KorAP: Find »[drukola/base=conferențiar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...182 >

4,535 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222

I. Cuza din Iași. În 1958 a fost încadrat pe post de șef de laborator la Facultatea de Matematică - Fizică Iași. În cadrul Universității Al. I. Cuza Iași, Facultatea de Fizică, a parcurs treptele ierarhiei didactice universitare: asistent (1958-1970), lector (1970-1981), conferențiar (19811998). În 1998 a fost pensionat. După un concurs la Ministerul Învățământului în anul 1966, a fost trimis la doctorat la Institutul Electrotehnic din orașul SanktPetersburg din Rusia, cu durata de trei ani (1966-1969). În anul 1969, a susținut teza

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
În 1952, la plecarea sa în București, poate nu întâmplător la catedra de Specializare și Perfecționare a Medicilor, prof. univ. dr. Ion Nicolau a lăsat la Iași o Catedră cu două clinici de pediatrie (una anexă) și puericultură, cu un conferențiar, trei șefi de lucrări și un număr corespunzător de asistenți și preparatori, precum și o secție activă de pediatrie la Societatea de Medici și Naturaliști din Iași. Înființează prima catedră de pediatrie din Institutul de Perfecționare și Specializare a Medicilor, iar

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
Petruș Niculescu, Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. Iași, 2000, vol. 104, nr. 4, p. 185-189ROMANESCU, C., Un secol de învățământ medical la Iași Facultatea de Medicină (1879-1948), p. 63,117, 121, 146 OPREA, ARSENIE (1916-2002) MATEMATICIAN Dascăl și cercetător, conferențiarul universitar Arsenie Oprea a fost un cadru competent al Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași. Sa născut în localitatea Antonești, Cetatea Albă, din Basarabia, la 7 mai 1916. A urmat școala primară în localitatea natală (19221926), Liceul din Cetatea Albă

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
funcționat ca asistent la Institutul Politehnic din Cernăuți, până în 1943, când s-a transferat ca asistent la Universitatea Al. I. Cuza din Iași. În 1946 s-a transferat la Institutul Politehnic din Iași, fiind avansat șef de lucrări (1950) și conferențiar (1952), unde a funcționat fără întrerupere până în iulie 1986, când a fost pensionat. Ca profesor, Arsenie Oprea a predat cursuri de matematică la Facultățile de Construcții, Electro, Hidro și Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași, în perioada 1967-1982

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
de către zeci de serii de studenți care au absolvit Institutul Politehnic Gh. Asachi din Iași. A trecut în lumea umbrelor la 30 mai 2002 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI ARTICOLE: -CORDUNEANU, ADRIAN și ISPAS MIHAI, Conferențiar universitar Arsenie Oprea (7 mai 191630 mai 2002), 4p. mss. (în arhiva autorului). PANAIT, VASILE (1927-1986) INGINER AGRONOM Distins dascăl și pasionat cercetător, conf. univ. dr. ing. Vasile Panait a fost una dintre cele mai marcante personalități ieșene ale științelor

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
cu mențiunea „Diplomă de merit”. Înzestrat cu alese calități de cercetător și dascăl, a fost reținut în cadrul corpului profesoral al Facultății de Agronomie Iași. Între anii 1952-1986 a parcurs treptele ierarhiei didactice: asistent universitar (1952-1962), șef de lucrări (1963-1970) și conferențiar universitar (1971-1986). În 1969 și-a susținut teza de doctorat în specialitatea Botanică agricolă. În anul 1970 a fost numit, prin concurs, conferențiar universitar, titularul disciplinei de „Culturi furajere” de la Facultatea de Zootehnie Iași, post în care a funcționat până în

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
Iași. Între anii 1952-1986 a parcurs treptele ierarhiei didactice: asistent universitar (1952-1962), șef de lucrări (1963-1970) și conferențiar universitar (1971-1986). În 1969 și-a susținut teza de doctorat în specialitatea Botanică agricolă. În anul 1970 a fost numit, prin concurs, conferențiar universitar, titularul disciplinei de „Culturi furajere” de la Facultatea de Zootehnie Iași, post în care a funcționat până în anul 1986, când a decedat. În perioada 1964-1965 a predat cursul de Tehnologie agricolă la Facultatea de Științe Economice de la Universitatea Al. I.

