3,116 matches
-
din întreaga lume, genialul corifeu al științei și culturii, Tovarășul Stalin" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Oameni devotați patriei, dar iubitori nețărmuriți ai Patriei Sovietice, și mai ales a personificării umane a acesteia, Generalissimul Stalin. Se configurează, astfel, sub auspiciile unui cult externalizat al personalității lui Stalin, o a patra formă, paradoxală, de patriotism sovietic personal, ce poate primi numele de "patriotism stalinist". Superioritatea patriotismului sovietic este statuată ferm într-un articol- program apărut ca editorial al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oricărei forme a șovinismului, oricărei asupriri naționale și exploatări de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Prin această luare de poziție explicit antinaționalistă poate fi consemnat un moment critic de torsiune a concepției despre naționalitate în imaginarul politic românesc. Naționalismul etnic, configurat către sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșit în formula sa radical exclusivistă, xenofobică și antisemită pe parcursul interbelicului, este înlocuit cu doctrina patriotismului socialist, în care accentul cade pe ultima componentă. Noua doctrină antinaționalistă se străduiește din răsputeri să dizolve
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale memoriei naționale, a cărei formulă sedimentată în cadrele ideii naționale a fost brusc reașezată pe baze antinaționaliste. 3.4.4. Memoria (anti)națională: socializarea istoriei românești De-a lungul secolului naționalist de existență istorică românească (1848- 1947) s-a configurat, în paralel cu procesul de construcție instituțională a statului unitar național, memoria națională românească. În perioada interbelică, opera memoriei naționale românești a fost, practic, desăvârșită. Venirea comuniștilor la putere va ocaziona restructurarea radicală a conștiinței istorice românești, care va fi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rus și ucrainean" (Roller, 1952, p. 258). Filonul slav al duhului românesc a exprimat dintotdeauna propensiunea afectivă primordială a poporului român față de sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează mitul rușilor ca salvatori ai românilor. Prima expresie a mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe Turci din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele au fost primite pretudindeni
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de 24 ianuarie (1859), ziua de 1 decembrie reprezintă cheile de boltă ale ordinii temporale naționale construită în ceea ce am numit a fi secolul naționalismului românesc. Punctul focal este deplasat până pe data de 13 decembrie 1918, în jurul căreia se va configura noua martirologie proletară. Cu această ocazie este martirizat în panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nivelul calitativ, al conținutului educațional. Capotarea regimului comunist în decembrie 1989 a scos la suprafață criza structurală subzistentă într-o formă latentă înainte de momentul revoluționar. Conștiința explicită a crizei totale a societății românești (politică, economică, culturală, morală etc.) s-a configurat sub imperiul a două idei forte, luate drept principii-călăuză ale postdecembrismului românesc: i) necesitatea tranziției de la societatea închisă la societatea deschisă (Popper, 2005), de la totalitarism la democrație, de la economia planificată la economia de piață etc., realizată prin intermediul ii) reformei sistemice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși că radicalitatea discursului critic desfășurat de autor are o sursă nu atât intrinsecă, cât mai ales contextuală. Climatul cultural configurat după '89 a fost de așa natură încât a favorizat formarea unui condens etno-naționalist de factură ortodoxistă care evoca doctrina fanaticismului naționalistic prevalentă în interbelic, opera unor gânditori autohtoniști precum O. Goga, N. Crainic sau N. Ionescu. Publicată în acest
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publicistică (1922-1944) (Editura Episcopiei Giurgiului, 2010). În privința literaturii religioase care a irumpt pe piața cărții în perioada postdecembristă un inventar exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert este că literatura religioasă a cunoscut o creștere spectaculară în noul climat spiritual configurat în urma prăbușirii ateismului oficial de stat promovat de autoritățile comuniste. Totodată, Biserica Ortodoxă Română, odată emancipată din chingile controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă, postnațională a istoriei românești. O serie de tendințe novatoare și teme recurente pot fi decelate ca structurând