3,155 matches
-
jur. Printre privilegiații aflați în apropierea lui se strecurase Manlius, constructorul născut la Velitrae care plătise printr-un exil dezastruos prietenia lui din tinerețe cu Apuleia Varilia cea vioaie. Se întorsese cu bine și vechea lui nenorocire atrăsese atenția și compasiunea Împăratului. În timpul prizonieratului său, depinzând de darurile jignitoare ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu obiectele și mobilele; numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la picioarele lor se înșirară Capitoliul, Via Sacra, strălucitoarea întindere a Forurilor, coloanele, bazilicile, templele. Împăratul se gândi: „Din exil, Ovidius a spus că Palatinus este culmea acelui mundus immensus. E adevărat. Însă versurile lui disperate nu i-au atras compasiunea celorlalți“. Ochii săi parcurseră orizontul dimineții. În stânga, departe, se ridica sacrul Capitolium acoperit de marmură. Pe urmă se zăreau acoperișurile de pe mons Quirinalis, iar apoi o altă colină, mons Esquilius, și o mică vale. Deoarece coasta de răsărit a colinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zid - se născuse în iarna anului 39, după calendarul nostru; când a fost omorâtă, în ianuarie 41, avea cel mult treisprezece luni. Ne întrebăm ce anume și cu câtă putere putea ea lovi. Totuși, această legendă, inventată pentru a anihila compasiunea mulțimii și reluată de Svetonius, a fost crezută. Annius Vinicianus, marele rival al lui Asiaticus, căruia, invidios, îi contesta recenta supremație printre optimates, propuse: — Să vorbim de lucruri serioase, vă rog. Oamenii trec peste podul cu patru arce construit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu mă preocupă mai mult, deși mă prefac nepăsător, decât gândul că mă Întâlnesc pe stradă cu amanții ei; că ei mă privesc cu superioritate, cu acea formă de compasiune puțin distantă, puțin Înțelegătoare, puțin disprețuitoare. În același timp, mă frământă ideea că ea se manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doua tentative de asasinare a lui Grady și să fie dus la închisoare. Între timp, Constable trebuia să îi ademenească și el pe niște piste greșite. Urma să își dezarmeze răpitorii în calitate de voce a rațiunii, susținându-și nevinovăția, câștigându-le compasiunea, ademenindu-l pe Grady la tribunal în seara aceea, oferindu-se să îi denunțe pe Barnes și pe ceilalți conspiratori. Ba chiar ar fi ajutat și la depistarea iluzionistului, păcălind poliția și având astfel șansa de a transmite un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
după Jeddy Barnes. Ca un maestru al minții, Constable putea imobiliza un om în doar câteva secunde, afișând în același timp o mină care să te relaxeze instantaneu. Vorbea cu umor, inteligență și înțelegere. Își asuma poziții raționale, pline de compasiune. Vindea leacuri celor creduli. Și erau suficienți de soiul ăsta, desigur. Ai putea crede că oamenii nu mai pot de prostiile pe care le difuzează grupurile ca Sfatul Patrioților. Numai că, așa cum observa marele impresar al artei lui Malerick, P. T
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scoate din sărite câteodată cât de lipsit de dinamism am devenit, dar niciodată nu mi se pare că ar merita să-mi dau osteneala. Știu că Judy nu are intenții rele - e femeia cea mai generoasă și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e vorba de un împrumut. Totuși, era clar că nu o păcălisem pe fată nici o clipă cu pretențiile mele de a fi înțeles. —Canalul de cumpărături, a zis ea tern, privind la mine cu o un amestec de plictiseală și compasiune pe față. Totul se lumină dintr-odată. Desigur! am râs eu, canalul de cumpărături QVC. Da, da, așa e, soția și fiica mea mi-au arătat pe Sky. Fascinant. Ciudat cum îți creează dependență, zice soția mea. Să știi, Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea va reuși să mă convingă că n-aș fi putut face nimic să-l împiedic, dar nu cred că se putea așa ceva. Sau poate că voiam să fie de acord că fusese vina mea și să fie plină de compasiune și să-i pară rău de mine și să mă ia în brațe și toate chestiile alea. Oricum, n-avea nici un rost să continui cu asta - știam că nu va înțelege niciodată -, dar nu mă puteam întrerupe la mijloc, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și apoi, spre surpriza mea, Judy s-a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de un fapt elementar: la fel cum fumatul produce cancer și prea mult alcool dăunează ficatului, eu am crezut dintotdeauna că trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru starea propriului meu trup și mi se pare greu să fiu plin de compasiune când oamenii-și produc singuri problemele. Dar să lăsăm asta la o parte pentru o clipă. Am avut cu toții momente în care ne-am răsfățat excesiv și nu ne-am comportat cum ar fi trebuit, iar eu sunt primul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
învățaseră rapid câteva aspecte rudimentare ale traiului în Londra-, dar mi-am rezemat capul de sticla ferestrei și mi-am închis ochii, fericit să fur câteva clipe de odihnă. N-am văzut cine-mi aruncase monedele: că fusese vorba de compasiune autentică sau că poate fusese vreun suflet vinovat în drum spre sau de la confesiune, care considerase că un mic gest altruist i-ar putea asigura o mai bună primire din partea Atotputernicului, asta nu voi ști niciodată. În orice caz, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șapte de centimetri și arăta ca o puștoaică — dar Leigh nici nu mai băgă de seamă. — Și eu m-am gândit. E mai rău de-atât. — Pare și-așa destul de rău, scumpo. Nu putea decât să-i ofere sprijinul și compasiunea ei plină de afecțiune, dar Emmy nu părea împăcată. — Te întrebi probabil cum ar putea fi mai rău de-atât, nu? Ei bine, stai să-ți spun eu cum. Nu doar și-a tras-o cu ea — poate că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
