2,171 matches
-
este fenomenul prostituției sacre, profesate sub diferite denumiri În apropierea templului sau În anumite ocazii festive (Adoniile din Biblos), având, de asemenea, valențe sacre și probabile implicații economice pentru locurile de cult. Un element tipic al religiei feniciano-punice este ritul consacrării, În mod sângeros sau nu, de copii zeilor Tanitxe "Tanit" și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", Într-un sanctuar În aer liber cu a altor stele și urne funerare, definite În mod uzual tofet pe baza unor fragmente biblice (2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mijloc eficace de a da coerență extrinsecă unui panteon care trebuia sistematizat pentru a asimila tradiții diferite. În anul 32 Î.Hr. a fost ridicat templul lui Bel (pe ruinele unui edificiu sacru mai vechi) și În mod semnificativ, ziua consacrării a fost ziua a șasea a lunii Nisan (aprilie), aceeași zi a babilonianului Akștu (Începutul anului). După cum s-a spus, atât Bel, cât și Bol pot fi recunoscuți etimologic și morfologic În Baal, străvechiul Wettergott, al regiunii siro-palestiniene care instaurează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i un loc sacru În apropiere de Ierusalim (1 Regi 11,7; 2 Regi 23,13; cf. Însemnările În oracolul Împotriva lui Moab din Ieremia 48,1 sqq.). Episodul uciderii În masă comise de Mesha În decursul luptelor sale și consacrarea victimelor lui Kemosh este o acțiune Înrudită cu ¡¶rem-ul iudaic. Jertfirea fiului de rege pe ziduri, comisă pentru a-i impresiona pe asediatori și a-i face să se retragă (2 Regi 3,27) este greșit asimilată sacrificiilor umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă, chemare la „sfera fecundității”. După descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ori de potcoavă, În timp ce era variabilă structura construită În interior. Un rhyton 1 de la Zakros ne furnizează o ilustrare eficace a exteriorului, arătând edificiul care iese În relief pe stâncă, Înconjurat de capre sălbatice și Împodobit cu acele „coarne de consacrare”. În aceste sanctuare s-au găsit numeroase figurine de animale, de ființe umane și reproduceri de lut ale unor membre, cum ar fi mâinile și picioarele. Prezența unui strat de cenușă a făcut să se considere că riturile practicate În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate pentru idoli și ofrande. Iată Însă că picturile parietale evocă figurile feminine cretane; iată „coarnele de consacrare” și clasica vestimentație a femeilor cretane reproduse pe un grup În fildeș de la Micene, cu două femei Îmbrățișate și un copil Între ele. Toate acestea nu oferă o mărturie nici În favoarea unei continuități absolute și a unei unități cultuale „minoico-miceniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest timp, pe continent s-au instalat alte populații, În grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale celui public și al morților - sunt „darul” (nesângeros, sângeros) și imaginea (aniconică/iconică, antropomorfă). Secvențele temporale sunt furnizate de anul natural, cu muncile și produsele lui, de anul politic cu termenele lui fixe de origine istorică (Înfrângere, sărbătoare a consacrării unui templu) și de ciclul de viață al fiecărei persoane (concepere, naștere, profesie, căsătorie, război, moarte). Elementele care, conform unei specifice „gramatici a simbolurilor”1, alcătuiesc o acțiune simbolică simplă sau complexă sunt, În cea mai mare parte, gesturi foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pregătite două tronuri și o kline pentru Cybelexe "Cybele" și perechea ei. Poetul Nicandros (Alexipharmaka, 6-8) amintește, alături de acele thalàmai ale zeiței Rheaxe "Rhea", despre care adnotatorul lămurește că sunt „locuri sacre subterane” În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor pentru zeiță, un orgastèrion al lui Attis. Este vorba despre un edificiu de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supra, subcapitolul 2.4). Ceremonia yasna constă În două acțiuni rituale diferite: ritul preliminar (paragn³ sau paragra) și yasna propriu-zisă. Ritul preliminar este compus, la rândul lui, din șase acțiuni distincte, săvârșite În șase etape succesive care contemplă pregătirea și consacrarea ingredientelor care aparțin lumii vegetale și animale, cum ar fi (numele sunt citate În forma dată de Modi, 1922): barsom (În avestică, baresman), esențial pentru orice slujire liturgică În afara casei, constând la origine, Într-un mănunchi de ramuri vegetale (astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru legarea barsom; urvar³, o ramură de rodiu; jșvam „(lapte) viu” de vacă sau de capră; și haoma. Propriu-zis, yasna constă esențialmente În recitarea celor șaptezeci și două de capitole avestice În timpul unor acte liturgice; dintre acestea au importanță deosebită consacrarea și consumarea unei bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată de preotul oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posibilitate al prostiei. Altminteri, urâtul instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv, bazată pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de toiag împodobit cu conuri de brad și cu frunze de viță de vie sau de iederă, plantă ce rămâne verde chiar și atunci când toată natura pare că moare. Reprezentarea ciclului natural a evoluat spre celebrarea vieții fericite și spre consacrarea "veșnicei întoarceri" a zeului. Totuși, nașterea sa dublă face ca adesea să fie numit "Cel născut de două ori", ceea ce înseamnă de asemenea că, încă de la origine, Dionisos era în mod implicit asociat cu moartea și cu învierea. Sub influența
