7,400 matches
-
clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 82). Ca alternativă la sociologia marxistă, observa Ilie Bădescu, sociologia poporanistă a formulat două teze fundamentale: 1) întreaga organizare socială ierarhică a omenirii s-a născut prin superpunere; peste „elementul țărănesc nediferențiat social, conservator s-au superpus pe rând, în istorie, feluritele rânduieli ierarhice, de clasă și de castă; 2) „sistemul capitalist, în speță proletariatul industrial, s-au ridicat pe ruina parțială a gospodăriei țărănești, nu doar în Răsărit, ci și în Apus” (Bădescu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s-a păstrat însă în privința dimensiunilor sărăciei relative din perioada 1996-1999. Nivelul este superior celui din Republica Cehă, Ungaria și al țărilor care au optat pentru un model social democrat al statului bunăstării, comparabil cu cel al țărilor-emblemă a modelului conservator (Franța și Germania), dar nu și celui mediteranean, derivat din acesta (Spania și Italia), deferențiat prin caracterul extrem de rezidual al asistenței sociale. În țările promotoare ale unui model liberal de stat al bunăstării (SUA, Marea Britanie și Canada), dar și celelalte
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
discuție regimurile de tip democratic, care se bazează pe suport din partea populației, și nu cele de tip totalitar. Clasificarea regimurilor de bunăstare folosită este cea făcută de către Esping - Anderson (1990), care împarte regimurile bunăstării în trei categorii: social - democrate, corporatist - conservatoare și liberale. Am folosit drept referință pentru clasificarea regimurilor bunăstării taxonomia elaborată de Esping-Anderson (1990), care împarte regimurile bunăstării în trei categorii: regimuri liberale, regimuri corporatist-conservatore și regimuri social-democrate. Subiecților li s-a cerut aleagă între două afirmații contrare, dând
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sursă de noi descoperiri; obținerea a cât mai multe întrebări duce la cât mai multe conexiuni între concepte. METODĂ FRISCO Pasul 1 “*” Propunerea spre analiză a unei situatii-problema: Pasul 2 “*” Stabilirea rolurilor: conservatorul; exuberantul; pesimistul; optimistul; Pasul 3 “*” Dezbaterea colectivă: “*” conservatorul apreciază meritele soluțiilor vechi, fără a exclude posibilitatea unor îmbunătățiri; “*” exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat în practică; “*” pesimistul va relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătățiri; “*” optimistul va găsi posibilități de realizare a soluțiilor propuse de exuberant. Pasul 4
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
securitate a României până la debutul Primului Război Mondial. Tratatul primar a fost reînnoit În noiembrie 1887. Primul tratat austro-ungaro-român și odată cu el accesiunile germană și italiană au expirat la 1 noiembrie 1891, reînnoirea fiind Împiedicată de prezența la guvernare a unui cabinet conservator ai cărui lideri ignorau existența acordurilor cu Puterile Centrale (guvernul Lascăr Catargiu). Un al doilea tratat de alianță austro-ungaro-român a fost semnat la 25 iulie 1892 Împreună cu acordul de aderare necondiționată a Germaniei. Italia a re-aderat și ea la 28
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
relațiile României cu Imperiile aliate. Excesele politice naționaliste ale guvernului Wekerle, În Ungaria, față de români și față de ne-maghiari În general, au servit drept catalizator, cel puțin În parte. Dincolo de Carpați, În Regat, reprezentanții Partidului Liberal și cei ai Partidului Conservator, motivați de interese personale, ori de considerente de politică internațională au dus În stradă dezbaterea privind problema românilor transilvăneni, politizând-o și isterizând opinia publică activă la cote nemaivăzute până atunci. Stimulată mai ales de campania liberalilor, la momentul respectiv
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
cu toată energia strategia diversionistă. În realitate, ideea transformării chestiunii macedonene În linie de politică externă activă, În vederea deturnării atenției opiniei publice de la ceea ce se Întâmpla În Transilvania, s-a conturat În mintea decidenților români ceva mai devreme, pe când guvernul conservator condus de Lascăr Catargi era Încă În funcție. Dovadă stă faptul că În primăvara lui 1895, la ordinul expres al Suveranului, P. P. Carp a solicitat tuturor „autorităților” din sânul corpului diplomatic românesc să-și formuleze opiniile privind căile prin intermediul
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Regelui Carol I al României. De un martor ocular, vol. II, București, 1993, p. 246. </ref>. O nouă etapă În politica externă a României Începe să se contureze cu o mai mare claritate pe măsura apropierii Între cele trei monarhii conservatoare: Germania, Austro-Ungaria și Rusia. Astfel, la Începutul anului 1873, Încurajat de situarea pe o platformă comună a celor trei „Curți nordice” și mizând pe un eventual sprijin diplomatic din partea acestora, Carol I a avansat din nou proiectul dobândirii independenței, Însă
