2,206 matches
-
perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția viitoare a societății. Un război,de pildă, poate fi un eveniment responsabil (evident, nu singurul, ci în conjuncție cu altele) de căile pe care evoluează unele țări pe o perioadă destul de lungă. Chiar tipul de istorie practicat de o colectivitate dinamică este dependentde modul de organizare socială a acesteia. Să explorăm mai în amănunt această teză. Mergând mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate susține, Încercând o apreciere globală asupra Școlii de la Chicago, Înțeleasă În sens larg, sau, În tot cazul, asupra Departamentului de Sociologie al Univesrității din Chicago, că profesează din plin câteva principii teoretico-metodologice evidențiate În lucrările analizate: contextualism-interacționalismul, ecologia socială, conjuncția fertilă dintre calitativ și cantitativ, cu accent pe controlul variabilelor În descrierea și explicarea fenomenelor, dinamica și procesualitatea socialului, abordarea complexă, de unde munca În echipă. Se ridică pe drept cuvânt Întrebarea: nu sunt aceste caracterstici valabile pentru sociologia zilelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
îl resituezi în tensiunea dintre verticala polară și orizontala devenirii. Or, pentru acest paradoxal mod de gîndire, Răsăritul creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model asupra realului imediat, asupra actualității. Deocamdată însă discursul eclezial curent se mulțumește să insiste declarativ pe o moștenire spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2, el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea nici la combinația contrariilor, produsă de natură, nici la sinteza lor, obținută de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea nici la combinația contrariilor, produsă de natură, nici la sinteza lor, obținută de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu și multiplu, creat și increat). Ea deschide înțelegerii un șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu și multiplu, creat și increat). Ea deschide înțelegerii un șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea, fiecare persoană își împlinește existența și destinul în măsura în care folosește interior dinamismul opuselor în conjuncție : contingent drept scară ascensională spre divin. A alerga spre Dumnezeu prin văz înseamnă a pune la lucru toate treptele văzului, de la cel sensibil la cel intelectual și la cel contemplativ (cf. Despre căutarea lui Dumnezeu, traducere în limba română în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde sînt absorbite opusele cu tensiunea lor și chiar Unitatea. în schimb, actul divin fie el de autocunoaștere sau de proiectare a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură. în acest orizont, existența universală are, dincolo de curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația și istoria în plasa lor eliberatoare își au tensiunea cea mai înaltă. Pentru omul spiritual, peisajul lumii și viața proprie cu contrastele, crizele, contradicțiile lor flagrante pot sluji atunci drept materie simbolică, pot deveni
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pesel), [nici vreo] altă imagine (kōl temûnâ) cu cele care sunt în ceruri, sus, sau cu cele de jos, de pe pământ, sau cu cele care sunt în apele de sub pământ” (Ex 20,4; cf. Dt 5,8 unde, neexistând prima conjuncție, sintagma „nicio imagine” poate fi înțeleasă ca explicație a lui „idol”). E necesar să specificăm ce anume indică termenii ebraici traduși prin „idol” și „imagine”. Din punct de vedere religios trebuie să distingem dacă e vorba de o imagine de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în limba română Morfosintaxa * Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categorii morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz, grad de comparație). Funcții sintactice * Părțile de vorbire neflexibile. Clasificarea/felul (adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție). Locuțiunile. Funcții sintactice (adverb, interjecție) Noțiuni de sintaxă * Cuvintele și construcțiile incidente. Punctuația lor * Relațiile sintactice în frază (coordonare și subordonare). Mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în propoziție și în frază: joncțiunea, juxtapunerea, topica * Fraza. Propoziția principală și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204000_a_205329]
-
cerea continuu Aliaților o acțiune ofensivă în vest în 1942, pentru a se relaxa presiunile germane asupra frontului său, existând teama de consecințe grave. Singurul mod de a umple golul era ocuparea forțată anglo-americană, a Africii de Nord franceze, în conjuncție cu înaintarea britanică spre vest, peste deșert, spre Tripoli și Tunis." Aceasta a devenit decizia unită a Aliaților occidentali [11, p. 96]. La această concluzie s-a ajuns după mai multe deliberări. A existat anterior și varianta americană cu codul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și scaun de mărire să-i dea. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului și a așezat deasupra lor lumea.” (t.n.) Această expresie bipolară ce alătura două participii active se află doar în versetul citat. Însă verbele respective legate prin conjuncție apar și în alte locuri, ideea fiind întotdeauna întărită de alte expresii bipolare: cf. 2Rg 5,7): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine. Eu nimicesc și dau viață, Eu rânesc și Eu tămăduiesc și nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