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fine, fructe exotice sau fructe de pădure. Ceea ce este curios la aceste vinuri este că rareori păstrează un gust sau un postgust de struguri. Toate aceste calități îi asigură acestui vin atât popularitatea printre francezi, și nu numai, cât și consacrarea unei zile speciale pentru sărbătorirea sa: cea de-a treia joi a lunii noiembrie. La această dată, în fiecare an, bistrourile și legendarele "bars-à-vin", forfotesc de oameni simpli și joviali care gustă din vinul roșu de recoltă nouă într-o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face trimitere la un personaj definitoriu pentru basmul românesc, Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar și la simbolurile vernale ale noului val, iar Zolotoe Runo (Lâna de Aur) face apel la mitologia greacă, la călătoria argonauților sub îndrumarea lui Iason în căutarea Lânei de Aur, metaforă pentru idealul estetic al unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scenei de basm. G.D. Mirea reia fragmente-variante din acest tablou separat, ca pe un puzzle care întârzie să reconstituie originalul, poate și datorită succesului pe care tabloul l-a avut la prima sa expunere la Paris, care i-a adus consacrarea pictorului și în țară. Pe lista de lucrări ale pictorului întocmită de George Dragomirescu și Ion Frunzetti 236 după amintirile și însemnările d-nei Mirea găsim: Vârful cu dor, compoziție. Expus la Paris în 1883; Vârful cu dor, variantă. Aceeași epocă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
problematice pe care feminitatea le conține, pe indicibilul unor posturi și expresii încifrate la nivel somatic. Studiile de specialitate identifică un profil isteric, sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un demonism care nu mai are nimic din factura efuziunilor romantice cu expresia fulminantă a afectelor. Pulsiunilor sentimentale le-au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exaltare cu stările de prostrație, scandate de nevroza care o acompaniază mai ales în literatură, de la nevrozele lui Baudelaire și Rollinat, la cele ale lui Bacovia. Melancolia figurează în registrul sensibilității decadente și ca o formă laicizată de damnare, de consacrare pe dos. Prima trăsătură devine interesantă pentru pictură, în măsura în care portretele melancolicilor sunt extrase unui decor realist, înlocuit cu un cadru adaptat oniric stării melancolice, ruine sau ape litificate, sau un cadru neutru, lipsit de referenți obiectuali, ca desprindere de orice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locatarilor. Artiștii de reflex simbolisto-decadent construiesc sau amenajează adesea spațiul interior în măsură să pună în acord laicul intimității cu o formă superioară de locuire, prin delegație sacerdotală, ca oficianți ai cultului artei. Simbolurile, emblemele, alegoriile etc. constituie mărci ale consacrării unui spațiu privilegiat, ele reflectă, în parte, engrama spirituală a artistului, identitatea sa artistică și devoțiunea sa. Pentru casa Storck, centrul de greutate îl constituie camera centrală aflată la parter, atelierul pictoriței (vezi planșa 5). Casa se evidențiază printr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lucia Beller, Bulyghin, Demetriad, Brateș, Ciurdea Steurer, Rodica Maniu, E. Popea. Refugiat la Paris, în șapte ani de zile, cifră nu lipsită de semnificație, acesta pare deja consacrat și îndreptățit să "oficieze". Succesul în Orașul-Lumină, Parisul, pare să fie suprema consacrare pentru un artist român. Ministerul Cultelor îi cumpără câteva lucrări, printre care și un tablou reprodus în revistă, O elegantă descinzând din trăsură, pictat la Paris în 1911. Desigur, eleganta este tot o pariziană. Emilian Lăzărescu este interesat de evenimentele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care impune ca măsură a tranziției postcomuniste capacitatea de dezvoltare socială și economică a societăților postcomuniste devenite, deja, capitaliste. Saltul este radical. El a fost consemnat științific prin includerea tranzițiilor postcomuniste în problematica generală a dezvoltării (Pleskovics, Stern, 2001), prin consacrarea constatării empirice că nu există diferențe notabile între tranzițiile bazate pe terapia de șoc și cele graduale, în materie de rezultate, dar mai ales prin faptul că, în prezent, tranzițiile postcomuniste sunt privite ca succese sau eșecuri ale capitalismului, și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
caracter larg burghezo-democratic și corespundeau stadiului de dezvoltare social-economică și politică a poporului într-o etapă istorică în care constituirea statului național independent și suveran era o legitate istorică 23. Conferința, constatînd sfîrșitul imperiilor multinaționale, era deci chemată să dea consacrare juridică, pe baza principiului naționalităților și al autodeterminării popoarelor, la noul statut teritorial și politic al României moderne; misiunea forumului păcii era redusă la fixarea detaliilor frontierelor care, practic, fuseseră trasate prin lupta și voința popoarelor. Lucrările conferinței de la Paris
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul unei cvasi-legități socio-istorice. Identitatea națională este, în parte, un produs derivat din memoria colectivă. Lucrarea dezvoltată în această secțiune este că mișcările naționaliste recurg la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vedere organizatoric și grecești din punct de vedere lingvistic), nu constituie o surpriză faptul că conținutul educațional avea o puternică și aproape exclusivă fibră religioasă. Ulterior instituționalizării învățământului prin Regulamentele școlare din 1832, respectiv 1834, al căror efect este, pe lângă consacrarea unei infrastructuri educaționale întinsă pe întreg teritoriul principatelor, și acela al preluării statale a responsabilității pentru învățământul primar, se inițiază o relativă laicizare sesizabilă și în informațiile transmise prin cărțile școlare. Deși conținutul materialelor didactice rămânea puternic saturat de morala
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]