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
și Rusia. Astfel, la Începutul anului 1873, Încurajat de situarea pe o platformă comună a celor trei „Curți nordice” și mizând pe un eventual sprijin diplomatic din partea acestora, Carol I a avansat din nou proiectul dobândirii independenței, Însă unii miniștri conservatori socoteau momentul ca fiind inoportun <ref id="14"> 14 Ibidem, p. 259-261.</ref>. O Însemnătate politică deosebită a avut-o călătoria Domnitorului la Viena și Ems (iunie-iulie 1873). Profitând de ocazie, Carol I va expune succint lui Andrássy greutățile Întâmpinate
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
orice surprize, Carol I va lua decizia de a Încredința puterea junimiștilor, cunoscuți pentru vederile lor pro-germane, chiar dacă aceștia nu dispuneau de sprijinul politic necesar. Ulterior, Însă, tratativele pentru reînnoirea alianței cu Puterile Centrale vor fi purtate cu acordul liderului conservator, Lascăr Catargiu, ce preluase conducerea Guvernului (noiembrie 1891). De reținut că aceste negocieri nu fuseseră deloc facile, Însuși Regele Carol I exprimându-și serioase rezerve În privința utilității Tratatului, el atrăgând din nou atenția asupra revendicărilor conaționalilor din Transilvania. Este binecunoscut
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
au avut o preocupare constantă pentru susținerea mișcării de emancipare a românilor basarabeni s-a numărat și Spiru Haret. Cu fonduri bănești, a ajutat la apariția primei publicații periodice de limbă română, președintele Consiliului de Miniștri G. Cantacuzino, liderului Partidului Conservator, care a dispus să i se ofere liberalului C. Stere 100.000 de lei, pentru editarea, la Chișinău, a ziarului Basarabia (1906-1907) <ref id="2"> 2 Z. Ornea, Viața lui C. Stere, vol. I, București, 1989, p. 344. </ref>. Este
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
școli de mentalitate”. Școlile propriu-zise trebuie să-și adapteze într-o măsură importantă curriculumul la presiunile ethosului comunitar, cu valorile sale specifice, de ordin material și cultural. Aceste presiuni pot fi însă pretenții de ridicare a standardelor sau, dimpotrivă, exigențe conservatoare 14. Ambele determină relații între școală și comunitate susceptibile să antreneze modificări, pozitive sau negative, ale curriculumului. 12.5.2.3. Progresul societățiitc "12.5.2.3. Progresul societății" Aproape orice progres socioeconomic generează factori determinanți pentru schimbarea și dezvoltarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sa Reading Curriculum Theory: The Development a New Hermeneutic, Reynolds 145 a supus unei critici nemiloase teoriile tradiționale ale curriculumului, utilizând o metodă de interpretare a textelor elaborată de Paul Ricœur (1981)146. Reynolds a citit, în manieră ricœuriană, texte „conservatoare” cuprinse în două culegeri: Nation at Risk (NCEE) și The Paideia Proposal (Adler, 1983)147. Reynolds și-a concentrat atenția supra a două studii: „Sanity, Madness, and the School” (Pinar, 1975)148 și „Curriculum Form and the Logic of Technical
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
notele 27 și 40. 59. P. Olson, „Rethinking Social Reproduction”, Interchange, 12 (2-3), 1981. 60. Giroux, op. cit. (vezi nota 40). 61. Apple și Weis, op. cit. (vezi nota 57). 62. Patti Lather s-a dovedit a fi una dintre cele mai conservatoare „personalități de stânga” din Statele Unite. În plină epocă de prăbușire a comunismului, când „noua gândire” gorbaciovistă se afirma pe plan mondial, ea mai credea în „înțelepciunea lui Marx”. Vezi: „Research as Praxis”, Harvard Educational Review, 56 (3), 1986, pp. 257-277
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mă durea capul exact în zona în care lovisem copilul cu sonda.” (R.V., 52de ani, secretară dactilografă, ortodoxă nepracticantă) Anexa 9 „Fiind împreună cu omul care ulterior mi-a devenit soț - studenți amândoi la Cluj, cu părinți catolici foarte credincioși și conservatori -, nu am avut curajul să spunem nimănui că suntem în situația de a avea un copil. În familie, ne lăsau să înțelegem că nu s-a pomenit ca să aibă cineva legături intime înainte de căsătorie. După mult frământări, amândoi am hotărât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lucrări - Războiul popoarelor (1914), Principiul libertății în evoluția politică a statelor europene și atitudinea României (1915), Heghemonia politică în raport cu dezvoltarea economică a statelor (1916). Observator și analist al realităților interne, cu precădere al clasei politice (el însuși a fost deputat conservator în Parlament), P. încearcă, în special în Regenerarea neamului românesc (1937), o radiografiere a cauzelor subdezvoltării și sărăciei, criticând violent pe conducătorii de oricând ai țării, considerați principalii vinovați, propunând soluții de ameliorare, într-un demers continuat și în Proporția
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