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
Perioada de activitate universitară începe propriuzis în 1967, când ocupa postul de șef de lucrări la disciplina de Organizare și Merceologie Farmaceutică pe care o conduce până la pensionare, în toamna anului 1979. În 1975 a fost promovat pe postul de conferențiar. În 1967, la Facultatea de Farmacie din Cluj, a susținut teza de doctorat cu tema Toxicologia uretanilor, cu referire specială la meprobamat, obținând titlul de doctor în farmacie, specialitatea Toxicologie. În anul 1991, Consiliul Profesoral al Facultății de Farmacie Iași

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
în domeniul tehnologiei tricotajelor. În 1969 se transferă la Facultatea de Textile a Institutului Politehnic Gh. Asachi Iași, unde parcurge toate gradele didactice ale învățământului superior: asistent (19691979) la Catedra de Organizare, șef de lucrări (19791992) la catedra de Organizare, conferențiar (1992-1997) și profesor (19972001) la catedra de Management și Ingineria Sistemelor de Producție. În 1992 a susținut teza de doctorat cu lucrarea intitulată Contribuții privind extinderea tehnologiei moderne și unificarea proceselor tehnologice pentru producția și organizarea în flux în industria

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
George Popa, „Flacăra Iașului” nr. 583, 7 septembrie 2002, p. 4. -TĂBĂCARU - HOGEA, ANDA și ROTARIU, GHEORGHE, George Popa (1920-2001), 2002, 3p. mss (în arhiva autorului). POPESCU, DUMITRU (1934-2002) GENERAL și JURIST Distinsă personalitate didactică și științifică, generalul de brigadă, conferențiar universitar doctor Dumitru Popescu s-a născut la 22 iulie 1934, în orașul Fieni, județul Dâmbovița. A rămas după o perioadă orfan de ambii părinți, lucru care va genera multe dificultăți și sacrificii. După cursul primar urmat în localitatea natală

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
a primei instituții de învățământ superior, respectiv a Facultății de grăniceri, al cărei decan a fost, până în 1997. La TârguMureș a constituit un nucleu universitar, fiind prodecan al Facultății de Drept. La 25 ianuarie 1994 a fost promovat, prin concurs, conferențiar universitar. Până în anul 2002 a funcționat ca decan al Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice Dimitrie Cantemir Iași. În 1973 a publicat Practica tribunalului suprem în materie de drept penal și probe criminalistice, lucrare pentru studenții și practicienii din lumea

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
de cercetare științifică, a coordonat lucrări elaborate de studenți în cadrul cercurilor științifice studențești, un număr însemnat de lucrări de licență și a participat activ, cu diverse comunicări la numeroase simpozioane, sesiuni științifice, congrese din țară și străinătate. Generalul de brigadă, conferențiar doctor Dumitru Popescu a încetat din viață la 26 mai 2002 și a fost înhumat la Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI ARTICOLE: -SIDOREAC, PETRU, Generalul de Brigadă Conf. Dr. Dumitru Popescu, „Candela Moldovei” nr. 5, 2002, p. 29. POPOVICI, TIBERIU

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
activitatea didactică la Conservatorul George Enescu, unde, prin concurs, este numit lector titular la catedra de Canto. Pentru rezultatele obținute în activitatea didactică, educativă și în practica artistică a studenților, la data de 15 septembrie 1977, este promovat, prin concurs, conferențiar la catedra de PianCanto, disciplina Canto, principal. La conservator s-a impus din primul moment ca un muzician cu solidă pregătire și ca un pedagog serios. Acompaniindu-și singur studenții la orele de canto, Tiberiu Popovici se arăta a fi

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
din Iași. După absolvirea facultății cu mențiunea „Magna cum laudae”, a fost reținut în învățământul superior, la Institutul Politehnic Gh. Asachi din Iași, la disciplina Mecanică Teoretică. A parcurs toate gradele didactice universitare: asistent (19651971), șef de lucrări (1971-1972, 1976-1979), conferențiar (19791990), profesor (1990). Între anii 1972-1976, a funcționat la Institutului Național Politehnic din Alger, Republica Algeria, ca profesor detașat al Ministerului Învățământului. În 1971, la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic Iași, a obținut titlul de doctor inginer în specialitatea

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
a Universității București. După absolvirea facultății, a fost repartizat la Catedra de Pedagogie Psihologie, a Universității Al.I.Cuza Iași, ca șef de Cabinet. A reușit să parcurgă cu competență și demnitate toate treptele devenirii universitare: asistent(1961), lector(1965), conferențiar (1972), profesor (1991). În 1970, a obținut titlul de Doctor în Psihologie, cu teza: Particularitățile conștiinței de sine la adolescenți, sub îndrumarea științifică a acad.prof.dr. Vasile Pavelcu. Într-o perioadă în care învățământul psihologic românesc a traversat numeroase imixtiuni politice

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
de stat și cooperatiste din zona Moldovei, a fost admis în 1973, prin concurs, ca asistent la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic Ion Ionescu de la Brad Iași. A promovat treptele ierarhiei didactice universitare: asistent (1973-1980), șef de lucrări (19801990), conferențiar (1990-1995). În 1983 a susținut, la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu din București, teza de doctorat cu titlul Tehnologii de sporire a productivității ovinelor cu lână fină în zona Iași. În timpul activității productive, s-a remarcat prin

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
inițial ca preparator la Catedra de Biostatistică și Demografie a Institutului de Medicină și Farmacie Iași (prof.dr. D.A. Cornelson și Paul Pruteanu), apoi treptat, timp de 40 de ani, a parcurs succesiv, toate etapele: asistent (1955), șef de lucrări (1967), conferențiar (1974), profesor (1990) la disciplina de Medicină Socială. În 1973 a obținut titlul de doctor în științe medicale la U.M.F. București. În paralel, a obținut gradele medicale: medic specialist, boli infecțioase (1959), medic specialist, sănătate publică (1960), medic primar, sănătate

