2,296 matches
-
concilii amintite au recunoscut drept canonice cărțile deuterocanonice din Vechiul Testament, numite apocrife de către protestanți. Toate celelalte scrieri, utilizate în biserici până atunci, considerate apocrife, au fost eliminate. În mod oficial canonul Noului Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
numite apocrife de către protestanți. Toate celelalte scrieri, utilizate în biserici până atunci, considerate apocrife, au fost eliminate. În mod oficial canonul Noului Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
ei în mod tradițional). Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (n. 1483 d. 1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele sfinte“, prin interzicerea de a participa la Sf. Liturghie și oprirea de la Sf. Împărtășanie. a este cea mai grea pedeapsă pentru un membru al Bisericii creștine. Potrivit canonului 13 stabilit la Primul conciliu de la Niceea, Sf. Euharistie se împărtășește și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit la Al treilea conciliu de la
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
Primul conciliu de la Niceea, Sf. Euharistie se împărtășește și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit la Al treilea conciliu de la Constantinopol mai prevedea că și anumiți eretici, care se reîntorceau la Biserică, puteau fi reprimiți și deci puteau redeveni membri deplini ai ei, numai după ce primeau Sf. Împărtășanie. Separarea ce s-a petrecut în Biserica creștină între Răsărit și
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
și astfel membru al Casei Regale Nemanici. a influențat literatura medievală sârbă. În 1219 a redactat prima constituție din Șerbia - Nomocanonul Sfanțului Sava (în ). A fost o compilație de drepturi civile bazat pe dreptul român, și legi canonice după modelul Conciliile ecumenice. Scopul era să creeze un sistem legal codificat în micul regat sârbesc și să reglementeze guvernarea Bisericii Sârbe. Însă marea să realizarea a fost înfăptuirea unei Biserici Sârbe autocefale (independente) în calitate de biserică națională a Șerbiei în 1217. Este considerat
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
și pe Sfântul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean. În anul 451, în urma conciliului de la Chalcedon, Biserica Alexandrină este împărțită în două ramuri: calcedoniană (cei care au acceptat prevederile conciliului), și monofizită sau necalcedoniană (cei care au respins prevederile). Majoritatea egiptenilor erau de monofiziți, ceea ce a dus la persecutarea lor de către bizantini. În anul
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
Sfântul Benedict de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean. În anul 451, în urma conciliului de la Chalcedon, Biserica Alexandrină este împărțită în două ramuri: calcedoniană (cei care au acceptat prevederile conciliului), și monofizită sau necalcedoniană (cei care au respins prevederile). Majoritatea egiptenilor erau de monofiziți, ceea ce a dus la persecutarea lor de către bizantini. În anul 641, arabii invadează Egiptul, cucerindu-l cu puțină rezistență din partea populației locale. Mișcările de rezistență au
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
este o scriere apocrifă, care nu aparține Vechiului Testament, dar considerată canonică de către catolici și ortodocși și aceasta prin Sinodul de la Cartagina din 397, lucru reconfirmat prin Conciliul Tridentin din 1546. Tot apocrifă este considerată de către Biserica Anglicană și de cea protestantă. Cu toate acestea, "" figurează în cadrul Septuagintei. În linii mari, "Cartea lui Tobit" relatează victoria purității sufletești, autostăpânirii și cumpătării asupra avariției și lăcomiei considerate demonice. Perioada
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
John Calvin reprezentând o influență specială. Cele mai multe biserici din Mișcarea de Reformă care își au originile istorice în Scoția sunt sau Presbiteriene sau Congregaționaliste în conducere. În secolul XX, unii Presbiterieni au jucat un rol important în Mișcarea Ecumenică, inclusiv Conciliul Mondial al Bisericilor. Multe denominații Presbiteriene au găsit căi pentru a lucra împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din alte tradiții, în mod special în cadrul Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
al III-lea, Elector de Saxonia a obținut un acord, prin care lui Luther i se promitea trecere liberă la întâlnire și pe drum. Această garanție era esențială după cum fusese tratat Jan Hus, care a fost judecat și condamnat de conciliul de la Konstanz în 1415 în pofida unor promisiuni de siguranță. Împăratul Carol al V-lea a deschis Dieta Imperială de la Worms la 28 ianuarie 1521. Lui Luther i s-a cerut fie să dezavueze, fie să-și reafirme convingerile. Când a
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galeria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a unui perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a delimita Sala conciliilor, iar deschiderea a primit numele de „Poarta Paradisului și a Infernului”. Uimitoarea cupolă este unită la răsărit și la apus cu câte o semicupolă cu dimensiuni asemănător de ample, acelea concurând la amplificarea grandioasă a spațiului. Cupola centrală este unită
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Piacenza. În același an, a intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea. În anii care au urmat Conciliului Concililui Vatican ÎI, sub pontificatul papei Paul al VI-lea, Agostino Casaroli a dobândit reputația de a fi un diplomat apt să negocieze în mod eficient cu regimurile politice ostile Bisericii Catolice Române. În acest sens, a jucat un rol
