2,912 matches
-
aceea un exil politic, ne-am văzut prima oară la Paris, În vara lui ’76, când, fiind la Stockholm și aflând că Matei și Uca, soția sa, vor veni la Paris, prietenul și editorul meu René Coeckelberghs, extrem de amabil și complice, mi-a oferit o călătorie și un sejur de o săptămână În capitala Franței, pentru a-l reîntâlni pe prietenul meu de care mi-era dor și cu ale cărui avataruri de „adaptare” pe un sol etnic și cultural străin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
viața noastră, a creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc peste spiritele nepregătite, odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc care ne-a fost, decenii, prieten și formidabil complice s-a pomenit cu o avalanșă de scrieri și tipărituri dintre care 90%, s-o recunoaștem, sunt ale veleitarismului neobosit și ale imposturii, oportuniste sau nu. Anarhia, care s-a infiltrat și În alte sectoare fundamentale ale vieții sociale, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tinerii au fost nemulțumiți, revoltați chiar, contra adulților pentru „catastrofele” trăite, pentru incapacitatea „lor” de a prevedea și jugula acele sisteme ideologice și pe corifeii lor care urmau să producă crime În masă Într-o proporție nemaivăzută - grație și tehnicii complice și avansate! Interesant În acest sens a fost valul de revolte din ’68, când tinerii, din Est și din Vest, s-au regăsit aproape pe același front anti-autoritar, deși fețele autorității erau total diferite. Nimeni nu va putea vreodată, În timpul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevăr de gândit. Un fost secretar al lui Emil Constantinescu publică pe Internet informații considerate calomnioase la adresa lui Adrian Năstase, privind Îndeosebi averea acestuia (cele mai multe, adevărate sau nu, apărute deja În presă). Prompt, este „umflat“ de poliție, locuința Îi e percheziționată. „Complicele“, care Întreprinsese operația, este și el arestat și i se ia un interogatoriu, transmis (incredibil!) pe postul național de televiziune. Apoi, cei doi sunt eliberați. Prim ministrul recunoaște că s-a enervat puțin. Se exprimă regrete și urmează destituirea procurorilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fusesem cel care o adusesem în casă - și că vroise s-o aduc - însă ceea ce mi se arătase în lumina pâlpâitoare constituia un secret pe care trebuia să-l păstrez pentru mine însumi. În privința asta, casa și cu mine eram complici. Am sunat-o pe Marta. Mi-am ales cuvintele cu grijă și i-am explicat că „ceva“ pătrunsese în casă și am asigurat-o că toată lumea era bine și că urma să vină poliția și că vom petrece noaptea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șase ore; frigul din salon și scaunele care abia se țineau în șuruburi; șampania multă pe care am băut-o pentru a ne face curaj... Îi spun că am și scris despre acel zbor al nostru. Stewardesa Nadejda îmi zâmbește complice. Avionul în care zburăm acum e mai nou, bine îngrijit și, evident, mai sigur. Fata e la fel de drăguță, dar parcă mai matură, cu trăsături împlinite... În aeroportul din Budapesta așteptăm trei ore cursa pentru Madrid, timp suficient pentru a „inspecta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a enervat-o reacția polițiștilor. Erau calmi și detașați, sceptici față de ideea că vor prinde pe cineva, și le-au tot cerut să completeze niște formulare și să descrie cât mai amănunțit cele întâmplate. A avut senzația că polițiștii sunt complici cu hoții care operează în acel cartier... Chingiz Abdullayev, scriitorul din Azerbaidjan care trăiește din scris (produce romane polițiste pe bandă rulantă), simte nevoia să mărturisească primele sale observații privind Trenul Literaturii. Cu ochiul său de criminalist versat, a detașat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Poți, în definitiv, să-ți imaginezi orice. Nu costă nimic. După excursia revelatoare prin zona veche, privim cu alți ochi - mai îmblânziți, mai receptivi - și restul orașului. Piața Charles de Gaulle și Piața Operei, din centru, alcătuiesc, în paralelismul lor complice, cotiledoanele unei placente urbane, palpitând de o viață intensă, nucleul de unde țâșnesc mai multe străzi în toate direcțiile. De acum încolo și stilul minimalist, „industrial” al unor clădiri din rue de Paris - strada hotelului nostru - nu-mi pare lipsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin Europa, desenată pe o bandă de plastic galbenă, destul de incomodă la ținut și cărat. Apariția lui Thomas cu această hartă butaforică în mâini a început de la o vreme să ne trezească unanima ilaritate. Zâmbește și el, ușor jenat, ușor complice. E o convenție, dar trebuie dusă până la capăt. Primarul, cel care primește cadoul - de fiecare dată altul, firește... primarul, nu cadoul -, schițează invariabil aceeași expresie de surprindere plăcută, pentru el este prima dată, pentru noi - a n-a oară. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
român pe care îl întâlnesc la Muzeul Pușkin este un angajat de la Ambasada Română de la Moscova. Abia ne salutăm, că tipul începe să toarne bancuri pe bandă rulantă. Știe și „politice”, și mai „deocheate”, râde primul, tare, aruncându-ne ocheade complice, spune o sintagmă de legătură și începe alt banc. Situația devine jenantă. Nicolae Prelipceanu face fețe-fețe. Andrei Bodiu dă semne de nemulțumire. Poetul Vasile Țurcanu, născut în Basarabia și stabilit de mulți ani la Moscova, pe care l-am reîntâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune nimic însă despre cum dansase kazaciok și savurase vodca la Kaliningrad). Pe scurt, o artistă plină de haz, care profită de entuziasmul actorilor polonezi, bucuroși să găsească un complice cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul acestui traseu, gara în care am fi coborât, cu tot calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Estetica, în primul rând, pe care o citeam și reciteam ca pe un roman, Arta prozatorilor români etc. Îl admiram în acea