romatic gest, își aminti ea că s-a gândit atunci, dar cu siguranță era de bine. Simți că se înroșește la față când își aduse aminte ce mult s-a bucurat și se hotărâ s-o scutească pe Leigh de compasiunea pentru ea. — Și ce te-ai gândit să-i cumperi de aniversarea voastră? întrebă Emmy veselă, poate chiar prea veselă. Încă o pauză lungă. Părea că Leigh încearcă să-și liniștească respirația, inspirând regulat. — Leigh? — Scuze, sunt, ăă, sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apoi nimeni nu mai are nevoie de părinți pentru astfel de lucruri, nu-i așa? Numărul doi. Și în timp record. Russell tuși să-și dreagă glasul și păru atât de stânjenit încât îi stârni lui Leigh un sentiment de compasiune. Decise să-l salveze. — Mamă, ce-ai zice de un pahar de vin? E la frigider? Doamna Eisner arătă spre barul de mahon din colț. — Ar trebui să fie câteva sticle de chardonnay în răcitor. Tatălui tău îi place, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui. Știa că el credea că trebuie să fie vreo greșală că fiica lui, atât de lipsită de experiență în comparație cu ilustra lui carieră, va edita un autor mai mare decât oricare din cei cu care lucrase el. Leigh simți aproape compasiune — aproape — când văzu că pentru prima dată, tatăl ei, meșter în vorbe, marele guru, judecătorul și juriul extraordinar, rămase fără grai. Odată ce i-ai pus, sunt naturali În timp ce restul Americii petrecea un weekend de sărbătoare privind focurile de artificii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o obosiseră pe Emmy. Se bucura din tot sufletul pentru Izzie și o încânta ideea că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy, serios, vorbește! Ce se întâmplă cu tine? — Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea soră, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Păreai atât de, de... Adriana încercă să găsească un cuvânt mai blând, dar deja se simțea foarte obosită. — De cum? insistă Mackenzie. Adriana îi întâlni privirea. — Atât de disperată. Mackenzie trase scurt aer în piept, iar Adriana simți o undă de compasiune, însă își aminti că în fond îi făcea o favoare lui Mackenzie. Dacă nu-i spusese nimeni până acum, soarta îi era pecetluită. O s-o urască, ei, și? Adriana avea alte lucruri mai importante pentru care să-și facă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pronunț, sughițam în mijlocul silabelor, eructam berea care continua să-mi vină înapoi, ca și cum ar fi fermentat și ar fi crescut în stomacul meu. Din când în când, bărbatul privea o bucată din mine cu o jenă plină de afecțiune, de compasiune umană. Îmi privea buzele triste, ochii prea roșii pentru a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o țigară. Fumă în tăcere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi privite. Și cei doi își văzură de drum, în direcții opuse, tăind cu sufletele lor încâlcita pânză de păianjen a străzii. Căci strada alcătuiește o țesătură în care se încrucișează priviri pline de dorință, de invidie, de dispreț, de compasiune, de dragoste, de ură, cuvinte vechi al căror spirit a rămas cristalizat, gânduri, năzuințe, o întreagă pânză misterioasă care învăluiește sufletele trecătorilor. Augusto se pomeni în sfârșit iarăși în fața portăresei Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru pe care-l făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dumneavoastră se ghicește o întreagă viață de... — De martiriu, spune-o fără ocoliș. Ei bine, prietene don Augusto, dumneata ai fost, nu știu bine de ce, în virtutea nu știu cărei simpatii oculte, cel care ne-a arătat cea mai mare afecțiune, poate chiar compasiune, și eu, închipuindu-mi încă o dată că mă eliberez de o povară, am să-ți destăinui nefericirile mele. Femeia aceea, mama copiilor mei, nu e soția mea. — Bănuiam; dar dacă ea e mama copiilor dumneavoastră, dacă vă duceți viața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dintre cei care nu știu să mânânce cărțile și nici să iasă din ei înșiși, îmi spune, după ce a citit ceva scris de mine: „Nu sunt de acord! Nu sunt de acord!“ îi replic, stăpânindu-mi cât pot mai bine compasiunea: „Și ce ne pasă, domnule dragă, și dumneavoastră, și mie, că nu suntem de acord?“. Cu alte cuvinte, în ce mă privește, eu unul nu sunt totdeauna de acord cu mine însumi, dar se-ntâmplă adeseori să fiu cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poetice ale lui Flaubert sunt Flaubert și, mai mult ca oricare altul, Emma Bovary. Până și M. Homais, care este Flaubert, și dacă Flaubert își bate joc de dl Homais, o face ca să-și bată joc de sine însuși, din compasiune, adică din iubire de sine. Bietul Bouvard! Bietul Pécuchet! Toate creaturile sunt creatorul lor. Și niciodată Dumnezeu nu s-a simțit mai creator, mai tată, decât când a murit în Cristos, când în El, în Fiul său, a gustat moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fima 1 Făgăduința și compasiunea Cu cinci nopți Înaintea nenorocirii, Fima avu un vis pe care Îl notă la cinci și jumătate dimineața În jurnalul său. Era un carnet maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Început să tremure toată, nu de dorință, ci de deznădejde și mi-a șoptit: «Nu-ți fie teamă, Efraim, cunosc un drum și am să te trec nevătămat În partea ariană». În vis, șoapta ei părea plină de făgăduință și compasiune, iar eu am continuat să am Încredere În ea și să o urmez cu o bucurie extatică și nu am fost deloc surprins când, În vis, femeia s-a transformat În mama mea și nu am Întrebat-o unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]