d’autres de la littérature juive, qui développent le nom révélé à Moise, interprété comme «Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ho télos (Ap 21,6): „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj, BVA, C); „principium et finiș” (Vg); „le Principe et la Fin” (BJ); „the beginning and the end” (RSV). Expresie alcătuită din două substantive legate prin conjuncție, cvasi-sinonimă cu tò Alpha kaì tò Ä méga. Ambele se potențează reciproc în Ap 21,6. Sinonimia nu e perfectă întrucât aici cuvântul télos, „țel”, adaugă o nuanță de „scop final spre care tind toate”. Singura diferență între traducerile românești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15.3.); - participiu prezent + substantiv: yoše> hakke (3.1.6.7.), (3.1.11.7); - două adjective legate prin copula: Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1.4.2.); - două verbe la perfect legate prin conjuncție: r"m we niss"’ (3.1.6.3.); - două participii legate prin conjuncție (3.1.8.4.): mQmiÖ ó-meƒayyeh; - participiu substantivizat (articulat) + substantiv cu prepoziție (complement de loc): hayyoše> bašš"m"yim (3.1.6.4.); - frază: ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.6.7.), (3.1.11.7); - două adjective legate prin copula: Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1.4.2.); - două verbe la perfect legate prin conjuncție: r"m we niss"’ (3.1.6.3.); - două participii legate prin conjuncție (3.1.8.4.): mQmiÖ ó-meƒayyeh; - participiu substantivizat (articulat) + substantiv cu prepoziție (complement de loc): hayyoše> bašš"m"yim (3.1.6.4.); - frază: ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh (3.1.3.1.). 3.3.2. Numele divine din Septuaginta și din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.12.3.), euilateúÄn (3.1.15.1.), aphairÄÎn (3.1.15.2.); - participii aoriste: themeliÀsas (3.1.10.3.). - numeral: hežs (3.2.1.4.1.) - adverb: eggýs (3.1.14.5.) - expresii alcătuite din: - două substantive legate prin conjuncție: tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4. și 3.2.2.6.4.), hQ archg kaì tò télos (3.2.1.3.5. și 3.2.2.6.5.), hQ anástasis kaì hQ zÄe (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.8.2.), pne¤mă zÄiopoio¤n (3.2.2.9.4.); - participiu prezent activ + substantiv (complement direct): ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3. și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
evită o disjuncție totală, el unește soarele și pământul și Îl ferește pe om de lumea putredă care i-ar fi sortită dacă soarele ar dispărea cu adevărat. Dar prezența aceasta este și interpusă, ceea ce Înseamnă că Îndepărtează riscul unei conjuncții totale, al cărei rezultat ar fi o lume arsă (C. Lévi-Strauss, 1995, p. 359). Dintre nenumăratele constructe mitologice consacrate explicării originii focului și a consumului de alimente coapte, mitul prometeic a suscitat numeroase interpretări. Voi urma aici analizele subtile ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În versiunile cosmogonice, căci permitea trecerea luminii către oameni) devine sursa distrugerii universului. Pe acest fond religios s-au dezvoltat numeroase mituri milenariste: acestea vorbesc despre victoria asupra Răului și despre instaurarea unei lumi mai bune, deseori cu ajutorul sau prin conjuncția dintre cei vii și spiritele strămoșilor. Cel mai adesea, aceste constructe simbolice sunt activate de evenimente istorice: apropierea anului 1000 conform calendarului catolic creștin, pierderea teritoriilor istorice și Închiderea În rezervații a populațiilor din America de Nord (ghost dance - „dansul spiritelor”) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aștepți, pentru că râde și mușcă în același timp. Lucrul cel mai ciudat este că acum sunt alcătuit dintr-un amestec..."3. Se configurează astfel chiar din momentul consfințirii satirei ca nouă și hibridă modalitate de expresie dialectică, punctele sale de conjuncție dar și de disociere cu comicul. Deși nu râsul, ci surâsul este efectul scontat de satiră, el este prezent în atitudinea creatorului care se bizuie pe procedeele comicului nu pentru a amuza, ci pentru a exprima o saeva indignatio (indignare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Rea îl acuză pe același individ că: N-o mai maltrata, d-le, măcar c-o vorbă bună" și tot el înțelege că prin legea sufragiului universal ,,se bate-n ciocoi, care mănâncă sudoarea poporului". La nivel morfologic, folosirea în locul conjuncției simple ,,să", a șirului ,,pot pentru ca să" devine comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]