germanii care, din aprilie până în octombrie 1096, participaseră la Cruciada țăranilor. Originea numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei ci, ceva mai devreme, unii din germanii care, din aprilie până în octombrie 1096, participaseră la Cruciada țăranilor. Originea numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă, așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc, se constată într-
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Cruciada țăranilor. Originea numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă, așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc, se constată într-un mod surprinzător și paradoxal, că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea. Primele mențiuni documentare din secolul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
denumirea de „"Theutonici"”, iar documentele arpadiene îi numește „"Saxones"”. Mult mai rar, documentele papale fac referire la „"Flandrenses"” sau „"Saxones"”. Wilfried Loth consideră ca și majoritatea cercetătorilor că numele folosite se referă la aceeași populație. Denumirea de "sași" (Saxones) dată coloniștilor este atestată documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a conferit privilegii sașilor (în ) din Cricău ("Krakau"), Ighiu ("Krapundorf") și Romos ("Rumes") și le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]