paradigma postnațională în cadrul căreia se configurează conștiința contemporană a trecutului românesc. În primul rând, evidentă este deglorificarea istoriei naționale, prin demilitarizarea și depersonalizarea trecutului românesc. Manualul Sigma este, din nou, ilustrativ pentru relevarea acestor tendințe. Încă din introducere, autorii afirmă că "Istoria românilor, plasată în contextul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scandal național soldat în cele din urmă cu retragerea manualului din circuitul școlar (Pârâianu, 2002). Facțiunea naționalist-tradiționalistă, deși a câștigat lupta cu manualul, a pierdut pe termen lung bătălia cu noua paradigmă critico-reflexivă a postnaționalismului ce a început a se configura simultan în avangarda reflecției istoriografice autohtone (Boia, 1997), cât și în ariergarda discursului didactic românesc (Mitu, 1999). Succesul reacției naționalist-tradiționalistă a reușit să aresteze pentru moment schimbarea de paradigmă. Însă aceasta nu a putut frâna procesul de înnoire a tradiției
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pavat prin intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă. Aceasta a însemnat o restructurare majoră a discursului oficial despre trecut difuzat sau împuternicit de autoritățile publice care poate fi descrisă ca acomodarea conștiinței istorice românești la etica europeană a memoriei configurată în epoca postbelică. Începând cu reforma învățământului care a început să producă efecte cu anul 1999, naționalismul - vectorul axial al tradiției istorice românești - a fost estompat, pe măsură ce în cadrul discursului didactic se producea tranziția paradigmatică de la modul eroic-celebrativ de ilustrare a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
măsură necesară pentru închiderea capitolului totalitar din istoria țării. De atunci, opinia publică și-a schimbat radical cursul, în 2009 doar 12 la sută dintre respondenți justificând necesitatea execuției. În paralel, pe măsura îndepărtării temporale de momentul 1989, s-a configurat un tot mai puternic consens în cadrul opiniei publice românești, în 2009, un procent de 73,4 la sută dintre respondenți considerând că soții Ceaușescu nu și-au meritat soarta. Desigur, ca indicator al nostalgiei comuniste, această evoluție a opiniei publice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
geneza culturală a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene. Prelucrând materiale deja existente în tradiția cronografică românească, literații ardeleni au reușit să articuleze, în avangarda reflecției istoriografice, paradigma latinistă în cadrele căreia s-a configurat simțul identitar național și, în paralel cu acesta, conștiința istorică românească. Paradigma latinistă a Școlii Ardelene a stabilit cadrul de referință al memoriei istorice românești, în raport cu care s-au definit și contra-definit formulele ulterioare ale românismului identitar și ale conștiinței
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decelate ca producându-se după anul 2000, ca efect al temperării pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului și mai ales al intensificării eforturilor de integrare în structurile euroatlantice demarate de elita politică românească. Memoria postcomunistă suferă o dublă prefacere, configurându-se ca memorie postnațională și ca memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
circumstanțele politice ale vremii. Tema regalității, evoluată în timp în ideea dinastică, ilustrează cu elocvență regulile de funcționare ale legii actualizării politice a memoriei colective. Totuși, dacă avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia. Invarianța structurală trebuie menționată alături de variabilitatea substanțială a memoriei naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a originii, care și-a păstrat constant centralitatea în economia simbolică a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colective, am păstrat pentru finalul acestei cărți metafora despre care credem că surprinde cel mai bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta întrucât reușește să pună în evidență tensiunea funciară în care subzistă memoria colectivă, a cărei fizionomie este configurată de înfruntarea forțelor revizioniste ale prezentului cu forța rezistivă a tradiției trecutului. Este metafora palimpsestului. O considerăm mai relevantă decât celelalte din mai multe motive. În primul rând, fiind o metaforă livrescă, se potrivește de minune cu orientarea analitică a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care trecutul păstrat în conștiința publică prezintă o certă refractaritate la tentativele prezenteiste de revizuire. Concluzia generală pe care