30,218 matches
-
și condamnat, de un om care vorbește, care suferă, care înainte de moarte are timp să mai pună o întrebare Dumnezeului său. Pe cei spulberați într-o fracțiune de secundă în gara Atocha nu i-a judecat nimeni, nu i-a condamnat nimeni, nu s-a purtat nici o conversație filosofică cu ei, n-au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la pachet. E o mare problemă selecția fragmentelor umane pentru a recompune cadavrele. Singura justificare: luați la întâmplare, ni se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și le-a făcut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta „o culpă normală, obișnuită”. Iar subsemnatul l-am numit pe respectivul ministru, în Adevărul, „o bestie, un nemernic, o rușine”, fapt pentru care am fost condamnat penal. Dl Iliescu vorbește astăzi de cazul Pretor ca despre „un accident care se petrece, de regulă, în viață”. Așa e, spre deosebire de cele trei femei, dl Pretor n-a fost omorât. Întrucât dl Iliescu nu e un ministru numit, pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui tata îi era inima mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția R.S.R. i-a condamnat pentru furt din avutul obștesc, cu executarea pedepsei la locul de muncă; tata a venit negru de supărare la Sinaia, unde respirau aer de munte fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu stea, munți și brazi și holde atârnată în cuierul nostru. Asta era meseria lui. Să poarte stemă. Adică să se plimbe cu Patria pe cap. Aveam, în sfârșit, dovada clară, esențială și cutremurătoare că Patria există. Tovarășa Stănescu era condamnată astfel la o soartă crudă: să redevină o simplă tovarășă. Era la fel ca în pilda cu Mahomed: dacă tot nu reușisem să dau de ea în carne și oase, Patria mi-a făcut hatârul să vină ea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sufeream de fobie socială, deși chiar așa a și fost. Nu, mă refer la rostitul efectiv al cuvintelor - un lucru pe care, pur și simplu, nu eram În stare să-l fac. Locvace pînă la logoree În mintea mea, eram condamnat la tăcere. Problema era că, de fapt, nu aveam voce. Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la Norman, firește. CÎt despre mine, eu stăteam culcat În patul meu și lucram la poezia mea, „Odă nopții”. Începea cu „Slăvit fii, Întuneric”. Cartierul nostru - pe care Globe Îl numea uneori „istoric”, Însă cel mai adesea Îl cataloga drept „condamnat” sau chiar „infestat de șobolani” (lucru adevărat!) - era un obstacol În calea progresului, așa că primarul și consiliul municipal voiau să-l dea la o parte din drumul lor, și se pare că metoda cea mai bună de a face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel, nu voia să-l mai sperie pe domnul Rennit. — Nu te frămînta, poliția e la curent! — Ai fost achitat? — M-au condamnat la Închisoare pe termen nedeterminat, la voia Majestății Sale. Dar nu m-au ținut mult. Nu sînt nebun, pe cît vezi, așa că trebuia să se găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vină, crede-mă, trebuie să mă crezi! Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se nasc poeți. Idolii copilăriei lui erau Încă În picioare. Ar fi fost În stare să facă orice ca să salveze un om nevinovat sau ca să pedepsească un vinovat. În ciuda Întregii sale experiențe de viață, credea În justiție, iar aceasta Îl condamna. Ori de cîte ori se gîndea la fapta lui și la ceea ce-l determinase s-o săvîrșească, se acuza pe sine. Acum, stînd aplecat peste parapet, Își spunea - poate pentru a suta oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
văzut destui oameni răi În țara de unde vin, și, crede-mă, nu semeni cu nici unul dintre ei, n-ai semnalmentele corespunzătoare. Te frămînți prea mult În privința trecutului. Se spune că justiția engleză e echitabilă. Ei bine, de vreme ce nu te-a condamnat la spînzurătoare... și apoi, ai ucis de milă, cel puțin așa au scris ziarele... — Ai citit ziarele vremii? — Pe toate! Am văzut chiar și fotografiile luate de reporteri: Îți ascundeai fața cu un ziar... Rowe o asculta, mut de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În timp ce Încerca să ghicească - armata... marina... biserica... Dar hainele mele - dacă ar fi cu adevărat ale mele - nu sînt haine preoțești, nici militare. Magistratura, poate? Am fost cumva magistrat, Anna? Nu prea cred. Nu mă văd cu perucă pe cap, condamnînd la spînzurătoare vreun nenorocit. — Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici asta nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-și puse mîna pe umărul ei. Draga mea... te iubesc atît de mult! Se condamna pe sine și o condamna și pe ea la o viață de minciuni, dar asta o știa numai el. — Și eu, spuse ea. Și eu... Rămaseră multă vreme nemișcați, În tăcere; erau la Începutul calvarului lor, ca doi exploratori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-și puse mîna pe umărul ei. Draga mea... te iubesc atît de mult! Se condamna pe sine și o condamna și pe ea la o viață de minciuni, dar asta o știa numai el. — Și eu, spuse ea. Și eu... Rămaseră multă vreme nemișcați, În tăcere; erau la Începutul calvarului lor, ca doi exploratori care văd, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și peisaje sînt remarcabile prin armonia culorilor. . Amintește-ți că vei muri (În lat. În orig.). . Denumire care se dă Îndeobște artiștilor din perioada premergătoare Renașterii. . Rege al Angliei (1087-1100), fiul lui William Cuceritorul. . Roger David Casement (1864-1916), revoluționar irlandez, condamnat la moarte pentru „Înaltă trădare“ În favoarea Germaniei. . Rudolf Steiner (1861-1925), teosof și oculist german. . Thomas Carlyle (1795-1881), istoric și scriitor englez. . Eroul unei povești a scriitorului clasic american Washington Irving (1783-1859). . Aluzie la procedeul de juxtapunere a punctelor, folosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un interval socio-politic numit, pe drept cuvânt , secolul totalitarismelor. Desființarea societății civile, manipularea informației, dominația totală a puterii politice asupra întregului ansamblu social, creează premizele instalării unui sistem al minciunii și ipocriziei generale, o înăbușire a tendințelor creatoare ale individului, condamnat la apatie și indiferență, până la pierderea propriei identități: „ Lumea sistemului totalitar este o lume nevrotică, o lume absurdă, o lume a morții. Nu poți fi împiedicat însă de a te gândi la un teatru al absurdului.” ( Ch. Debbasch, J.M. Pontier
