4,181 matches
-
se exprimă, în general, prin elemente relaționale. Se juxtapune direct termenului regent complementul de excepție dezvoltat, realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul acuzativ: (în) afară de, mai puțin: „Pietricelele mele cădeau în această prăpastie, dar am înțeles de atunci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare, la nivelul propoziției sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei. Când relația de dependență se exprimă prin celelalte elemente relaționale, comune și complementului cumulativ, identitatea de circumstanțial de excepție este fixată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare, la nivelul propoziției sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei. Când relația de dependență se exprimă prin celelalte elemente relaționale, comune și complementului cumulativ, identitatea de circumstanțial de excepție este fixată de: • realizarea determinatului direct (sau a subiectului) prin termeni precum: nimeni, nimic, niciodată, tot timpul, toți etc., alt (ul), altcineva, altceva, altădată, în altă parte etc.: „Nu era nimic în ea, în afară de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin adjectivele singur, unic: „Afară de romani, despre care va fi vorba îndată, mai era un singur popor care a fost tovarăș nedespărțit al geților de la Dunărea de jos: besii.” (V.Pârvan, 146) • absența indicilor suplimentari care marchează identitatea sintactică a complementului cumulativ (mai, și etc.): „Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine.” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL DE OPOZIȚIE (OPOZIȚIONAL)TC "COMPLEMENTUL DE OPOZI}IE (OPOZI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Ah! Cine ar mai vrè
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedespărțit al geților de la Dunărea de jos: besii.” (V.Pârvan, 146) • absența indicilor suplimentari care marchează identitatea sintactică a complementului cumulativ (mai, și etc.): „Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine.” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL DE OPOZIȚIE (OPOZIȚIONAL)TC "COMPLEMENTUL DE OPOZI}IE (OPOZI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Ah! Cine ar mai vrè să trăiască când i s-ar spune de mic încă, în loc de povești, adevărata stare de lucruri în care va intra?” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de jos: besii.” (V.Pârvan, 146) • absența indicilor suplimentari care marchează identitatea sintactică a complementului cumulativ (mai, și etc.): „Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine.” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL DE OPOZIȚIE (OPOZIȚIONAL)TC "COMPLEMENTUL DE OPOZI}IE (OPOZI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Ah! Cine ar mai vrè să trăiască când i s-ar spune de mic încă, în loc de povești, adevărata stare de lucruri în care va intra?” (M. Eminescu, P.L., 48) • sau sintagma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Așa s-a întâmplat că România, în loc să fie o peninsulă a continentului latin către Orient, a rămas o insulă foarte mare, dar foarte îndepărtată de marea masă a rudelor sale.” (V. Pârvan, 156) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul de opoziție descrie: • „obiectul” care se opune: - subiectului: „În loc de grămătic, iese în cerdac boierul.” (M. Sadoveanu, H.A., 86) - complementului (direct, indirect, de agent): „Săpam la rădăcina chiparosului și de fiecare dată când dădeam pământul la o parte, în loc de rădăcini aflam
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte mare, dar foarte îndepărtată de marea masă a rudelor sale.” (V. Pârvan, 156) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul de opoziție descrie: • „obiectul” care se opune: - subiectului: „În loc de grămătic, iese în cerdac boierul.” (M. Sadoveanu, H.A., 86) - complementului (direct, indirect, de agent): „Săpam la rădăcina chiparosului și de fiecare dată când dădeam pământul la o parte, în loc de rădăcini aflam un morman de șerpi.” (O. Paler, Galilei, 113), „În fond, în loc de frică ar trebui să vorbesc despre iubire.” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șerpi.” (O. Paler, Galilei, 113), „În fond, în loc de frică ar trebui să vorbesc despre iubire.” (O. Paler, Galilei, 21), „S-a întâmplat, însă, ca, în loc de poetici amanți, ciocârlia noastră să fie auzită numai de o gaiță flămândă...” (Al. Odobescu, 252) - complementului sociativ: „Dar, după cum vedeți, în loc să discut cu păsările cerului, eu discut cu d-stră.” (O. Paler, Viața..., 8) • circumstanța, aflată într-un raport de opoziție cu sfera semantică a unui circumstanțial rezultând din relația directă cu verbul predicat: „Adică, în loc să trecem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o însușire exprimată prin: - numele predicativ: „Dacă omul este, cel mai adesea, în manifestările lui, expresia trufiei, la o coadă lungă se poate spune că este întruchiparea însăși a răbdării și a supunerii.