5,487 matches
-
murit meșterul Ambrogio? Îl mai Întrebă o dată Cecco. — Ambrogio a fost coborât de viu În mormânt - priorul descrise pe scurt scena crimei. Dar poate că victima a avut vreme să Își compună propriul bocet, fie și În niște semne ambigue, conchise el. — Niște semne? Care? Dante Își Înmuie degetul În cupă, unde mai rămăsese niște drojdie de vin, și trasă pe masă literele scrijelite pe zidul bisericii. Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
discuția. Ar părea o reprezentație sacră despre visul lui Nabucodonosor, zise Dante prudent. Nu pomeni nimic despre detaliile operei, nici despre faptul că mai bine de o jumătate din perete rămăsese neterminat. — E vorba de un simbol chiar prea transparent, conchise el. — Lucrarea nu era o simplă transpunere a acestui episod printr-un joc de culori și de linii. În spatele acestor lucruri era o idee mai complexă, pe care meșterul din Como Încerca să o vizualizeze prin arta sa. — Așadar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care mi-l Încredințase natura. — Dar cum ai supraviețuit? Lui Dante i se Întâmplase să vadă câteva din aceste dramatice amputări, pe câmpul de luptă sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași pasiune, cu siguranță nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și imperii, iar apoi a sfârșit prin a-mi cere un avans sub gaj. Un cerc de aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare chin. Iar eu mă număr printre dânșii, conchise ciungul dându-i un dupac peste umăr ca pentru a se arăta solidar cu el. Priorul dădu Înapoi, fie din teamă față de modul de prindere a cruciatului, fie din deranjul provocat de acea confidență. — Vreau să Îi vorbesc, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată, Își reveni din visare. — Și totuși tot ceea ce trăiește nu-i decât un palid reflex a ceea ce este În ceruri, conchise el. — Vorbești de slava lui Dumnezeu? Întrebă Dante. — Mă refer la forța nesfârșită a astrelor, care gravitează În Înălțimi și ne atrag În vârtejul orbitei lor. Ele sunt adevărata temelie a creației. Ele ne fac să fim ceea ce suntem, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
condiția Mariei Magdalena de soție a lui Isus, oferind drept dovadă un fragment de text din Evanghelia lui Filip, descoperită la Nag Hammadi În 1945, În care se spune că Însoțitoarea Mântuitorului este Maria Magdalena. Autorul Codului lui Da Vinci conchide ritos (citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevărul: lucrurile erau, din punctul lor de vedere, perfect clare, astfel Încât strădania mea de a mă dezvinovăți și de a-i convinge de absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la elucidarea completă a cazului, a conchis criogenic cel care condusese interogatoriul. Nu mai era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să Înțeleg că dacă nu se Întâmpla nenorocirea cu doctorul Wagner, În cel mai scurt timp, aș fi fost liber ca pasărea cerului? - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau, Într-adevăr, derivă din combinarea lui Bap, de la Baptiste (Botezătorul, cognomenul lui Ioan din Noul Testament), cu Homet, de la numele profetului islamic Mahomed? E dificil de conchis: templierii interogați evită să-l numească În vreun fel, iar reprezentări ale sale nu s-au păstrat. Ori n-au existat, dat fiind faptul că religia musulmană interzice cu desăvârșire orice reprezentare a profetului. Zvonurile despre hulirea lui Hristos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Q), Între R și U iar doi, ca și Între U și X. Vezi vreo logică aici ? Eu n-am reușit să descopăr vreuna și știi cum e: când dintr-un motiv sau altul nu vezi ceva, ești tentat să conchizi că acel ceva nu există. Drept care, am abandonat căutările În această direcție, aruncându-mă fără parașută În altele. Iar de aici a Început nebunia. Mi-am adus aminte că, În toate cele trei variante care apar În lucrările lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
schimb, ce-i drept, aveți o mare literatură. Ce faci, bre, cu cafelele alea? Cosette veni fuguța cu ceștile aburinde. în timp ce țigăncușa strângea farfuriile, Broanteș îi strecură pe tavă scrisoarea. Văzând mișcarea, viziriul ridică din umeri zâmbind: — Moldovenii - tot europeni! - conchise el. Episodul 55 O îNTÂLNIRE Terminând masa, viziriul îl plăti regește pe Kis Haciaturian, lăsându-i un înscris să se prezinte a doua zi la vistieria împărăției, și-i invită apoi pe cei trei moldoveni la palatul său, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Exact! O să ne omorâți, iar între timp cei ce ne-au dat hărțile greșite se vor spăla pe mâini, Fawcett se va întoarce acasă și vinovatul va pleca într-o vacanță în vreo insulă din Caraibe - Pino Ferrara scuipă și conchise: Nu mi se pare drept. — Nici mie, dar e clar că nu putem face nimic ca să împiedicăm