productive, rurale și urbane, dar mai ales de „țăranul social”, adică „țăranul sărac [...] care avea nevoie de reforme, de ridicare, de transformare”, prin „distrugerea totală a formelor vechi”. De aici decurge ostilitatea față de rămășițele economice feudale, de țărănismul și tradiționalismul conservator, de țăranul patriarhal „cu plete și chimir, care nu știe să citească și stă în poeticul bordei, cântând din trișcă”, dar și față de Neoiobăgia lui C. Dobrogeanu-Gherea, considerându-se că România „dacă nu poate fi scoasă din balcanism prin industrie
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
program original, într-o epocă în care creația literară, de-abia eliberată de constrângerile realismului socialist, își îndreptase, prin reacție compensatoare, energiile către „arta pură” și către experimentul ultramodernist. P. propune o „a treia cale”: cea a romanului realist, relativ conservator ca tehnică, a romanului lizibil, fără inovații tehnice ostentative, fără excese experimentaliste, însă modern prin substanță, un roman conectat la actualitate și deschis către un public citadin și instruit. Își exprimă rezerva față de modelul francez al Noului Roman, considerat periferic
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
în spațiul galeriei tipologice a romanului: Iordache Cumpătă, Dimitrie Petreanu, agronomul în care încearcă să-l figureze cu oarecare idealism pe tatăl său, ș.a. Format într-o epocă de posteminescianism manifest, chiar sămănătorismul său părând a izvorî uneori din ideologia conservatoare a lui Eminescu, P. nutrește un cult constant pentru poet. Fiindcă este și perioada când apar marile inițiative exegetice și de editare științifică (I. Crețu, D. Caracostea, Perpessicius, G. Călinescu), îndrăznește o abordare a biografiei acestuia și îmbină documentul cu
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
fiind de viața politică și de publicistică. Gazetar pasionat, redactează, între 1914 și 1919, revista „Politica”, semnând cu pseudonimul Criton, este redactor la „Gândul liber” (1920), director al publicației electorale „Lumină!” (Vaslui, 1931-1933), redactor la „Acțiunea” (1940-1944). Colaborează la „Evenimentul”, „Conservatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Epoca”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Facla” și, episodic, la multe alte publicații. Traduce cu aplicație versuri din Henri de Régnier în „Mișcarea” (1912), Leconte de l’Isle, José-Maria de Hérédia, Paul Bourget în
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
ale căror titluri - Nebun din dragoste ori Dragoste nenorocită - revelează tematica și modelele) la „Revista contimporană”, „Lumea ilustrată” (semnând uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
întreacă. Înclinația spre poezie, dragostea pentru frumosul clasic și voința de a-și însuși o cultură temeinică se manifestă lămurit către sfârșitul cursului secundar, urmat la Liceul Național din orașul natal. Tânărul semnează în 1903 traduceri în ziarul ieșean „Tribuna conservatoare”, apoi, adăugându-le și versuri originale, în „Foaia familiei”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Făt-Frumos”, „Epoca”. Transpunerile în românește sunt strânse repede în placheta Traduceri (1904). Serios este N. și în studiile sale. După ce în 1906 obține
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Iași, 1925-1937; ed. îngr. Rodica Pandele, pref. Ruxandra Demetrescu, București, 2000. Traduceri: [Victor Hugo, André Chénier, Alfred de Vigny, Leconte de Lisle, J.-M. de Heredia, Teocrit], în Traduceri, Iași, 1904. Repere bibliografice: Gr. V. Prut [Gh. Vasiliu], Recensiune, „Tribuna conservatoare”, 1904, 37; Ion Nistor, „Poezii”, „Ritmuri și rime”, AAR, partea administrativă, 1915-1916, 324-326; N. Iorga, Poesiile d-lui Al. Naum, „Drum drept”, 1916, 5; Predescu, Encicl., 586; Mănucă, Scriit. jun., 93-116; Scrisoare de la Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale. 2003
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
tehnici de analiză psihologică, cu frecvente pasaje de comentariu asupra universului cotidian. Își îngăduie accente de maliție, chiar mici îndrăzneli, pe fondul unui cvasiomniprezent convenționalism provenit nu din tendința de a se plia comandamentelor propagandei oficiale ori unor poziții estetice conservatoare, ci, dimpotrivă, un „convenționalism” care pare izvorât din dorința de a fi modern pe toate planurile. Astfel, cartea conține și șantier, și teatru, și scene de dragoste, și imagini onirice (inclusiv cu un tramvai gol, ca la D. Țepeneag sau
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
cu însemnări de călătorie în „Jurnalul de dimineață”, după 1944 scriitorul nu mai lasă nici o urmă. Desemnat printr-o formulă prezumțioasă ce întregește titlul uneia dintre cărțile sale drept „religia aristocrației intelectuale”, crezul politico-literar al lui N. este în esență conservator, antimodernist și antidemocratic. Execrând, ca Lucrețiu, „aurul” care corupe totul, autorul propovăduiește o întoarcere la valorile cardinale (frumos, elegant și moral), singurele ce pot conduce la țelul dorit - „Țară mândră și oamenii destoinici și tari”. „Coloritul literar” al lucrării Tâlcuirile
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]