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
trecut în învățământul superior, desfășurând o bogată activitate didactică timp de 28 ani. Negăsind înțelegerea necesară în mediul universitar ieșean, în care ar fi dorit să activeze și săși valorifice cunoștințele, în anul 1971 a obținut, prin concurs, postul de conferențiar la catedra de Mașini și Acționări electrice a Facultății de Electrotehnică din Craiova. În 1971 a devenit, prin concurs, profesor la aceeași catedră, la disciplinele „Teoria și cercetarea mașinilor electrice” și „Mașini electrice”. În spijinul procesului didactic a editat un

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
din Shanghai și TienTsin și la transpunerea la scară industrială a unor tehnologii originale de preparare a unor medicamente (cafeina, teobromina, teofilina etc). În 1965 a părăsit conducerea I.C.C.F București și s-a dedicat învățământului farmaceutic, ocupând postul de conferențiar la disciplina de Chimie Farmaceutică a Facultății de Farmacie din Iași. În același an, Comisia Superioară de Diplome i-a conferit titlul de „doctor docent”. În 1966 a primit dreptul de a conduce doctorate în specializarea Chimie Farmaceutică. În 1960

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
fost încadrat la Secția de Geografie a Facultății de Științe, de la Universitatea A.I.Cuza din Iași, unde, de la 1 octombrie 1946, până la pensionare, în 1983, a trecut prin toate gradele didactice universitare: preparator (1946-1950), asistent (19501951), șef de lucrări (1951), conferențiar (1951-1974) și profesor (19741983). În 1983, a ieșit la pensie, la cerere, devenind profesor consultant, în cadrul Catedrei de Geografie a Universității A.I.Cuza Iași. La Universitatea A.I.Cuza Iași, Facultatea de Biologie Geografie. a obținut la 7 iulie 1972, titlul

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
Iași, în 1930, a ocupat funcția de șef al secției de Chimie Biologică a Institutului de Igienă (1930-1951). În perioada 1930-1943 a fost profesor de Chimie Biologică la Școala de Surori de Ocrotire din Iași. În 1949 a fost promovată conferențiar (1949-1952) și șef al disciplinei de Biochimie medicală la Institutul Medico-Farmaceutic din Iași. Din 1952 a devenit profesor de Chimie biologică la același institut. La 10 decembrie 1954 a obținut titlul de doctor în științe chimice, iar în 1965 pe

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
Cuza din Iași, iar la 1 septembrie 1955 a fost numit asistent, prin transfer, la Catedra de Fizică a Facultății de Textile, din cadrul Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași. În 1962 a fost promovat șef de lucrări, iar în 1990, conferențiar. La 11 decembrie 1982, a susținut teza de doctorat, cu tema: Influența sărurilor metalelor alcaline și a atmosferei gazoase asupra intensității liniilor spectrale ale elementelor rare din grupa a treia, fiind confirmat doctor în fizică, la data de 16 martie

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
și Săbăoani din județul Neamț. Din 1952 își începe cariera didactică universitară, ca asistent la catedra de Limba română (prof.dr.Gheorghe Ivănescu), Facultatea de Filologie a Universității Al. I. Cuza din Iași. A fost pe rând asistent (19521960), lector (19601976), conferențiar din 1976, până la pensionare, în 1988. Și-a susținut doctoratul în filologie cu teza Univers rural în romanul românesc în anul 1975, la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, lucrare realizată sub îndrumarea prof.dr.doc.Constantin Ciopraga. Pe linia schimbărilor culturale

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
cercetare la Institutul de Cercetare Științifică în Construcții, devenit în anul 1960, I.N.C.E.R.C. Între 1962-1968 a funcționat ca șef serviciu tehnolog, în Direcția Generală de Construcții Montaj din Ministerul Industriei Construcțiilor. La 1 octombrie 1968 a fost încadrat, prin concurs, conferențiar la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași, disciplina Tehnologia Construcțiilor și prefabricatelor. Prin concurs, a fost încadrat la 15 septembrie 1981, profesor titular, până în 1994, când a devenit profesor consultant. În anul 1974, la Institutul Politehnic

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
o dublă formație, atât de chirurgie generală (medic prin concurs-1959), cât și de chirurgie urologică. În 1965 a obținut titlul de doctor în medicină cu teza: Nefroptoza și tratamentul ei chirurgical, sub îndrumarea prof.dr. Oscar Franke. În 1973 este promovat conferențiar și șef al Clinicii a IV-a Chirurgie pe care o va conduce cu competență și autoritate până la pensionare. Chirurg înzestrat cu inteligență și spirit înnoitor, completate de o continuă și neobosită informare, de o serioasă pregătire care i-a

Personalităţi ieşene by IoanTimofte (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]