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Franța, 1991, p. 95). În mod evident, nu pot fi decât întru totul de acord cu ceea ce autorul acestei cărți susține: „ Noi trebuie să-i aducem odată și odată în fața justiției pe cei vinovați și nu în ultimul rând să condamnăm energic și definitiv utopia comunistă, căreia i-au căzut din nefericire atâtea și atâtea victime. Procesul comunismului, în România, cerut cu insistență de studenți și intelectuali, încă din primăvara anului 1990, va întări cu siguranță democrația noastră fragilă (atât de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
găsite de mine sau de alții. Important este ca România să abandoneze marginea prăpastiei în care se află, blocajele sale și să facă pași mari spre viitor. De altfel nu cred că sunt singura persoană care își dorește acest lucru. Condamnând irevocabil comunismul, am încercat pe parcursul acestei cărți să realizez o radiografie a societății românești actuale și în mod special a pașilor timizi făcuți în direcția dezvoltării acesteia, precum și a mentalităților învechite existente; acestea din urmă constituind, după părerea mea, adevărate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stabilească în străinătate. Ar trebui însă, să conștientizăm indiferența de care dăm dovadă noi, românii, față de problemele majore care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără îndoială, ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în societate pentru a trezi din nou conștiințele amorțite ori lăsate în paragină. Prin această carte, lansez și eu încă un apel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate conduce la o criză mai puternică a societății noastre, de care pot să profite foarte bine dușmanii democrației indiferent de culoarea politică (partizanii comunismului, dictaturii militare ș.a.). Cui ar putea folosi într-adevăr întoarcerea de pildă a comunismului? Suntem condamnați de istorie să ne repetăm greșelile trecutului dacă nu vom învăța din lecțiile oferite până acum de ea. Dacă aceste rânduri sau paginile următoare vor reuși să trezească interesul cititorului, să-i readucă în suflet măcar o fărâmă din energia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cuvine memoria eroilor martiri ai Revoluției, să clarificăm și să facem lumină în cazul evenimentelor petrecute în urmă cu 15 ani. Noi trebuie să-i aducem odată și odată în fața justiției pe cei vinovați și nu în ultimul rând să condamnăm energic și definitiv utopia comunistă, căreia i-au căzut din nefericire atâtea și atâtea victime. Un proces al comunismului a fost cerut de studenți și intelectuali încă din primăvara lui 1990. Acest demers, realizat prin implicarea întregii societăți civile din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a sufletului, o decadență a vremurilor care parcă prevestesc autodistrugerea noastră. Într-o viziune desigur apocaliptică, atunci când moralitatea și valorile democratice vor dispare cu totul, locul lor va fi ocupat imediat de imoralitate și anarhie. În fond, «iubirea de argint» condamnată de Biblie sau Sfânta Scriptură, este realmente «rădăcina» tuturor faptelor reprobabile, imorale și distructive pentru fiecare individ în parte. Dimpotrivă, aș putea spune fără teama de a greși, că iubirea «aproapelui» (sădită și înnobilată de cultură) este antidotul tuturor maladiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un rol nefast în stanilizarea României. Nu poate fi vorba de sentimente antisemite când ne referim la crimele comise de Grunberg (Nicolschi) sau la atrocitățile săvârșite la Botoșani de un Ruchenștain, de un Feller sau de un Solomovici. Am fost condamnat la optsprezece ani de muncă silnică. Aveam 16 ani și 8 luni.” Alexandru Constantinescu - profesor pensionar, Botoșani: „ Anchetator șef era locotenentul major Feller. Acum e la pensie în Suceava. Joacă șah prin parc cu alții ca el. Am auzit că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de mii de oaspeți. A fost o scenă scoasă parcă dintr-un roman de Gabriel Garcia Márquez, în care oligarhul latino-american le îngăduie pentru un scurt răstimp peonilor de pe moșie să fie părtași la viața de huzur. Președintele l-a condamnat pe primar pentru faptul că se comportase «ca un senior medieval ... care i-a chemat pe săraci de ziua lui ca să le arunce niște firimituri», dar dacă nu era orb, Iliescu ar fi trebuit să știe că asemenea averi erau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
agravează datorită vidului de putere»”. La 27 februarie 1917, „încă înainte de abdicarea țarului Nicolae II, liberalii din Dumă au format un guvern provizoriu. Dar, «alcătuit în majoritate din burghezi, el decepționează poporul evitând să se pronunțe asupra problemei împărțirii pământurilor, condamnând ocuparea uzinelor și relansând chiar implicarea Rusiei în război (ofensiva lansată de guvernul Kerenski în iunie) în speranța de a negocia cu Germania de pe poziții de forță. În ciuda unei radicalizări pe care o demonstrează importanța crescândă a lui Kerenski (șeful
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]