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
În decursul istoriei budismului au existat mai multe concilii, fie pentru a stabili o dogmă clară, fie pentru a introduce noi ritualuri sau a combate unele idei eretice. Potrivit scripturilor budiste din toate școlile, Primul Conciliu budist a avut loc la scurt timp după ce Buddha a intrat în parinirvana
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
În decursul istoriei budismului au existat mai multe concilii, fie pentru a stabili o dogmă clară, fie pentru a introduce noi ritualuri sau a combate unele idei eretice. Potrivit scripturilor budiste din toate școlile, Primul Conciliu budist a avut loc la scurt timp după ce Buddha a intrat în parinirvana (stingere totală), datat de majoritatea savanților în jurul valori anului 483 î.Hr, sub patronajul regelui Ajatasatru și a călugărului budist Mahăkăśyapa, discipol apropiat al lui Buddha, care
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
scurt timp după ce Buddha a intrat în parinirvana (stingere totală), datat de majoritatea savanților în jurul valori anului 483 î.Hr, sub patronajul regelui Ajatasatru și a călugărului budist Mahăkăśyapa, discipol apropiat al lui Buddha, care a fost chiar președinte de conciliu și conform tradiției primul patriarh budist. Conciliul a avut loc în peștera Sattapanni, din apropierea orașului Rajagriha și a avut obiectivul de a păstra spusele lui Buddha (sūtrele) și normele de disciplină monahală (Vinaya). Sūtrele au fost recitate de călugărul Ananda
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
parinirvana (stingere totală), datat de majoritatea savanților în jurul valori anului 483 î.Hr, sub patronajul regelui Ajatasatru și a călugărului budist Mahăkăśyapa, discipol apropiat al lui Buddha, care a fost chiar președinte de conciliu și conform tradiției primul patriarh budist. Conciliul a avut loc în peștera Sattapanni, din apropierea orașului Rajagriha și a avut obiectivul de a păstra spusele lui Buddha (sūtrele) și normele de disciplină monahală (Vinaya). Sūtrele au fost recitate de călugărul Ananda, iar Vinaya a fost recitat de Upali
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
El a fost judecat de către Vajjiputtakas și s-a apărat prin citirea în public a unor pasaje canonice ce condamnă utilizarea banilor de către monahi. Din dorința de a soluționa problema, și cu sprijinul regelui Kalasoka, Yasa a convocat Al doilea Conciliu budist, la Vaisali, la care au participat 700 de călugări din diferite regiuni. În cele din urmă toți membri conciliului au fost de acord ca cele zece puncte să rămână nemodificate. După Al doilea Conciliu budist, Sangha s-a rupt
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
utilizarea banilor de către monahi. Din dorința de a soluționa problema, și cu sprijinul regelui Kalasoka, Yasa a convocat Al doilea Conciliu budist, la Vaisali, la care au participat 700 de călugări din diferite regiuni. În cele din urmă toți membri conciliului au fost de acord ca cele zece puncte să rămână nemodificate. După Al doilea Conciliu budist, Sangha s-a rupt în două facțiuni budiste rivale: sthaviravadini (theravadini) care se considerau loiali vechilor învățături ale lui Buddha și mahăsănghikași (partizani ai
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
Yasa a convocat Al doilea Conciliu budist, la Vaisali, la care au participat 700 de călugări din diferite regiuni. În cele din urmă toți membri conciliului au fost de acord ca cele zece puncte să rămână nemodificate. După Al doilea Conciliu budist, Sangha s-a rupt în două facțiuni budiste rivale: sthaviravadini (theravadini) care se considerau loiali vechilor învățături ale lui Buddha și mahăsănghikași (partizani ai școlii Mahăsănghika) care abordau o viziune liberă asupra monahismului și a dogmei. Era necesară organizarea
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
s-a rupt în două facțiuni budiste rivale: sthaviravadini (theravadini) care se considerau loiali vechilor învățături ale lui Buddha și mahăsănghikași (partizani ai școlii Mahăsănghika) care abordau o viziune liberă asupra monahismului și a dogmei. Era necesară organizarea unui nou conciliu. În concluzie, la aproape 233 de ani de la moartea lui Buddha, împăratul Așoka al Imperiului Maurya convocă în anul 250 î.Hr Al treilea Conciliu Budist în orașul Pătaliputra, conciliu aflat sub conducerea călugărului Moggaliputta Tissa. Conciliul a numărat aproape
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
care abordau o viziune liberă asupra monahismului și a dogmei. Era necesară organizarea unui nou conciliu. În concluzie, la aproape 233 de ani de la moartea lui Buddha, împăratul Așoka al Imperiului Maurya convocă în anul 250 î.Hr Al treilea Conciliu Budist în orașul Pătaliputra, conciliu aflat sub conducerea călugărului Moggaliputta Tissa. Conciliul a numărat aproape 1000 de călugări, printre care și împăratul Așoka, convertit la budism și fiind prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
asupra monahismului și a dogmei. Era necesară organizarea unui nou conciliu. În concluzie, la aproape 233 de ani de la moartea lui Buddha, împăratul Așoka al Imperiului Maurya convocă în anul 250 î.Hr Al treilea Conciliu Budist în orașul Pătaliputra, conciliu aflat sub conducerea călugărului Moggaliputta Tissa. Conciliul a numărat aproape 1000 de călugări, printre care și împăratul Așoka, convertit la budism și fiind prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă clară de budism și de
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]