am formulat-o la sfârșitul demersului nostru de cercetare a fost că dinamica istorică a memoriei naționale românești s-a configurat ca urmare a jocului tensional dintre o tradiție istorică a amintirii ce acționa ca rezistori în fața revizuirii și nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Este vorba despre un volum, așa cum se spune în prefață, unic în panorama italiană și internațională, care parcurge evoluția complexă a formării și dezvoltării științei politice contemporane, prezentîndu-se, totodată, prima istorie a analizei empirice a fenomenelor politice, așa cum s-au configurat ele de la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial și pînă astăzi. Tot în peninsulă, la Bologna, beneficiind de experiența acumulată în calitate de coordonator al manualului din 1986, profesorul Pasquino a publicat și cursul de știință politică tradus acum în românește
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
chiar și în cazul unor perioade de criză prin care ar putea trece guvernul sau în cazul dizolvărilor anticipate ale parlamentelor), semnificative (în sensul că definesc din punct de vedere cantitativ reprezentarea și rolul guvernamental al candidaților și partidelor) se configurează drept unul dintre aspectele fundamentale, poate cel mai important, al democrației unui regim politic. În egală măsură privesc democratizarea regimului toate acele elemente care se referă la drepturile cetățenilor în termenii libertății de expresie și de organizare, de alegere a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
insistă pe o substanțială continuitate între sistemele de partide, odată formate și consolidate. Pentru a folosi definiția lui Duverger care a scris primul și independent de Rokkan și Lipset, cei care au evidențiat, totuși, "înghețarea" sistemelor de partide s-a configurat în sistemele de partide ale democrațiilor occidentale o diviziune stabilă. Ea s-a afirmat, cu o rapiditate neașteptată, în sistemele de partide ale Europei meridionale: Grecia, Portugalia, Spania. Rămîne de văzut, însă, care vor fi modelele de evoluție a sistemelor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fundamentale: teoria participaționistă a reprezentării; 7) guvernanții consituie un exponent reprezentativ al guvernaților: teoria reprezentării ca asemănare, ca oglindă. Teoria electorală Dintre aceste teorii, prima și a două intră în aceeași categorie pentru că se leagă între ele prin procedura electorală, configurînd concret cea mai răspîndită formă de reprezentare democratică: cea care se naște din preferințele cetățenilor, exprimate prin vot în consultări electorale periodice și care este în mod regulat verificată prin alegeri. Oricît ar fi de răspîndită, teoria reprezentării democratico-electorale nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Componentele receptivității În cazul receptivității în domeniul politicilor, reprezentantul va căuta să abordeze tematicile politice importante și să ofere soluții generale care să fie pe placul alegătorilor, cel puțin după cum reușește el să le interpreteze. Receptivitatea în domeniul serviciilor se configurează în încercările de a obține avantaje speciale pentru grupurile de alegători ale circumscripției sale. Pentru că noile aparate birocratice și de guvernare aduc, pe lîngă o oarecare complexitate, și o lipsă de certitudine în rîn-dul celor guvernați și pătrund în viața
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
oferă cîteva articulații și este ceva mai flexibil decît prezidențialismul. Coabitarea S-ar putea presupune că articulațiile sînt garantate numai în favoarea președintelui republicii și că flexibilitatea se obține numai prin posibilitatea de a dizolva parlamentul. În schimb, în semiprezi-dențialism se configurează două elemente de aplanare a tensiunilor și a conflictelor posibile în caz de coabitare: un element personal și un element politic. Elementul personal îl constituie ambițiile celor doi lideri care se confruntă. Vrînd să fie reales, președintele nu va forța
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ministru. Dacă lucrurile stau așa, atunci afirmația se susține. Altă problemă se ridică, în schimb, în legătură cu durata în funcție a miniștrilor, pentru că în Marea Britanie, de exemplu, există o rotație considerabilă și un schimb rapid al personalului ministerial care, totuși, nu configurează o instabilitate guvernamentală. În fine, în sistemele multipartidiste instabilitatea poate să aibă repercusiuni asupra formării și chiar a naturii coalițiilor de guvernare și, în consecință, asupra politicilor lor. Pentru a simplifica lucrurile, ne vom limita la a scoate în evidență
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]