acest lucru. — Dumneavoastră nu, dar eu pot, pentru că, așa cum v-am spus, tatăl meu este un important bancher și, printre multe altele - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Cu umilință îți cer ospitalitate. — Metulem metulem! - veni răspunsul cunoscut. Prietenii întotdeauna sunt bine primiți. Ce noutăți îmi aduci? — Puține și proaste. Se așeză alături de el, băură în tăcere și, când terminară, îl puse la curent cu ultimele întâmplări și conchise: — „În mod oficial“ au lăsat negocierile pe mâna mea, dar sunt aproape sigur că va mai interveni cineva. — Cu forța? — Cum altfel? — Cine? — Un grup de foști mercenari care fac de obicei treburi murdare pentru organizatori. Niște tipi duri, periculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
repetă stupefiat cel rănit la picior. Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Un om înalt de doi metri îmbrăcat în haine de piele, cu picioare și bot de cal, cu părul lung și negru, mirosind puternic a teamă, măști moarte, scenă de teatru, fum demonic și carne de gagici. - Nu-nțelegi, a conchis Bogdan. Văd că nu-nțelegi. Eu nu puteam scoate un sunet. Mi-a întins mâna, zâmbind. - Ce? m-am speriat eu. - Nimic. Plec. Trebuie să mă-ntâlnesc cu cineva și-am cam întârziat. Hai. Du-mă pân’ la ușă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stare, iar cei care îl cunoșteau cât de cât știau prea bine despre cât de rău putea fi el în stare să se blesteme pe sine ori pe oricine altcineva sau altceva. - Dă-te, mă-n mă-ta de bou, conchise Cioran, punând capăt situației și plecând mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca. Ceea ce urmă depăși imaginația curentă. Luca - pătrat, verde, mai nebun decât însăși nebunia și rostogolindu-se dement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
luncașii - dorneni, pentru bunul motiv că în locurile lor de plecare (Cașvana, Todirești, Botoșana, Udești, Iacobeni, Dorna și Dorna Candrenilor) nu se practică. În nicio lucrare cu caracter monografică despre satele din Bucovina nu se vorbește de Vălăret, de unde putem conchide că este luat de luncași de la răzeșii din Fruntești și de la clăcașii din Slobozia - Filipeni. Vălăretul pornea a doua zi de Paști și mergea pe la toate casele unde erau fete de măritat și flăcăi de însurat. Muzica era asigurată de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În plus sau În minus. — Atunci te aștept mîine pe la ora șapte, conchise Clara. Știi adresa? 5 A existat, pe cînd eram copil, o vreme cînd, poate pentru că crescusem Înconjurat de cărți și de librari, mă hotărîsem că doresc să devin romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mod necuvenit de Învățătoarea lui și căruia, ca prin lucrarea unei vrăjitorii justițiare, Îi căzuseră părul și dinții, În vreme ce fața și mîinile i se umpluseră de ciuperci recriminatorii, un soi de lepră a libidinosului. — Luxura e un lucru foarte rău, conchidea Bernarda. Vă spun eu că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe care le spunea pe socoteala mea, vedea cu ochi buni devoțiunea mea pentru Clara și dăruirea mea entuziastă ca Însoțitor. Eu Îi atribuiam toleranța faptului că, probabil, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ar avea și ei în casă sau în buzunar propriul lor carnet de alegător, unde, în mod rușinos, ca o înfierare, s-ar afla scris și ștampilat A votat în alb. Numai soluțiile radicale sunt capabile să rezolve problemele mari, conchidea serafic editorialistul. Sărbătoarea n-a durat mult. Bineînțeles că nimeni nu s-a hotărât să se ducă la serviciu, dar conștiința gravității situației n-a întârziat să determine scăderea tonului manifestărilor de bucurie, erau chiar unii care se întrebau, Bucuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
duc traiul și, din când În când, Încă mai țin câte o lecție. Ba chiar speram să te Întâlnesc la vreuna din ele, spre a ne reînnoi astfel cunoștința În spațiul cuvintelor, singurul demn pentru omul Înțelept. Singura noastră Împărăție, conchise el după o scurtă pauză, privind spre haosul din jur. - Serviciul public m-a ținut departe de această Împărăție. Dar, firește, nu am uitat lecția domniei tale. Cum văd că nici domnia ta nu ai uitat cum mă cheamă. - Îl puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îmi reîmprospătez cunoștințele despre iubire, exclamă el cu obișnuitul său aer zeflemitor. Dante ridică din umeri cu un gest de lehamite. Cunoștea prea bine acea formulă, semnul de recunoaștere al Credincioșilor Iubirii. - Dar ceva bani n-ar strica nici ei! conchise sienezul. La amiază Priorul se despărți de prietenul său. Nu știa ce să facă, dezbinat Între dorința de a aprofunda cercetarea și nevoia de a se Întoarce la San Piero. Canicula cocea pietrele din caldarâm, ridicând volute de praf fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]