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 171) - complement predicativ: În loc să-l văd bucuros de venirea mea l-am ghicit imediat foarte nemulțumit. • acțiunea (starea) obiectului-subiect opusă acțiunii (stării), exprimate prin predicatul regent: „În fiecare an se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să scază, chiriile cresc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic exprimat prin propoziția regentă: „Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moși-strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în general.” (M. Eminescu, Despre cultură, 225) Observații: Relația de opoziție în care sunt implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimat prin propoziția regentă: „Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moși-strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în general.” (M. Eminescu, Despre cultură, 225) Observații: Relația de opoziție în care sunt implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei limbi formează adevărata ei zestre de la moși-strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în general.” (M. Eminescu, Despre cultură, 225) Observații: Relația de opoziție în care sunt implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta din urmă este situația cea mai frecventă: „În loc să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adevărata ei zestre de la moși-strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în general.” (M. Eminescu, Despre cultură, 225) Observații: Relația de opoziție în care sunt implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta din urmă este situația cea mai frecventă: „În loc să mă adresez păianjenului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situația cea mai frecventă: „În loc să mă adresez păianjenului din sala de așteptare, ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc.” (O. Paler, Viața..., 8) Uneori, corespondența semantico-sintactică dintre complementul de opoziție și complementul primar sau subiectul verbului-predicat este anulată. În enunțul „Venind acuma rândul să scoată și pe Făt Frumos, el care era năzdrăvan știa că tovarășii lui vreu să-l piardă și, de aceea, în loc să se puie el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În loc să mă adresez păianjenului din sala de așteptare, ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc.” (O. Paler, Viața..., 8) Uneori, corespondența semantico-sintactică dintre complementul de opoziție și complementul primar sau subiectul verbului-predicat este anulată. În enunțul „Venind acuma rândul să scoată și pe Făt Frumos, el care era năzdrăvan știa că tovarășii lui vreu să-l piardă și, de aceea, în loc să se puie el, puse un bolovan mare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și pe Făt Frumos, el care era năzdrăvan știa că tovarășii lui vreu să-l piardă și, de aceea, în loc să se puie el, puse un bolovan mare în hârzob.” (I. Creangă, 277); subiectul el, din completiva de opoziție, se opune complementului direct un bolovan. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Pe cap poartă în loc de coif cizelat un fel de țeastă cu ochi de bufniță. Înțelegi „ideea”. Războiul e nocturn și dement.” (G. Călinescu, C.O., 149) • pronume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de pe noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când e luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului sintactic: „Neguri albe, strălucite Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, 72) fie din aceea a unor conexiuni externe, în care „obiectele” se află înscrise: „Sunt cântărețul celor fără nume, Un strigăt smuls de-a vremilor vâltoare.” (O. Goga) Spre deosebire de complement, care este cerut de regent (verb mai ales) pentru a împlini un câmp semantico-sintactic, atributul realizează o lărgire a câmpului sintactic al regentului prin intermediul și în spațiul căruia se introduc sau numai se relevă noi componente semantice, cu rol particulariza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțul: „El nu vede florile.” nu prezintă deosebiri fundamentale de natură semantică în raport cu el însuși din enunțul: „El nu vede florile de pe masă/din vază/aduse de mine etc.” Verbul vede, în schimb din enunțul „El nu vede.”, întrebuințat fără complement direct, prezintă o însemnată mutație semantică; exprimă o trăsătură, dinamică, a subiectului: „El este nevăzător.” Când perspectiva e implicită în unicitatea „obiectului” exprimat de termenul regent (unicitate de natură lexicală: soare, mamă etc. sau de natură sintactică, prin asumarea funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ci doar să actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti/albanez etc.” Funcția semantică a atributului se apropie de cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-ai postelnicului (...) se unise cu doamna lui Grigorescu, Maria, spre a pierde pe puternicul veteran.” (Al. Odobescu, 123) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Atributul de clasificare cunoaște, mai ales, dezvoltare infrapropozițională: a. simplu; se realizează prin: • substantive: „Pe lângă autorul acțiunii, complementul de agent poate arăta în același timp și cauza care a determinat acțiunea.” (G.A., II, 169); • pronume: „... Căuta cu privirea un anumit om, mai așa, de-al lor, potrivit să fie întrebat...” (M. Preda, M. Sg., I, 6); • adjective
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de agent poate arăta în același timp și cauza care a determinat acțiunea.” (G.A., II, 169); • pronume: „... Căuta cu privirea un anumit om, mai așa, de-al lor, potrivit să fie întrebat...” (M. Preda, M. Sg., I, 6); • adjective: „Complementele indirecte care determină verbe unipersonale sau forme unipersonale ale unor verbe personale au rol de subiect logic”. (G.A., II, 168), „S-a scris foarte mult până acum despre numerele pitagoreice ca și despre triunghiul dreptunghic.” (V.Gh. Vodă, 84); • forme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]