vreme - și acum! - și pe „îndepărtatul” și dispărutul G. Ibrăileanu, mentorul critic al școlii literare ieșene, un formidabil complice al scriitorilor moldoveni, ghid literar și psihologic de o uriașă onestitate, cum, cu excepția bucureșteanului Lovinescu, puțini au trăit în apropierea scriitorilor vii. I-am căutat numărul de telefon în cartea de telefon, l-am sunat și l-am rugat să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul unei „alte” viziuni despre om și despre lume ce trebuia să aibă meritul paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie, ne-asemănător! -, în ciuda „nostalgiei” față de tradiție, de marea tradiție, elitistă, a artei naționale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au șters, total, niciodată. Tot ce venea din tradiția modernă autohtonă, ca și din modernitatea occidentală „mirosea prost”. Un Blaga, Ion Pillat sau Th. Mann, de Nietzsche să nu mai vorbim! Raicu mi-a fost și mie prieten și complice literar, a scris câteva cronici splendide la primele mele romane, din păcate, după întoarcerea mea din Occident, în ’72, după demisia mea și excluderea din „toate funcțiile” - din partid și din c.c., ca și din Biroul de conducere al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frecvente ale ceaușismului, în ciuda propriilor lor suferințe politice, sociale, profesionale provocate de același regim?! Voi reveni mai încolo la ce s-a petrecut pe „scena elitei” românești după revoluție, schimbarea radicală și de neînțeles a „unora” dintre foștii prietenii și complici intelectuali, fapt ce a produs fisuri și grave neînțelegeri, dușmănii chiar în câmpul literar, slăbindu-ne încă o dată capacitatea noastră de a rezista la noile presiuni politice și financiare. Trebuie să recunosc însă că nici azi, la 14 ani de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau au fugit, bunica mea s-a refugiat cu ce avea pe ea în România și a găsit adăpost în casa tatălui meu, la Lugoj, unde a trăit ultimii ei 11 ani de viață, iubindu-mă și fiindu-mi un complice absolut de existență - mi se spunea că semn cu fiul ei, unicul frate al mamei mele, înfiat înainte de război de o mătușă bogată care ținea și ea un comerț în orașul Eisenstadt, lângă Viena, fiu ce nu mai dădea nici un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o sabie de lemn în pereți și în pernele de mătase, ruinând candelabre și speriind micile animale ale casei!... „Martor și complice”, iată o sintagmă care, pentru mine, trebuie să semnifice, printre altele, esența prieteniei! Martor - adică o ființă lucidă, „prezentă”, în sensul unei susținute „atenții existențiale”, intensă, neobosită, capabilă, apoi, să „redea”, să relateze, să confeseze sau chiar să mărturisească cele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și dacă acest „proces” e mai mult sau mai puțin involuntar; ci complice cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și dacă acest „proces” e mai mult sau mai puțin involuntar; ci complice cu colectivitatea în care a trăit, complice cu istoria, cea reală, cea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acei preoți ce stau în mijlocul mulțimii și spre care se îndreaptă ochii și cugetele mai ales în vremuri grele, barbare, de care poporul nostru nu prea a fost scutit! Spre cine să se îndrepte?!... Sigur, a putea fi „martor și complice” într-o relație personală, de prietenie, de rudenie sau de iubire, e infinit mai ușor - deși suntem „înfrânți” deseori și acolo, pe acele „terenuri” sensibile pentru care încă nu există legi! - decât în „mărturia și complicitatea”, așa cum am descris-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atât de aproape de prăbușire. (Fapt tipic și într-un fel scandalos, care arată cât de convinse erau marile puteri occidentale de rezistența istorică a comunismului, este episodul aproape grotesc întâmplat în cele vreo trei zile în care generalul Ianaev și complicii săi l-au luat ostatic pe Gorbaciov și au anunțat dictatura militară; ei, bine, Franța, dacă mi-aduc bine aminte, s-a grăbit să-i recunoască pe putchiștii de trei zile, într-atât de instalată era în mintea occidentalilor convingerea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
abruptă, strident anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor, ori complice!... Cu vitalitatea mea, într-o anume entuziastă onestitate a persoanei, eu voiam, atât în prietenie, cât și în alianțele sau contractele mele sociale, să fiu și una, și alta. Dacă în relațiile personale acest lucru e posibil, ba, se spune
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la contractul mutual pe care l-am făcut cu șefii culturii și propagandei din anii ’68, ’69, ’70! -, „greșeala” mea a fost că am încărcat cu real afect, cu reală onestitate, cel de-al doilea termen - cel de complicitate! Deoarece complici, atunci, acelei perioade, să zicem „pozitive”, a lui Ceaușescu au fost mulți, am fost mulți și nu numai în lumea literar-artistică. La fel de adevărat e că nu puțini dintre ei se foloseau din plin de avantajele acestei mai mult sau mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu a devenit iute „complicele” noului șef de stat, care, aruncându-l pe Beniuc deoarece acesta profesa încă o anume fidelitate față de U. Sovietică și față de „principiile lagărului comunist”, avea nevoie de „noi tovarăși de drum”. Și, acum, după mai bine de trei decenii, pot
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
calmă și obiectivă contemplare a istoriei, a propriei noastre istorii. Unii îl ridică în slăvi ca „patriot” și „constructor”, alții, cei mai numeroși, îl transformă într-un fel de căpcăun, de „Dracula” al politicii moderne, uitându-l pe Dej și complicii săi, cei cu adevărat slugile Moscovei și care au distrus, torturat și împușcat elita politică și culturală a României. Eu, deși am fost printre foarte puținii care au protestat public, asumându-mi riscuri incalculabile, împotriva inițierii clare, în vara lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]